Obiective: - continuarea cercetărilor în sectoarele Poarta de N, A, CI, D, anexa fortificată, platou E, în vederea clarificării situaţiilor apărute în respectivele sectoare; - verificarea cercetărilor geofizice şi geomagnetice întreprinse de ing. Florin Scurtu în sectorul B; - realizarea de sondaje şi secţiuni în sectorul basilica coemeterialis, în vederea stabilirii limitelor necropolei romano-bizantine; ...- realizarea de lucrări de conservare primară, cu precădere în sectorul A. Sector A În campania iulie-august 2005 cercetarea a urmărit continuarea săpăturii în secţiunea S2 şi deschiderea unei noi secţiuni, S3, urmărind în principal punerea în evidenţă a străzii ABV2 şi a edificiilor adiacente acesteia. Săpătura a început in anul 2003 prin deschiderea secţiunii S1, continuată în anul 2004 împreună cu o altă secţiune, S2. Ideea era să reuşim în timp dezvelirea întregii străzi ce traversa probabil de la E la V întreaga suprafaţă nordică a cetăţii, de la turnul 2 la turnul 11, mergând aprox. paralel cu via principalis. Anul acesta a fost continuată cercetarea în S2 (secţiune de 15 x 3 m), urmărindu-se dezvelirea ultimului nivel al străzii, ce a fost pus dealtfel în evidenţă în 2004, la –0,60 m, fiind compus din piatră de calcar de dimensiuni relativ mari (0,20-0,30 m). Strada se întinde pe întreaga lungime a secţiunii şi la aprox. aceeaşi adâncime. În profilul de N al acesteia a fost surprins încă din anul 2004 o parte din trotuarul edificiului A8, precum şi intrările în încăperile denumite ulterior  şi . Pe nivelul străzii au fost descoperite fragmente ceramice, sticla, precum şi două monede de bronz, toate romane târzii. A fost deschisă apoi o nouă secţiune: S3, de 15 x 3 m, compusă din cinci carouri de 3 x 3 m, lăsându-se ca şi între S1 şi S2, un martor de 1 m. Săpătura a început în S3 de la E la V. La –0,18 m a apărut un zid de piatră legată cu pământ, orientat N-S, ce dispare în profilul estic al secţiunii şi suprapune un mic pavaj, compus din bucăţi de cărămidă, aflat la –0,25 m. Tot în c. 1, în profilul sudic şi la 2,60 m de profilul estic, a apărut limita unei intrări lată de 1,70 m şi îngustată spre E cu 0,60 m, îngustare efectuată însă cu o placă masivă de piatră lată de 0,60 m. Ea corespunde intrării găsite încă de anul trecut în S2. La 4,30 m de capătul estic al secţiunii, la adâncimea de –0,20 m a apărut un alt zid, lat de 0,65 m, legat cu pământ, ce traversează şi el de la N la S secţiunea, dispărând în profilele de S şi N ale acesteia. Acesta are poziţionată central o intrare, lată de 1,38 m, îngustată ulterior spre N cu 0,70 m, cu patru blocuri mari de piatră. La 0,80 m de zidul vestic al încăperii α apare din profilul de S, la –0,20 m o intrare, lată de 1,50 m, compusă dintr-un prag masiv de piatră. Un alt zid, aflat la aceeaşi adâncime, legat cu pământ şi orientat tot N - S a apărut la -0,40 m de zidul de V al încăperii α. El se întreţese şi este perpendicular pe un altul orientat E-V, zid ce apare din profilul sudic, pe o lungime de 10,30 m şi o lăţime de 0,30 m în c. 3 şi 0,65 m în c. 5 (de fapt zidul apare întreg spre sfârşitul c. 5, dispărând în profilul vestic al secţiunii). La 0,75 m de marginea vestică a zidului de care vorbeam mai sus şi la -0,20 m apare o intrare lată de 1,65 m. Deja la adâncimea la care s-a ajuns, datele existente permit tragerea concluziei că secţiunea nou deschisă suprapune un mare edificiu, numit încă de anul trecut A8, compus din trei încăperi, ,  şi , fiecare încăpere având propria intrare. Săpătura în adâncime a pus în evidenţă noi informaţii. Astfel, în încăperea pe care am numit-o , în dreptul intrării în aceasta, a apărut la –0,55 m un pavaj compus din blocuri mari de piatră având lăţimi cuprinse între 0,40 m şi 0,75 m. Acest rând de blocuri nu dublează spre N numai intrarea în încăperea , ci urmăresc spre E şi zidul cu intrarea ce permite comunicarea între încăperile  şi . În interiorul încăperii, la -0,70 m, apare o podea compusă din pământ bătătorit, fragmente minuscule de cărămidă şi bucăţi de calcar lustruit de o îndelungată folosinţă. Situaţia din încăperea  se prezintă puţin diferit. Şi aici, în faţa intrării, la -0,55 m apar lespezi de piatră, dar acestea au lăţimi mai mari, de 0,50-0,60 m şi lungimi de 0,70-0,75 m. În colţul de NV al încăperii apare un fus de coloană adosat zidului vestic al camerei. Fusul de coloană din calcar stă la adâncimea de 1,65 m pe o fundaţie de calcar acoperită cu lut bătătorit. Deci în interiorul încăperii  apar doua niveluri de calcare, unul compus din lespezi masive de calcar ce pavează întreaga porţiune din încăperea descoperită, aflate la –0,55 m şi un altul compus din aceleaşi lespezi, păstrate însă doar în faţa intrării, în restul încăperii podeaua fiind alcătuită din lutuială aflată la -1,15 m, ce a stat iniţial la baza pavajului interior. În ceea ce priveşte coloana, situaţia este mai greu de explicat. Resecţionarea încăperii a pus în evidenţă o scoatere suprapusă de lutuială ce susţine pavajul, ce ar putea sprijini ideea că fusul a susţinut acoperişul unui demisol, înainte însă de pavarea curţii. În ultima încăpere, , la -0,60 m, lângă zidul ce mărgineşte la E încăperea, a fost găsit un fragment de altar cu o inscripţie inedită pe el: DEAE.SEICESI.EYTYCES.M. Lipit de profilul vestic al secţiunii (-0,40 m) a fost identificat un dolium, cu diametrul de 1,20 m şi grosimea peretelui de 4 cm. Lângă acesta şi puţin mai jos a fost identificat un altul, contemporan, având diametrul de 1,10 m şi grosimea peretelui de 2,5 cm. În acesta, la -1,20 m a fost găsit un strat de pământ negru cu bucăţi mari de cărbune (3 cm), fragmente de cărămidă arsă, zgură şi sticlă vitrifiată. La -1,35 şi 0,10 m de fundul chiupului a fost identificat un strat de lutuială galbenă foarte bine bătătorită. Probabil al doilea chiup descoperit a fost primul dezafectat, în timp ce primul încă funcţiona. Tot în această încăpere, pe întreaga lungime a zidului estic şi pe o lăţime de 1 m, a fost resecţionată încăperea până la adâncimea de 2 m. La -1,85 m a fost găsită o amforetă pontică intactă. În următoarea parte a campaniei au fost desfiinţaţi martorii dintre secţiunile S1 şi S2 şi secţiunile S2 şi S3. Desfiinţarea martorului ce mărginea la N edificiile A6 şi A7 a pus în evidenţă pavajul din faţa intrării în A6, trotuarul din faţa aceleiaşi încăperi (dreapta intrării), blocajul intervalului dintre A6 si A7 precum şi o porţiune din trotuarul aflat în faţa edificiului A8, foarte frumos realizat. De remarcat îngustarea progresivă a trotuarului din faţa celor două edificii (de la 0,60 m în faţa încăperii α, la 0,10 m la colţul încăperii β), îngustare ce corectează asimetria celor două edificii în raport cu trama stradală. În ceea ce priveşte martorul ce mărgineşte la S edificiul A8, desfiinţarea acestuia a pus clar în evidenţă intrările în cele trei încăperi ce compun edificiul. De remarcat frumuseţea zidului, a trotuarului şi a pragului A8 aflate în întregime sub martor, precum şi informaţia că zidul sudic al încăperii este adosat încăperii . De asemenea, zidul ce urmăreşte în aceeaşi încăpere profilul estic, este adosat şi el zidului sudic şi reprezintă probabil o recompartimentare târzie a încăperii . Desfiinţarea spre V a martorului a pus în evidenţă la fel de bine trotuarul (lustruit de o îndelungată călcare), pavajul din faţa intrării în încăperea , precum şi blocul masiv de piatră ce flanchează la E încăperea . În stânga intrării nu avem trotuar, acesta fiind scos, dar încă din faza de funcţionare a edificiului. În sfârşit, foarte important a fost faptul că în faţa încăperii A8 şi A6, pe întreaga lăţime a străzii, a fost pus clar în evidenţă pavajul străzii ABV2 excelent păstrat.