Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Ionescu | Mihai Severus | responsabil sector | Baza 90 Transport Aerian Otopeni |
Pastor | Simona | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie | |
Sakamoto | Emiko | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Obiective: - continuarea cercetărilor în sectoarele Poarta de N, A, CI, D, anexa fortificată, platou E, în vederea clarificării situaţiilor apărute în respectivele sectoare; - verificarea cercetărilor geofizice şi geomagnetice întreprinse de ing. Florin Scurtu în sectorul B; - realizarea de sondaje şi secţiuni în sectorul basilica coemeterialis, în vederea stabilirii limitelor necropolei romano-bizantine; ...- realizarea de lucrări de conservare primară, cu precădere în sectorul A. Sector A În campania iulie-august 2005 cercetarea a urmărit continuarea săpăturii în secţiunea S2 şi deschiderea unei noi secţiuni, S3, urmărind în principal punerea în evidenţă a străzii ABV2 şi a edificiilor adiacente acesteia. Săpătura a început in anul 2003 prin deschiderea secţiunii S1, continuată în anul 2004 împreună cu o altă secţiune, S2. Ideea era să reuşim în timp dezvelirea întregii străzi ce traversa probabil de la E la V întreaga suprafaţă nordică a cetăţii, de la turnul 2 la turnul 11, mergând aprox. paralel cu via principalis. Anul acesta a fost continuată cercetarea în S2 (secţiune de 15 x 3 m), urmărindu-se dezvelirea ultimului nivel al străzii, ce a fost pus dealtfel în evidenţă în 2004, la –0,60 m, fiind compus din piatră de calcar de dimensiuni relativ mari (0,20-0,30 m). Strada se întinde pe întreaga lungime a secţiunii şi la aprox. aceeaşi adâncime. În profilul de N al acesteia a fost surprins încă din anul 2004 o parte din trotuarul edificiului A8, precum şi intrările în încăperile denumite ulterior şi . Pe nivelul străzii au fost descoperite fragmente ceramice, sticla, precum şi două monede de bronz, toate romane târzii. A fost deschisă apoi o nouă secţiune: S3, de 15 x 3 m, compusă din cinci carouri de 3 x 3 m, lăsându-se ca şi între S1 şi S2, un martor de 1 m. Săpătura a început în S3 de la E la V. La –0,18 m a apărut un zid de piatră legată cu pământ, orientat N-S, ce dispare în profilul estic al secţiunii şi suprapune un mic pavaj, compus din bucăţi de cărămidă, aflat la –0,25 m. Tot în c. 1, în profilul sudic şi la 2,60 m de profilul estic, a apărut limita unei intrări lată de 1,70 m şi îngustată spre E cu 0,60 m, îngustare efectuată însă cu o placă masivă de piatră lată de 0,60 m. Ea corespunde intrării găsite încă de anul trecut în S2. La 4,30 m de capătul estic al secţiunii, la adâncimea de –0,20 m a apărut un alt zid, lat de 0,65 m, legat cu pământ, ce traversează şi el de la N la S secţiunea, dispărând în profilele de S şi N ale acesteia. Acesta are poziţionată central o intrare, lată de 1,38 m, îngustată ulterior spre N cu 0,70 m, cu patru blocuri mari de piatră. La 0,80 m de zidul vestic al încăperii α apare din profilul de S, la –0,20 m o intrare, lată de 1,50 m, compusă dintr-un prag masiv de piatră. Un alt zid, aflat la aceeaşi adâncime, legat cu pământ şi orientat tot N - S a apărut la -0,40 m de zidul de V al încăperii α. El se întreţese şi este perpendicular pe un altul orientat E-V, zid ce apare din profilul sudic, pe o lungime de 10,30 m şi o lăţime de 0,30 m în c. 3 şi 0,65 m în c. 5 (de fapt zidul apare întreg spre sfârşitul c. 5, dispărând în profilul vestic al secţiunii). La 0,75 m de marginea vestică a zidului de care vorbeam mai sus şi la -0,20 m apare o intrare lată de 1,65 m. Deja la adâncimea la care s-a ajuns, datele existente permit tragerea concluziei că secţiunea nou deschisă suprapune un mare edificiu, numit încă de anul trecut A8, compus din trei încăperi, , şi , fiecare încăpere având propria intrare. Săpătura în adâncime a pus în evidenţă noi informaţii. Astfel, în încăperea pe care am numit-o , în dreptul intrării în aceasta, a apărut la –0,55 m un pavaj compus din blocuri mari de piatră având lăţimi cuprinse între 0,40 m şi 0,75 m. Acest rând de blocuri nu dublează spre N numai intrarea în încăperea , ci urmăresc spre E şi zidul cu intrarea ce permite comunicarea între încăperile şi . În interiorul încăperii, la -0,70 m, apare o podea compusă din pământ bătătorit, fragmente minuscule de cărămidă şi bucăţi de calcar lustruit de o îndelungată folosinţă. Situaţia din încăperea se prezintă puţin diferit. Şi aici, în faţa intrării, la -0,55 m apar lespezi de piatră, dar acestea au lăţimi mai mari, de 0,50-0,60 m şi lungimi de 0,70-0,75 m. În colţul de NV al încăperii apare un fus de coloană adosat zidului vestic al camerei. Fusul de coloană din calcar stă la adâncimea de 1,65 m pe o fundaţie de calcar acoperită cu lut bătătorit. Deci în interiorul încăperii apar doua niveluri de calcare, unul compus din lespezi masive de calcar ce pavează întreaga porţiune din încăperea descoperită, aflate la –0,55 m şi un altul compus din aceleaşi lespezi, păstrate însă doar în faţa intrării, în restul încăperii podeaua fiind alcătuită din lutuială aflată la -1,15 m, ce a stat iniţial la baza pavajului interior. În ceea ce priveşte coloana, situaţia este mai greu de explicat. Resecţionarea încăperii a pus în evidenţă o scoatere suprapusă de lutuială ce susţine pavajul, ce ar putea sprijini ideea că fusul a susţinut acoperişul unui demisol, înainte însă de pavarea curţii. În ultima încăpere, , la -0,60 m, lângă zidul ce mărgineşte la E încăperea, a fost găsit un fragment de altar cu o inscripţie inedită pe el: DEAE.SEICESI.EYTYCES.M. Lipit de profilul vestic al secţiunii (-0,40 m) a fost identificat un dolium, cu diametrul de 1,20 m şi grosimea peretelui de 4 cm. Lângă acesta şi puţin mai jos a fost identificat un altul, contemporan, având diametrul de 1,10 m şi grosimea peretelui de 2,5 cm. În acesta, la -1,20 m a fost găsit un strat de pământ negru cu bucăţi mari de cărbune (3 cm), fragmente de cărămidă arsă, zgură şi sticlă vitrifiată. La -1,35 şi 0,10 m de fundul chiupului a fost identificat un strat de lutuială galbenă foarte bine bătătorită. Probabil al doilea chiup descoperit a fost primul dezafectat, în timp ce primul încă funcţiona. Tot în această încăpere, pe întreaga lungime a zidului estic şi pe o lăţime de 1 m, a fost resecţionată încăperea până la adâncimea de 2 m. La -1,85 m a fost găsită o amforetă pontică intactă. În următoarea parte a campaniei au fost desfiinţaţi martorii dintre secţiunile S1 şi S2 şi secţiunile S2 şi S3. Desfiinţarea martorului ce mărginea la N edificiile A6 şi A7 a pus în evidenţă pavajul din faţa intrării în A6, trotuarul din faţa aceleiaşi încăperi (dreapta intrării), blocajul intervalului dintre A6 si A7 precum şi o porţiune din trotuarul aflat în faţa edificiului A8, foarte frumos realizat. De remarcat îngustarea progresivă a trotuarului din faţa celor două edificii (de la 0,60 m în faţa încăperii α, la 0,10 m la colţul încăperii β), îngustare ce corectează asimetria celor două edificii în raport cu trama stradală. În ceea ce priveşte martorul ce mărgineşte la S edificiul A8, desfiinţarea acestuia a pus clar în evidenţă intrările în cele trei încăperi ce compun edificiul. De remarcat frumuseţea zidului, a trotuarului şi a pragului A8 aflate în întregime sub martor, precum şi informaţia că zidul sudic al încăperii este adosat încăperii . De asemenea, zidul ce urmăreşte în aceeaşi încăpere profilul estic, este adosat şi el zidului sudic şi reprezintă probabil o recompartimentare târzie a încăperii . Desfiinţarea spre V a martorului a pus în evidenţă la fel de bine trotuarul (lustruit de o îndelungată călcare), pavajul din faţa intrării în încăperea , precum şi blocul masiv de piatră ce flanchează la E încăperea . În stânga intrării nu avem trotuar, acesta fiind scos, dar încă din faza de funcţionare a edificiului. În sfârşit, foarte important a fost faptul că în faţa încăperii A8 şi A6, pe întreaga lăţime a străzii, a fost pus clar în evidenţă pavajul străzii ABV2 excelent păstrat.