În cadrul campaniei arheologice din anul 2005 din sectorul CI al cetăţii Tropaeum Traiani au fost continuate cercetările după o întrerupere de un an. Astfel s-au obţinut noi informaţii privind imaginea de ansamblu a complexelor de locuire târzie din această parte a cetăţii. Au fost trasate două noi secţiuni CS 11 şi CS12) cu dimensiunile de 15 x 3 m, la 1 m de secţiunile cercetate anterior. În cele două secţiu...ni realizate, în afara unui material litic şi ceramic provenit din dărâmăturile ce caracterizează ultimul (penultimul) strat arheologic al cetăţii, au apărut resturile a cel puţin două sau chiar trei edificii. În CS11, pe fondul unei variaţii a terenului au apărut la doar –0,25 m o latură a unui edificiu târziu, sub forma unui zid legat cu pământ şi cu o grosime de 1,50-1,60 m. Acesta era compus din blocuri mari şi mici de piatră, apare cu precădere în această secţiune şi foarte vag în cea de-a doua, fiind distrus pe o mică porţiune în interiorul secţiunii CS11, cu urme de demantelare, fapt care ne-ar putea oferi ideea creării unui eventual loc de trecere. În interiorul şi exteriorul acestui edificiu s-a degajat un strat amplu de dărâmătură, format din bucăţi de piatră, fragmente de ţiglă, cărămizi, resturi de olane şi numeroase bucăţi de chirpic. De asemenea, a fost identificată până la podeaua sa, la –1,10 -1,20 m, o mare cantitate de cenuşă şi fragmente de sticlă topită, urme ale unui puternic incendiu fiind identificate peste tot. Am considera, în mod ipotetic, acest incendiu datorat invaziei avare de la momentul anului 586 p.Chr. Tot în cadrul aceleiaşi secţiuni, în capetele sale am identificat alte două ziduri. Cel dinspre E este realizat din bucăţi de piatră medii şi mici legate cu pământ, orientat S-N, ce pătrunde şi este mult mai bine reprezentat în cea de-a doua secţiune. În cel de-al doilea capăt, spre V, apare latura unui alt edificiu, de asemenea compus din bucăţi de piatră legată cu pământ, dar de data aceasta bucăţile sunt uniforme din punct de vedere al dimensiunilor şi total diferite ca imagine de ansamblu faţă de celelalte două. Această latură a edificiului apare şi în secţiunea CS 12 şi se întrerupe pe la mijlocul ei, lăsând şi aici imaginea posibilităţii existenţei unei mici portiţe de acces. Revenind la zidul dinspre E după cum am mai menţionat, el apare şi în CS12, având o lăţime de 1,20 m. El continuă până în mijlocul c. 4, de unde pare a fi puternic martelat, revenind abia în c. 5, dar mai îngust, de 0,76 m. Cu alte cuvinte, între cele două părţi de zid intervine un spaţiu de aprox. 1,60-1,70 m lungime şi 1,20 m lăţime, unde pare a fi amenajată o portiţă sau un culoar de acces, realizat posterior zidului, având de o parte şi de alta praguri de intrare-ieşire. Acest zid pare a fi construit peste un altul, făcut tot din bucăţi de piatră legate cu pământ, dar având şi zone amenajate cu chirpic, perfect nivelate, aşa cum am putut observa în caroul 8. Pe latura de N apar două mici spaţii (cămăruţe?) de 1 x 1 m, respectiv 1 x 0,50 m. În acest stadiu al cercetărilor nu îi putem încă cunoaşte rolul şi funcţionalitatea lor. Tot în această secţiune, în c. 1, în colţul de NV mai apar resturile unui alt zid compus din bucăţi medii şi mici de piatră amestecate cu pământ, acesta fiind orientat E-V. El pare a intersecta un rest de stradă, destul de distrusă, surprinsă pe alocuri doar pe 1 m. Din aceeaşi secţiune, din umplutură, au apărut două monede de bronz: prima (la –0,50 m) este un antoninian fourrée databil în sec. III p.Chr, iar cea de-a doua (la –0,25 m) este un folles de la Iustinian. Şi în aceasta secţiune a fost degajat un strat bogat de dărâmătură, fiind descoperite fragmente ceramice din sec. V-VI p.Chr, sticlă, bucăţi de chirpic ars etc. Sperăm ca următoarele cercetări să ne ofere mult mai multe date, al căror suport arheologic să ne permită rezolvarea majorităţii problemelor apărute în prezenta campanie.