Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Apai | Emese | ||
Ardeleanu | Marius Vasile | ||
Bârcă | Vitalie | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca | |
Bogdan Cătăniciu | Ioana | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca | |
Botond | Rezi | ||
Deleanu | Valentin | ||
Ferencz | Szabolcs | ||
Gáll | Szillárd | ||
Gogâltan | Florin | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca | |
Komáromi | Zsólt | ||
Molnár | Zsolt | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca | |
Nagy | József-Gábor | ||
Rusu | Adrian Andrei | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca | |
Stanciu | Ioan | responsabil | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
Tărâță | Marius | ||
Tatár | Arpád | ||
Tătar | Paul | ||
Ursuţiu | Adrian | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
Programul Naţional de Cercetare Arheologică "Autostrada" Cercetarea arheologică preventivă a segmentului dintre km 36+500-45+000, tronsonul 2B al Autostrăzii Braşov-Borş, a fost susţinută în perioada 2.08–5.12.2004, în urma contractului nr. 613/31.05.2004, încheiat cu Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale, revenindu-i o finanţare totală de 85.000 €. În urma cercetărilor la suprafaţa solului, ef...ectuate de către MNIT (toamna/iarna 2003), fuseseră semnalate pe ductul viitoarei autostrăzi trei obiective de interes arheologic, de aceea strategia concepută a avut în vedere abordarea separată a acestora. De asemenea, au fost verificate prin secţiuni stratigrafice restul subsegmentelor, insistându-se în cazul porţiunilor de teren susceptibile din punctul de vedere al interesului arheologic. Pe durata săpăturilor a fost verificat prin periegheze şi spaţiul învecinat autostrăzii. Între km 36+500-43+000, 44+000-45+000, cercetările la suprafaţa solului şi sondajele efectuate nu au dus la identificarea unor indicii în sensul existenţei unor locuiri mai vechi ori recente, astfel că a fost propusă descărcarea de sarcină arheologică a acestui subsegment. În urma noilor verificări la suprafaţa solului, în hotarul sudic al localităţii Vlaha a fost identificat, pe ductul autostrăzii (km 43+200-43+400), un sit de o complexitate şi importanţă aparte, a cărui cercetare nu a fost epuizată pe parcursul campaniei 2004 Sector 1 (km 42+200-43+000) Punct: Pădurea Mică Între km 42+200-42+500 traseul autostrăzii urmează panta accentuată a unui deal (orientată spre N), respectiv un teren terasat, parţial arabil, parţial păşune, situat pe partea sudică a pârâului Racoş. În continuare, până la capătul sectorului, este traversată lunca inundabilă a pârâului Finişel (în imediata apropiere se află punctul de confluenţă cu pârâul Racoş), zona fiind net delimitată spre SE de râpa accentuată a unui platou, iar spre SV de terasa pe care se află sectorul nr. 2. Au fost săpate manual 18 secţiuni stratigrafice, perpendiculare pe axul autostrăzii, cu lungimi între 10-15 m şi lăţimea constantă de 1 m, ajungându-se uneori până la adâncimea de 1 m. În toate cazurile, sub stratul vegetal ori arătură solul s-a dovedit a fi steril din punct de vedere arheologic, cu exces de umiditate în porţiunea de luncă. Sector 2 (km 43+000-44+000) Punct: Pad Terasă prelungă (altitudine de 471,5 m în zona sitului propriu-zis), situată în partea sud-vestică a localităţii Vlaha, urmărind pe partea sudică valea pârâului Racoş (cum este numit de localnici, dar, de fapt, este înregistrat în hărţile zonei sub numele de pârâul Finişel, afluent al Someşului Mic), aceasta net dominată printr-o diferenţă de altitudine în jurul a 40 m. La limita sud-vestică a terasei, spre hotarul localităţii Finişel, încep dealurile care marchează rama estică a Munţilor Apuseni. Este de remarcat excesul de umiditate al terenului în sezonul ploios, acumulând apa scursă de pe panta dealului învecinat. Microzona, aflată la marginea nordică a văii, respectiv depresiunii Hăşdatelor, se află pe direcţia unei relativ importante căi de legătură între bazinul superior al Someşului Mic şi segmentul inferior al Văii Arieşului. Situl a fost identificat la suprafaţa solului, spre începutul lunii august 2004, pe o porţiune de teren (aflată în proprietatea Parohiei Reformate din Vlaha1) corespunzătoare intervalului dintre km 43+200-43+400 ai viitoarei autostrăzi. Din hotarul localităţii nu erau semnalate alte obiective arheologice, cu excepţia unor locuiri preistorice succesive, eventual şi medievală, precizate în apropierea nord-estică a locului "Pad", pe o prelungire a acestei terase în intravilan2. Strategia cercetării a urmărit pentru faza iniţială determinarea extensiei la orizontală a sitului şi precizarea stratigrafiei. Ca urmare, au fost proiectate şi săpate manual 15 secţiuni, paralele, respectiv perpendiculare pe axul autostrăzii, respectând lăţimea acesteia (70 m). Distanţa dintre ele este de aproximativ de 50 m, astfel că la finalul acestei etape au fost delimitate mai multe suprafeţe, care urmează a fi decapate: S. 001 (70 x 2 m); S. 002 (70 x 2 m); S. 003 (70 x 2 m); S. 004 (70 x 2 m); S. 005 (209 x 2 m); S. 006 (44 x 2 m); S. 007 (10 x 2 m); S. 008 (10 x 2 m); S. 009 (10 x 2 m); S. 010 (10 x 2 m); S. 013 (37 x 2 m); S. 014 (55 x 2 m); S. 015 (60 x 2 m). Cu scopul de a cerceta integral unele dintre complexele identificate au fost deschise secţiunile S. 011 (15 x 2 m) şi S. 012 (45 x 2 m), de asemenea mai multe casete. Au fost identificate 103 complexe din epoca bronzului, unul din perioada Latene C şi 65 de morminte de inhumaţie. Locuirea preistorică (epoca bronzului) Pe suprafaţa sondata a aşezării, cu dimensiunile aproximative de 150 x 90 m (1,35 ha), coloana stratigrafica nu este identica. Locuirea din epoca bronzului nu are aceeaşi intensitate peste tot, concentrându-se în zona cea mai înalta a terasei, acolo unde a fost amplasata şi necropola din a doua jumătate a mileniului I p. Chr. În preajma unor complexe depunerile sunt evident mai consistente. Stratul vegetal, împreuna cu cel de arătură, are o grosime de 0,2-0,25 m, fiind de culoare cenuşie-deschisa şi consistenţa relativ compacta. Nivelul aferent aşezării preistorice are o grosime medie de 0,1-0,15 m şi maxima de 0,25 m. Este de culoare neagra-cenuşie, cu o consistenţă măzăroasă, uneori lutoasă; conţine pigment ori bucăţi mai mari sau mici de chirpic ars şi fragmente ceramice. Urmează solul antic, de culoare brun-negricioasă, relativ compact, cu o grosime variabila, cuprinsa între 0,15 şi 0,25 m. În partea sa superioara au mai apărut fragmente ceramice, fiind astfel greu de delimitat în raport cu stratul de cultura propriu-zis. Sub solul antic apare argilă galben-roşcată, de consistenţa tare, cu o grosime variabila, în medie depăşind 1 m. Urmează pietrişul geologic, care, în unele porţiuni, apare deja la –0,5 -0,6 m. Au fost integral cercetate 34 de complexe, remarcându-se o locuinţa parţial adâncită, un complex magico-religios, un mormânt de inhumaţie în poziţie chircita, o vatra exterioara şi mai multe gropi de provizii, transformate ulterior în gropi menajere. A mai fost sapat parţial înca un bordei şi conturate alte doua. Dimensiunile lor, ce ating chiar 6 x 4 m, sunt mari în comparaţie cu analogiile cunoscute până în prezent. Materialul arheologic descoperit este bogat. Alături de vase întregibile şi fragmente ceramice, putem consemna câteva piese din bronz (un pumnal şi un fragment de sârmă de bronz au fost descoperite în complexul ritual), unelte din piatră (râşniţe, zdrobitoare, topoare) şi câteva unelte din os (strapungatoare, podoabe). Apartenenţa culturala şi datarea sitului descoperit pe "Pad" ridica o serie de probleme. Precum am precizat, a fost identificat un singur nivel de locuire. În acest strat dar şi în complexele cercetate, pe lângă fragmentele ceramice ce sugerează o sinteza între fondul local Wietenberg IV şi elementele alogene Noua - sinteza recent definita ca descoperiri de tip Gligoreşti şi datata în etapa a II-a a bronzului târziu din centrul Transilvaniei (Br. D central european)3, au apărut vase şi fragmente ceramice de culoare bruna, cărămizie, dar şi negre la exterior - roşu la interior, decorate cu caneluri verticale, orizontale sau în forma de ghirlanda, striuri etc. Transformarea culturilor bronzului târziu în sens, denumit impropriu, "hallstattian" este o realitate care a fost deja demonstrata pentru cultura Cruceni-Belegiš, Igriţa, Suciu de Sus, pentru a aminti doar realităţi culturale din Transilvania. A rămas un deziderat, cu toate că s-au făcut paşi importanţi în acest sens4, definirea ultimei perioade, a III-a, din evoluţia bronzului târziu în Podişul Transilvaniei (HaA central european). Aşezarea de la Vlaha "Pad" reprezintă cu siguranţa o cheie în reconstituirea respectivei perioade. La aceasta se adaugă şi şansa, prin cercetarea aproape exhaustiva a sitului, în vederea descărcării de sarcina arheologică, de a avea o imagine exacta asupra organizării interne a unei aşezări din epoca bronzului. Cimitirul (de inhumaţie) din prima jumătate a secolului VI p. Chr. Necropola ocupă partea mijlocie a terasei, respectiv porţiunea de teren în care par să se concentreze şi complexele preistorice, acestea adeseori afectate de morminte. Secţiunile nr. 001, 002, 005, 008, 012 şi 014, trasate perpendicular, respectiv pe direcţie paralelă cu axul autostrăzii, permit aprecierea destul de exactă a întinderii la orizontală a cimitirului, pe un spaţiu care ocupă cel puţin 65 m (V-E) x 50 m (N-S), respectiv 3250 m2. Densitatea complexelor funerare pare să fie mai mare în aria centrală a necropolei şi diminuată spre periferie. Pe durata campaniei 2004 au fost integral cercetate 43 de morminte, alte 22 fiind identificate cu plan complet ori parţial; cele din urmă au fost protejate, urmând ca săparea lor să aibă loc pe parcursul campaniei următoare. Prin toate caracteristicile, deja evidenţiate în urma sondajului, cimitirul aparţine ariei răsăritene a necropolelor "cu morminte dispuse în şiruri paralele" (Reihengräber), a căror răspândire, începând cu a doua jumătate a secolului V p. Chr., depăşeste spre V cu mult bazinul carpatic, fără a fi cunoscute în spaţiul SE carpatic al României5. Înainte ca cercetarea obiectivului să fie epuizată (întreg arealul necropolei este afectat de construcţia şoselei), sunt inutile comentarii detaliate. Mormintele sunt dispuse în şiruri relativ paralele, într-o configuraţie mai clară decât cea caracteristică cimitirului de la Moreşti, întotdeauna orientate V–E, cu devieri uşoare de la această regulă. În plan, majoritatea gropilor au formă dreptunghiulară, cu colţuri mai mult sau mai puţin rotunjite, dar nu lipsesc cele a căror formă tinde spre un pătrat. În mod evident, ele au străpuns depunerea culturală preistorică, astfel că nivelul de călcare corespunzător locuirii contemporane cimitirului poate fi calculat spre baza arăturii actuale, adică foarte aproape de actualul nivel al solului, la cel mult -0,2 -0,3 m. Gropile defuncţilor maturi au o adâncime mai mare, adeseori depăşind 1 m (de la actualul nivel de călcare), uneori fiind parţial săpate chiar într-un strat de pietriş geologic. Se pare că în multe dintre morminte existau sicrie de lemn, aşa cum indică nu atât resturile de lemn păstrate (doar în câteva cazuri), cât amprenta păstrată în umplutură şi pe fundul gropii. Datorită solului acid, doar în câteva rânduri s-a păstrat integral scheletul defuncţilor; în majoritatea cazurilor au fost identificate doar amprentele oaselor macerate şi mai ales dinţii. În cazul complexului nr. 0020, mormânt de femeie, conform determinărilor antropologice preliminare, se pare că avem de-a face cu obiceiul deformării artificiale a craniului. În orice caz, atunci când scheletul s-a păstrat este evident că în groapa mormântului s-a produs o intervenţie ulterioară, deoarece o parte dintre oasele scheletului, de la bazin spre picioare, sunt nederanjate, în poziţie anatomică firească, în timp ce oasele din jumătatea superioară a corpului au fost bulversate. Jefuirea, cel puţin a unora dintre morminte (aspect caracteristic cimitirelor de acest fel), apoi aciditatea solului, explică relativa sărăcie a inventarului funerar. Cel puţin în comparaţie cu cimitirul de la Moreşti, par să fie mai numeroase mormintele de războinici, din al căror inventar fac parte umbo-urile de scut, vârfurile de săgeţi şi într-un singur caz clar -, un scramasax (cu garnitura pentru teacă confecţionată din tablă de argint). Este de presupus că, iniţial, fuseseră depuse în aceste morminte şi spade, fără a ne referi la accesoriile centurii ori la alte piese de echipament. În mormintele de femei au fost găsite şiraguri de mărgele, într-un caz şi o fibulă digitată de bronz. În rest, domină ca prezenţă cataramele simple, confecţionate din bronz sau fier. Într-un singur caz a fost găsit un vas de lut, specific perioadei, cenuşiu, modelat la roata rapidă, din pastă semifină şi fără decor. Ofranda alimentară, având în vedere prezenţa oaselor de animale, este, deocamdată, vag atestată. În stadiul de acum al cercetării, necropola poate fi datată între cca. 500–567 p. Chr., adică în "perioada clasică" a regatului gepid, fiind întru totul comparabilă cimitirului, mai bine cunoscut, de la Moreşti. Situat în bazinul superior al Someşului Mic, adică în zona de unde sunt cunoscute importantele descoperiri de la Apahida şi Someşeni, care inaugurează locuirea gepidă în interiorul Transilvaniei, ar fi de aşteptat ca şi începutul înmormântărilor din cimitirul de la Vlaha să dateze din această vreme. Sector 3 (km 44+000 - 45+000) Punct: Pajişte Acest subsegment al Autostrăzii Braşov-Borş traversează a doua terasă sudică a pârâului Racoş/Finişel (din hotarul sudic al localităţii Vlaha), orientată aproximativ dinspre E spre V. Dinspre S, valea pârâului colectează câteva mici fire de apă. În cea mai mare parte, zona este cunoscută sub numele de "Pajişte", deşi terenul este cultivat aproape în întregime. În multe dintre porţiuni solul se caracterizează prin umiditate excesivă, situaţie datorată scurgerii apei de pe dealurile învecinate. Probabil şi datorită defrişărilor petrecute încă din vechime, întreaga vale, la altitudinea acestei terase, este străbătută de curenţi puternici. La suprafaţa solului, nu au fost găsite materiale arheologice. Au fost trasate şi săpate manual 24 de secţiuni stratigrafice, cu lungimi între 10-20 m şi lăţimea constantă de 1 m. Fără excepţie, solul argilos, uneori amestecat cu pietriş mărunt, apărut imediat sub stratul vegetal sau arătură, s-a dovedit a fi steril din punct de vedere arheologic. Nu au fost identificate complexe ori materiale arheologice.
In the Pad location, aboveground, we identified a site sized approximately 150 x 90 m (1.35 ha) within which we excavated 103 Bronze Age occupation levels, one from the Latène C period and 65 inhumation graves. The Bronze Age occupation level is located in the highest area of the terrace, where we also found the cemetery from the second half of the 1st millennium AD. We excavated 34 complexes, including a remarkable occupation site, a magical-religious complex, an inhumation grave, with the dead in a crouching position, an external fireplace and several storage pits, later turned into waste pits. We also excavated in part a sunken-floored building and surveyed two others (6 x 4 m). The archaeological material includes reconstructable vessels and sherds, bronze artifacts (a dagger and a bronze wire fragment were uncovered in the ritual complex), stone tools (handmills, crushers, axes) and a few bone tools (awls, ornaments). We excavated entirely 43 graves, identified 22 more fully or partially. The graves occur in relatively parallel rows always to the west-east, with slight deviations from the rule, most rectangular shaped. Many of these graves comprised wooden coffins, as evidenced by the print left in the filling and on the bottom of the pit, rather than by the wooden remains preserved. Due to the acid soil, just in a few cases the skeletons of the dead were preserved entirely; we identified only the prints of the macerated bones, and especially the teeth. The relative scarceness of the grave goods can be explained by plunder and soil acidity. The recovered artifacts include: shield umbos, arrow tips, a scramasax (with sheath outfit made of silver sheet), beads, a fingered bronze fibula, simple bucks (made of bronze or iron), a grey clay vessel, specific of the period, modeled at the quick wheel, of semi fine fabric, without decoration. The cemetery can be dated to 500-567 AD, approximately, that is to the "classical period" of the Gepidic kingdom, and resembles to better known cemetery of Moreşti.