Cercetări geofizice Având în vedere faptul că, după cum reiese din săpăturile arheologice efectuate până în prezent, orientarea quasigenerală a străzilor şi construcţiilor antice dezvelite în interiorul cetăţii este V–E sau S–N, toate măsurătorile noastre au fost efectuate de-a lungul unor profile orientate SSE–NNV (orientare magnetică 337030’), pentru a asigura traversarea cu cel puţin un profil a tuturor ele...mentelor liniare reprezentate de resturile zidurilor antice îngropate. Măsurătorile de teren au fost efectuate în toate cele 4 sectoare (A, B, C şi D). Cercetarea efectuată în anul 2005 în zona nordică a perimetrului (sectoarele A+B) este adiacentă la cea cercetată de noi în anii 2000 şi 2001, iar în partea sa vestică ea chiar se suprapune pe o lăţime de 10 m şi o lungime de 120 m cu zona cercetată în anul 2001. Motivul acestei suprapuneri a fost acela de a ne asigura un racord perfect între cele două hărţi geofizice construite la un interval de 4 ani. Zona nordică (sectoarele A+B) Cercetarea geofizică realizată de noi în anul 2005 în zona nordică s-a desfăşurat într-o zonă de 205 m lungime (pe direcţia VNV–ESE) şi lăţime variabilă între 20 şi 80 m. În harta geomagnetică rezultată se constată că morfologia câmpului geomagnetic este foarte complexă, ea reflectând complexitatea sursei sale, respectiv structura zidurilor clădirilor antice rămase sub nivelul solului actual după distrugerea elevaţiei acestor clădiri. Nu vom insista prea mult asupra aspectului acestei hărţi deoarece o altă hartă a aceleaşi zone, derivată din aceasta printr-un proces de filtrare matematică şi comentată în continuare, aduce precizări esenţiale asupra geometriei construcţiilor antice îngropate. Totuşi vom menţiona prezenţa în această hartă „primară” a unei zone de maxim de formă izometrică, cu diametrul de cca. 15 m, prezentă în caroul D2, care este mult mai puţin evidentă în harta „filtrată”. Această zonă anomală este efectul prezenţei în subsol a unui material care conţine oxizi de fier în mare cantitate, în cazul de faţă cel mai probabil o zonă incendiată sau un pavaj de cărămidă. Anexa prezintă imaginea hărţii filtrate cu ajutorul filtrului matematic. Pe această hartă este indicată şi poziţia bornelor topografice existente în teren (bornele 10–13 şi borna 20). O structură foarte evidentă pe această hartă este o stradă cu lăţimea de cca. 6 m şi lungime de peste 120 m în harta noastră, ce traversează c. Aa21 - Ab21 - Ba21 -Bb22 - Ca22 de la V spre E (o vom menţiona în continuare cu numele de „strada A”). O altă stradă („strada 2”), mai îngustă (lăţimea cca. 4 m), orientată S–N, traversează c. Bb22 - Bb21 – Bb12 – Ca11, intersectând in caroul Bb21 strada A. Aproape paralel cu strada 2, la cca. 40 m mai spre V, se află o altă stradă („strada 1”), care apare în c. Ab22 - Ab21 – Ab12 – unde se pare că se închide. Tot cu orientarea S–N apare un fragment de stradă în caroul Ea22. În ceea ce priveşte construcţiile (reprezentate de obicei prin anomalii liniare ce se intersectează în unghiuri drepte), se pot observa astfel de anomalii în zona estică a hărţii (multe construcţii, a căror stare este mai proastă, nu apar foarte clar în harta noastră). Deosebit de interesantă şi probabil şi importantă este zona carourilor Aa12 – Bb22, din zona vestică. În această zonă apare (nu foarte clar) o construcţie cu dimensiunile probabile de cca. 50 m pe cca. 15 m orientată V–E şi adiacentă (spre S) cu strada A. În partea sa estică (c. Bb21) ea pare să aibă o formă semicirculară, iar în partea sa de SV o construcţie de formă dreptunghiulară cu dimensiunile de cca. 10 m pe cca. 6 m (c. Ab21). Forma acestei construcţii ne îndreptăţeşte să ne aşteptăm ca ea să corespundă unei bazilici. Imediat mai la V (c. Aa12 – Ab12) apare o altă construcţie foarte interesantă, de forma unui trapez dreptunghic cu baza mare (în lungime de cca. 20 m) adiacentă la strada A, baza mică (în lungime de cca. 15 m) spre N, iar înălţimea (cca. 20 m) spre V. Latura neparalelă (zidul estic al clădirii) se aliniază la strada 1. Clădirea este compartimentată, printr-un perete orientat V–E, în două încăperi ce comunică între ele. Încăperea nordică are lăţimea de cca. 8 m, iar cea sudică de cca. 12 m, ultima având o organizare interioară foarte complexă. Având în vedere faptul că la câteva zeci de metri spre V se află bazilica de marmură şi că este posibil să existe o nouă bazilică (cea presupusă de noi) imediat mai la E, nu este exclus ca această clădire, aparent foarte bine conservată, să corespundă unui edificiu oficial. Imediat mai la N (c. Aa11 – Ab11) este prezentă o altă clădire (de dimensiuni cca. 12 m pe cca. 6 m) orientată S–N, făcând poate parte din acelaşi complex de clădiri menţionat mai sus. Zona sudică (sectoarele C+D) În sectoarele C şi D suprafeţele cercetate de noi în anul 2005 au dimensiuni mult mai mici decât cele din zona nordică. Morfologia zonelor anomale este nu prea complicată, acestea prezentându-se, în marea majoritate a cazurilor, sub forma unor tendinţe liniare orientate mai ales S–N şi V–E, cu câteva excepţii (anomalii orientate NNV–SSE). În hărţile magnetometrice ale sectorului C apar foarte clare construcţii reprezentate prin aliniamente perpendiculare, precum şi probabile trasee de străzi. Acestea din urmă nu pot fi foarte bine precizate din cauza dimensiunilor reduse ale hărţilor, care nu permit o vedere mai de ansamblu pe care traseele străzilor să fie foarte evidente. Extinderea zonei cercetate, în cursul anului 2006, va aduce desigur precizările aşteptate. O singură construcţie apare foarte clar în harta filtrată a sectorului D: o clădire cu dimensiunile de cca. 8 m (pe direcţia V–E) pe cca. 5 m (pe direcţia S–N), care pare să aibă două intrări pe latura sudică şi o intrare pe latura estică. Finanţarea lucrării s-a realizat din fondurile MEC, prin Programul CERES.