În perioada 28 iulie - 7 septembrie 2004 au fost continuate cercetările arheologice în aşezarea Păuleni (cunoscută în literatura de specialitate şi sub numele de Ciomortan sau Şoimeni). Cercetarea s-a desfăşurat în secţiunea S.I, în c. A–D/8–14, pe o suprafaţă de 104 m2 şi a vizat urmele eneolitice de locuire. Cercetările anterioare au scos în evidenţă 3 niveluri eneolitice de locuire. În cursul campaniei 2...004 acestea au fost definite după cum urmează: - nivelul eneolitic I corespunde fazei Cucuteni-Ariuşd A1. El se caracterizează prin ceramica neagră bine lustruită. Acestui nivel îi aparţine complexul (cmp.) 17. A fost observat şi un nivel intermediar denumit nivel eneolitic I/II, care însă nu este foarte clar definit. Acestui nivel îi aparţin Cmp. 18 şi Cmp. 19, ambele în curs de cercetare; - nivelul eneolitic II corespunde fazei Cucuteni - Ariuşd A2-3. Acest nivel se caracterizează prin ceramica uzuală decorată cu barbotină organizată, prin ceramică semifină şi fină pictată, canelată sau incizată cu variate motive. Acestui nivel îi aparţin locuinţele (loc.) 5, 5A şi 21. - nivelul eneolitic III corespunde unei etape finale a fazei Cucuteni–Ariuşd A. Ceramica pictată reprezintă aici o apariţie extrem de rară. Acestui nivel îi aparţin loc. 4, 6, 11, 12, precum şi Cmp. 16. Nivelul eneolitic I Cmp. 17. A fost descoperit în c. C-D/11-12–13, şi cercetat parţial. Cea mai mare parte a cmp. 17 este suprapusă de Loc. 5 şi de valul de apărare din epoca bronzului în porţiunea încă necercetată. Poziţia stratigrafică a cmp. 17, după cum se observă în profilul estic al S.I, permite atribuirea lui celei mai timpurii locuiri eneolitice din aşezare. Materialul ceramic din acest complex are corespondenţe tipologice şi stilistice în ceramica caracteristică fazei A1 a culturii Cucuteni. Umplutura cmp. 17 este formată din pământ afânat în amestec cu multă cenuşă. Materialul arheologic include ceramică neagră lustruită caracteristică fazei timpurii a culturii Cucuteni, precum şi un număr considerabil de fragmente de oase de animale şi lemn carbonizat. În acest complex au fost descoperite două piese de cupru: o sulă şi un fragment de cercel (?). Nivelul eneolitic II Loc. 5 a fost descoperită în c. 9/B-C, 10/B-C, 11/A-D, 12/A-D, şi 13/A-C. Dărâmăturile pereţilor au fost afectate în bună parte de Loc. 4 şi apoi de valul de apărare din epoca bronzului. În anul 2004 locuinţa a fost dezvelită pe întreaga suprafaţă a S.I. Ea era compusă din două încăperi mari: A şi B. Cercetarea încăperii B a fost efectuată până la podea, iar în încăperea A podeaua a fost demontată. Podeaua, în partea nord-vestică a locuinţei, acolo unde panta naturală nu permitea crearea unui plan orizontal, după toate probabilităţile, a fost suspendată. Diferenţa de nivel a fost de cca. 0,6–0,8 m. În această zonă a locuinţei a fost surprinsă partea inferioară a peretelui alcătuit din lut galben nears, bătătorit. Spre colţul de NE al locuinţei, unde podeaua se afla la cea mai mare înălţime, dărâmăturile acesteia sunt în poziţie oblică, adesea răsturnate. Ele au fost amestecate cu vase întregibile şi cu resturile pereţilor. Crăpăturile podelei prăbuşite sugerează direcţia şi lăţimea stâlpilor, pe care ea a fost amenajată. Denivelările semnalate în jumătatea de S a locuinţei nu depăşesc 0,1 m. Toate blocurile de pereţi cercetate până acum nu conţin amprente de substanţe organice vizibile. În schimb, ele conţin mici fragmente de pietriş plat, care în abundenţă se găseşte în argila locală. Lăţimea peretelui, cu structură de pari şi nuiele, era de cca. 0,2–0,3 m. De-a lungul laturii exterioare a peretelui, între stâlpi şi urmele de peretele căzut, se observau aglomerări de pietre. Printre dărâmăturile podelei încăperii B a fost descoperită o statuetă antropomorfă feminină, fragmentară, de dimensiuni mari. Ea avea capul, un braţ şi un picior rupte în vechime. Braţele stilizate au fost ridicate, iar sânii şi ombilicul au fost redaţi prin mici preeminenţe conice. Loc. 21 a fost descoperită în c. A–B/11–14. În partea sa superioară ea a fost afectată de dărâmăturile pereţilor şi de podina locuinţei 5. Loc. 21 a fost parţial adâncită şi avea forma rectangulară cu colţurile uşor rotunjite. Groapa locuinţei a fost săpată în argila sterilă pietroasă. Podeaua a fost formată din argilă locală bătătorită şi prezenta urmele unor arsuri. Pereţii, de la nivelul podelei până la înălţimea de până 0,38 m, au fost lutuiţi de două-trei ori consecutiv. Lutuiala conţinea resturi organice, inclusiv paie. Cel mai bine s-a păstrat peretele de S, acesta fiind urmărit până la înălţimea de 0,38 m de la fundul locuinţei. Colţul de SE a fost distrus, iar în apropierea acestuia s-au găsit fragmente de lipitură mai groasă. Lângă peretele sudic, pe podeaua locuinţei, se afla un vas-suport lucrat din pastă semifină, având piciorul înalt prevăzut cu două perforaţii în zona sa superioară. Exteriorul vasului a fost pictat cu motive spiralice realizate în culoare albă pe fondul cărămiziu. Latura de E a locuinţei s-a păstrat mai prost. În partea de NE a locuinţei a fost descoperită o groapă de provizii (Groapa A), de formă circulară cu diametrul de 0,8 m la gură şi adâncimea de cca. -0,5/–0,6 m de la nivelul podelei. În partea superioară a acestei gropi se aflau fragmente de pereţi căzuţi, cu amprente de nuiele. În partea superioară a gropii au fost găsite mai multe vase păstrate fragmentar, precum şi un castron întregibil lucrat din pastă fină, bine lustruit, de culoare neagră, decorat cu spirale albe pictate, atât pe exterior cât şi pe interior. Pe fundul gropii a fost găsit un vas de provizii. Acesta, sub greutatea umpluturii gropii, s-a fragmentat, însă este întregibil. Vasul a fost lucrat din pastă grosieră, avea forma bitronconică şi buza uşor evazată. Suprafaţa vasului a fost bine netezită şi decorată, cu caneluri late semicirculare şi cu linii orizontale pictate cu alb. Nivelul eneolitic III Cmp. 16 a fost descoperit în c. C-D/11–12. De la el s-a păstrat o vatră de foc, în jurul căreia apăreau materiale arheologice aparţinând culturii Cucuteni–Ariuşd, dar şi cele ale culturii Coţofeni, care au căzut printre dărâmăturile vetrei. Vatra a fost amenajată într-o cavitate, care parţial perfora Loc. 5. Lutuiala vetrei s-a păstrat pe alocuri. În schimb, pavajul aflat la baza acesteia şi compus din pietre plate s-a păstrat bine. Vatra pare să fi fost de formă rotundă cu diametrul, ce nu depăşea 2 m şi grosimea peste 0,2 m. Întregul context, în care a fost cercetat acest complex arată că el a fost contemporan cu Loc. 4, ambele marcând etapa finală a locuirii eneolitice în aşezare. Locuirea Coţofeni Cmp. 20 a fost descoperit în partea de N a S.I, în c. C–D/14. El se prezenta ca o pată de pământ negru afânat în amestec cu resturi de lemn şi lut ars, de formă semicirculară. Din nivelul superior al acestui complex provin fragmente ceramice aparţinând culturii Cucuteni–Ariuşd, în număr redus, şi cele aparţinând culturii Coţofeni, ultimele în număr mai mare. Cmp. 20 a fost cercetat doar în partea sa superioară. După toate probabilităţile, el reprezintă o groapă menajeră din perioada locuirii Coţofeni. În campania următoare vor fi continuate cercetările complexelor eneolitice, până la epuizarea suprafeţei deschise.