Târgu Trotuş | Judeţ: Bacău | Punct: Ţarna Nouă | Anul: 2004
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
3247
Anul cercetarii:
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
| 25834.01 |
Județ:
Bacău
Unitate administrativă:
Târgu Trotuș
Localitate:
Târgu Trotuș
Punct:
Țarna Nouă
Localizare:
| 25834.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Stratulat | Lăcrămioara | participant | Complexul Muzeal "Iulian Antonescu", Bacău |
| Artimon | Alexandru | responsabil | Direcţia Judeţeană pentru Cultură Bacău |
Raport:
În anul 2004 au continuat cercetările arheologice în aşezarea medievală urbană situată pe teritoriul actual al com. Tg. Trotuş (judeţul Bacău), în punctul "Ţarna Nouă", aflat în zona de N a localităţii.
Cercetările arheologice au fost întreprinse de CMIA Bacău, cu fonduri din partea Consiliului Judeţean Bacău şi s-au desfăşurat în perioada 18 octombrie-18 noiembrie 2004.
Menţionăm faptul că cercetările arheologice, începute în 1976, au căpătat caracterul de săpături sistematice, fiind investigată aşezarea de caracter urban, a vechiului oraş Trotuş (sec. XIV-XVII).
În perioada anilor 1976-2003 au fost trasate în această zonă a vechiului oraş un număr de 42 secţiuni, dispuse astfel încât în funcţie de formele de relief, dar şi de posibilităţile reale de lucru, să se obţină cât mai multe date şi observaţii privind aşezarea medievală urbană de aici.
Analiza datelor arheologice obţinute la Tg. Trotuş în anii 1976-2003 a avut ca rezultat descoperirea a 43 de locuinţe, a 10 cuptoare de uz casnic şi ars oale, a 22 gropi menajere, cât şi a fundaţiei unei vechi biserici româneşti din sec. XIV-XV şi a dezvelirii a 214 morminte din sec. XV-XVII.
De asemenea, cu acest prilej s-a descoperit un bogat material arheologic, format din ceramică de uz casnic şi ornamentală, obiecte de fier de diverse întrebuinţări meşteşugăreşti, gospodăreşti şi casnice, obiecte de podoabă şi monede locale şi străine (germane, turceşti, poloneze, raguzane, ungureşti, ruseşti etc.).
Cercetările arheologice au urmărit, pe cât a fost posibil, investigarea perimetrului vechi al aşezării urbane în zonele de N, S, E şi V1.
În anul 2004 ne-am propus să continuăm investigarea zonei de S a oraşului, pentru clarificarea perimetrului vechi al aşezării, mai ales că în această zonă se păstrează şi astăzi construcţii vechi, cum ar fi Biserica "Sfinţii voievozi Mihail şi Gavril", ridicată în secolul al XVII-lea, Biserica catolică, construită în secolul al XVI-lea şi alte edificii medievale.
În scopul celor enunţate mai sus, în anul 2004, în perioada 18 octombrie-18 noiembrie, am trasat o secţiune în lungime de 37 m şi lăţime de 1,5 m, orientată N-S şi numită convenţional cu nr. 43, faţă de celelalte secţiuni, trasate în anii anteriori în zona veche a oraşului.
Merită să relevăm faptul că în zona de S a perimetrului vechi al oraşului, în anii 1981-1983, au fost întreprinse cercetări arheologice de mare amploare, care s-au finalizat cu descoperirea unei vechi biserici româneşti din secolul al XIV-lea şi a unui cimitir din sec. XV-XVII2. De asemenea, în cadrul unor cercetări întreprinse în această zonă, în anii anteriori, s-au descoperit locuinţe, cuptoare de uz casnic, gropi menajere, ateliere meşteşugăreşti deosebit de importante pentru istoria oraşului (ne referim la secţiunile 33, 36, 38)3.
Investigaţiile arheologice întreprinse în S 43, trasată în 2004 şi paralelă cu S 42, trasată la cca. 14 m spre V, în 2003, ne-au oferit posibilitatea să evidenţiem aceleaşi nivele de locuire stabilite în perioada cercetărilor anterioare (1976-2003)4.
În acest scop, s-a dovedit din nou că stratigrafia locului pe care l-au cuprins investigaţiile noastre arheologice de la Tg. Trotuş nu este complicată. Baza săpăturii este, fără excepţie, reprezentată de solul viu de culoare galben-murdar. La partea superioară a solului viu şi fără ca până în prezent să se înscrie într-un strat continuu de cultură, au apărut în anumite porţiuni fragmente ceramice neolitice corodate. Acest lucru s-a observat destul de clar, în cadrul acestei secţiuni (S43), în caroul 16, la adâncimea de -0,6 m faţă de nivelul actual de călcare, unde s-au descoperit mai multe fragmente ceramice din epoca neolitică. După aceea urmează un strat de pământ de culoare cenuşiu deschis, corespunzător nivelului de locuire din a doua jumătate a secolului al XIV-lea – sec. XV. În această zonă se observă destul de clar subţierea acestui strat de locuire, în sensul că e o locuire mai mult sporadică, ceea ce ne determină să credem că ne aflăm în zona de margine a vechiului oraş. Acest lucru ne oferă posibilitatea să emitem ipoteza că vatra veche a oraşului era spre N.
Stratul imediat următor, de culoare cenuşiu închis, destul de bogat în materiale arheologice, corespunde nivelului de locuire de la începutul secolului al XVI-lea şi până la sfârşitul veacului al XVII-lea. În sfârşit, deasupra acestui strat, în care numai la bază apare un material arheologic unitar (sfârşitul secolului al XVII-lea), în rest el fiind destul de amestecat, se află stratul arabil actual.
Cercetările arheologice întreprinse în S 43 ne-au oferit posibilitatea să identificăm două complexe de locuire. Ne referim la descoperirea locuinţei 44, în cadrul carourilor 15-18, şi a locuinţei 45, din carourile 10-13.
Pentru dezvelirea locuinţei 44 s-a trasat o casetă în lungime de 4,5 x 3 m. După cercetarea completă a zonei respective, în profilul peretelui de V al locuinţei, s-a observat că începuturile acesteia pornesc de la stratul de pământ de culoare cenuşiu închis, ce corespunde sec. XVI-XVII, şi se adânceşte în pământ până la -1,3 m faţă de nivelul actual de călcare. În profilul peretelui de V al locuinţei se observă fragmente ceramice din sec. XVI-XVII, fragmente de cahle, urme de lupe şi zgură, cărbuni arşi, arsură puternică.
Din cercetările întreprinse aici a reieşit că este o locuinţă de formă rectangulară, cu dimensiunile de 3,5 x 3 m şi care avea intrarea situată în partea de V. Tipuri la fel de locuinţe, ca cel descris mai sus, au mai fost găsite aici la Tg. Trotuş, în anii anteriori6.
Un alt aspect relevat de cercetarea arheologică integrală a locuinţei ne-a oferit posibilitatea să emitem ipoteza că aici se afla un atelier meşteşugăresc în care se produceau pentru piaţa oraşului numeroase obiecte din fier (cuie, piroane de diferite tipuri, unelte meşteşugăreşti şi gospodăreşti, scoabe pentru locuinţe etc.). În sprijinul opiniei noastre ne vine descoperirea a numeroase lupe şi zgură, cărbuni mulţi, arsură puternică în zona locuinţei.
Pentru studierea tuturor aspectelor privind începuturile, evoluţia şi sfârşitul locuinţei, am apelat la materialul arheologic recuperat cu prilejul acestor cercetări. Ne referim la descoperirea unor fragmente ceramice nesmălţuite ce provin de la căni, oale borcan, capace, pahare, castroane, farfurii, în cantităţi nu prea mari şi care sunt arse oxidant şi mai puţine arse reducător.
Ceramica smălţuită, descoperită în cantitate şi mai mică, provine de la căni, ulcioare, castroane, farfurii, arse oxidant (culoare roşie) şi smălţuite în interior cu motive geometrice, florale, vegetale stilizate. Ceramica nesmălţuită şi smălţuită este atribuită sec. XVI-XVII.
În ceea ce priveşte ceramica ornamentală s-a găsit în cantităţi mici, provenind de la cahle şi plăci de perete, nesmălţuite, în stare fragmentară, decorate cu motive geometrice, florale şi vegetale stilizate, caracteristice sec. XVI-XVII.
În ceea ce priveşte obiectele de fier, sunt găsite în cantitate mică şi provin de la cuie, piroane, cuţite, un pinten. S-au mai descoperit 3 pipe în stare fragmentară şi trei cute din piatră.
La fel, s-au găsit numeroase fragmente de oase de animale, provenind de la porcine, ovine, caprine, bovine, cabaline etc.
Studierea materialului arheologic recuperat ne-a oferit posibilitatea să concluzionăm că locuinţa făcea parte din construcţiile orăşeneşti ridicate în acest perimetru la mijlocul secolului al XVI-lea şi care a durat până în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. De asemenea, am ajuns la concluzia, pe baza puţinului material arheologic recuperat, să emitem ipoteza că proprietarul a părăsit intenţionat locuinţa şi şi-a stabilit sediul în altă zonă a oraşului.
Aşa cum am arătat mai sus, în cadrul S 43, carourile 10-13, s-a dezvelit o altă locuinţă, notată de noi cu nr. 45. Pentru dezvelirea acesteia s-a trasat caseta nr. 2, cu dimensiunile de 5 m lungime şi 3 m lăţime.
Din observaţiile stratigrafice, pe baza materialului arheologic recuperat, am ajuns la concluzia că locuinţa a fost ridicată la începutul secolului al XVI-lea şi a durat până la mijlocul veacului al XVII-lea.
După dezvelirea locuinţei, care avea dimensiunile de 4,25 x 3,5 m şi se adâncea în pământ până la -1,45 m, am trecut la recuperarea materialului arheologic format din ceramică de uz casnic şi ornamentală, obiecte din fier, oase de animale provenind de la ovine, bovine, caprine, cabaline, oase de păsări şi numeroase pietre de râu. După degajarea întregului pământ, am reuşit să aflăm planul ei (4,25 x 3,5 m), de formă rectangulară, care avea în partea de NE vatra cu dimensiunile de 1 x 0,5 m.
În privinţa materialului arheologic, care a fost studiat la laboratorul de restaurare al CMIA Bacău, a reieşit că ceramica de uz casnic arsă oxidant şi care provine de la căni, oale borcan, pahare, castroane, farfurii, este smălţuită şi nesmălţuită.
Ceramica nesmălţuită este majoritară, în stare fragmentară şi provine de la căni, oale borcan, capace, pahare, farfurii, arse oxidant, dar mai sunt şi fragmente ceramice arse reducător.
Ceramica smălţuită, în cantitate mai puţină, provine de la căni, ulcioare, farfurii, pahare, în mare majoritate smălţuită în interior (smalţ verde, maroniu sau cu figurine geometrice, florale şi vegetale stilizate.
În cantitate foarte puţină s-au găsit şi fragmente ceramice de caolin. Ceramica este tipică sec. XVI-XVII.
Merită evidenţiată şi descoperirea unor fragmente de cahle şi plăci de perete, decorate geometric, floral şi vegetal, tipice sec. XVI-XVII.
S-au mai găsit şi câteva obiecte de fier: un cuţit, un pinten şi patru piroane.
Mai menţionăm descoperirea a patru pipe în stare fragmentară, din care una de caolin.
La fel s-a găsit un inel de bronz, destul de uzat şi corodat, caracteristic veacului al XVII-lea.
În umplutura pământului scos din locuinţă s-au găsit şi numeroase oase de animale, provenind de la bovine, ovine, porcine, caprine, dar şi de păsări.
Locuinţa nr. 45, descoperită în această zonă a oraşului, este tipică cu alte locuinţe găsite în zona de N, E şi V a oraşului, aşa cum se prezintă locuinţele 22 şi 40, caracteristice pentru sec. XVI-XVII7. De asemenea, am ajuns la concluzia, pe baza puţinului material arheologic recuperat şi în cantitate foarte mică, că proprietarul locuinţei 45 a părăsit-o în mod intenţionat.
Cercetările arheologice întreprinse la Tg. Trotuş, în zona de S a oraşului vechi, în campania 2004, ne-au dovedit din nou că avem de a face cu o locuire sporadică în perimetrul cercetat de noi.
În orice caz, s-a dovedit încă o dată că centrul oraşului se afla în partea de nord a actualei localităţi Tg. Trotuş, la locul "Ţarna Nouă", unde au fost surprinse locuinţe masive, cu dimensiuni mari, cu beciuri din piatră, dar şi multe ateliere meşteşugăreşti, cuptoare de ars ceramică şi de uz casnic, gropi menajere etc7.
Cercetările viitoare vor trebui să clarifice şi perimetrul aşezării în zonele de E şi V ale oraşului vechi. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:
Aşezarea medievală urbană este situată pe teritoriul actual al com. Tg. Trotuş (judeţul Bacău), în punctul Ţarna Nouă, aflat în zona de N a localităţii. Cercetările arheologice la acest sit, au început în 1976 şi au căpătat caracterul de săpături sistematice, fiind investigată aşezarea de caracter urban, a vechiului oraş Trotuş (sec. XIV-XVII). În perioada anilor 1976-2003 analiza datelor arheologice obţinute la Tg. Trotuş în anii 1976-2003 a avut ca rezultat descoperirea a 43 de locuinţe, a 10 cuptoare de uz casnic şi ars oale, a 22 gropi menajere, cât şi a fundaţiei unei vechi biserici româneşti din sec. XIV-XV şi a dezvelirii a 214 morminte din sec. XV-XVII. De asemenea, cu acest prilej s-a descoperit un bogat material arheologic, format din ceramică de uz casnic şi ornamentală, obiecte de fier de diverse întrebuinţări meşteşugăreşti, gospodăreşti şi casnice, obiecte de podoabă şi monede locale şi străine (germane, turceşti, poloneze, raguzane, ungureşti, ruseşti etc.). În anul 2004 ne-am propus să continuăm investigarea zonei de S a oraşului, pentru clarificarea perimetrului vechi al aşezării. Materiale arheologice descoperite: fragmente ceramice de caolin (sec. XVI-XVII), fragmente de cahle şi plăci de perete (decorate geometric, floral şi vegetal, tipice sec. XVI-XVII), obiecte de fier: un cuţit, un pinten şi patru piroane, patru pipe în stare fragmentară, din care una de caolin, un inel de bronz (sec.XVII) etc. Cercetările arheologice întreprinse la Tg. Trotuş, în zona de S a oraşului vechi, în campania 2004, ne-au dovedit din nou că avem de a face cu o locuire sporadică în perimetrul cercetat. În orice caz, s-a dovedit încă o dată că centrul oraşului se afla în partea de nord a actualei localităţi Tg. Trotuş, la locul Ţarna Nouă, unde au fost surprinse locuinţe masive, cu dimensiuni mari, cu beciuri din piatră, dar şi multe ateliere meşteşugăreşti, cuptoare de ars ceramică şi de uz casnic, gropi menajere etc7. Cercetările viitoare vor trebui să clarifice şi perimetrul aşezării în zonele de E şi V ale oraşului vechi.