În primăvara anului 1980, perieghezele efectuate pe marginea sud-vestică a T2 din hotarul dintre Alba Iulia şi satul suburban Pîclişa, au identificat resturi de oase umane şi fragmente de vase scoase pe arătură de fierul plugului în timpul lucrărilor agricole. Primul sondaj arheologic s-a efectuat în toamna anului 2001 şi s-au descoperit un bordei hallstattian (cultura Basarabi), o groapă de provizii din sec. ...V p.Chr şi 22 morminte de inhumaţie din sec. X. Scheletele erau însoţite de un inventar valoros, alcătuit din ustensile de fier (amnar, pensetă, lame de cuţite), obiecte de podoabă (cercei, coliere fragmentare, şiraguri de mărgele, pandative etc.) confecţionate din bronz, argint şi sticlă; fusaiole şi vase de lut ars, precum şi o cruce dublă relicvar din bronz. Semnalând importanţa deosebită a unor piese (obiecte de podoabă şi crucea relicvar) de factură bizantină, alăturate celor provenite din atelierele locale, pentru argumentarea continuităţii românilor în Transilvania înainte de cucerirea maghiară, am solicitat forurilor locale (CJ Alba) şi centrele (MCC) asigurarea măsurilor de protecţie a sitului şi acordarea mijloacelor financiare pentru salvarea necropolei. Deşi am informat autorităţile în drept că pe capătul vestic al cimitirului se depozitează de mai multă vreme grămezi întinse de moloz adus clandestin din oraş şi că s-au ridicat edificii în jur fără săpături de descărcare arheologică a terenului, care au afectat mai multe morminte, până astăzi factorii anunţaţi n-au luat măsuri de protejare a complexului arheologic prevăzute de lege. La adresele noastre, MCC a emis autorizaţia de săpătură pe anii 2002 şi 2003, în anul 2004 a uitat să mai acorde acest document, şi, mai ales, mi-a oferit doar promisiuni neonorate cu privire la finanţarea săpăturilor arheologice. Abia în cursul anului 2005, la intervenţia noastră şi a conducerii muzeului din Alba Iulia, CJ Alba a aprobat suma de 50 milioane lei, pentru continuarea cercetărilor. Începută în toamna anului 2005, a doua campanie de investiţii arheologice s-a desfăşurat în aria centrală a cimitirului medieval timpuriu din punctul „Izvorul Împăratului”, o fâşie de teren situată deasupra izvorului care irupe din versantul nordic al DJ 107 Alba Iulia – Pîclişa. În cursul cercetărilor s-au trasat 4 secţiuni, cu dimensiunile de 36 x 4 m, dispuse de-a lungul terasei pe direcţia E-V. Parcelele despărţite de câte un prag de control, lat de 0,50 m, s-au adâncit în depozitul de argilă galbenă-maronie până la 0,80 m. în secţiunile decopertate s-au dezvelit 10 gropi de provizii şi 27 morminte de inhumaţie. Gropile de cereale sunt săpate la adâncimi cuprinse între 0,56-1,37 m, au corpul conic sau sferoidal turtit, pereţii nearşi puternic boltiţi lateral şi gâtul tronconic. Două construcţii subterane cuprind ceramică hallstattiană, o groapă de formă ovală are inventarul alcătuit din tegulae fragmentare, numeroase fragmente ceramice, oase de animale (ovine, canine, suite), câteva obiecte din fier puternic oxidate şi o monedă din bronz emisă de împăratul Traian. Obiectele recuperate din pământul de umplutură asigură datarea puţului subteran în epoca romană (sec. II). Celelalte gropi conţin bucăţi de chirpici cu impresiuni de nuiele şi loazbe, provenite din tencuiala pereţilor unor colibe incendiate şi mai rar fragmente de vase cenuşii, o jumătate de fusaiolă din sticlă, două greutăţi piramidale de la războiul de ţesut vertical, tegulae fragmentare din care una purta ştampila LEG XIII G, oase de animale, bucăţi de cărbune şi cariopse de grâu carbonizat (gr.8). Un caz interesant este oferit de groapa 7 care, după transformarea sa în puţ menajer, a servit ca loc de înmormântare a unui cu vârstă infans (6-7 ani). Deasupra defunctului s-a aşezat semicircular un strat de cochilii de melci, depuse ca ofrandă alimentară. Ceramica sărăcăcioasă pledează pentru datarea puţurilor menajere în perioada prefeudală (sec. V). Mormintele prezintă conturul patrulater, dreptunghiular sau rombic, şi au gropile săpate până la 0,28–0,80 m adâncime. Scheletele aşezate în decubit dorsal, cu capul la V şi picioarele la E, în stratul arător au osemintele dezarticulate şi răvăşite, purtate de fierul plugului la distanţe diferite faţă de poziţia iniţială. Adesea, indivizii dispuşi la adâncime mare (0,50-0,80 m), prezintă unele segmente dezarticulate şi fragmentate. În aria cercetată (342 m2) s-au dezvelit 27 morminte cu subiecţii de vârstă infans I, adultă şi matură, de ambele sexe. Inventarul cuprinde mai multe piese de podoabă (mărgele din sticlă, cercei din bronz şi argint, un colier împletit în trei sârme din bronz fragmentat), fusaiole, lame de cuţit cu spin de înmănuşare, butoni din bronz şi oale de lut aşezate la capul sau picioarele defunctului. Două morminte, unul de bărbat şi altul de femeie, conţineau câte o cruce din bronz. Unul din exemplare este o cruce dublă de tip relicvar, iar celălalt era o cruciuliţă pectorală purtată în şiragul de mărgele. Majoritatea indivizilor fuseseră aşezaţi direct în groapa sepulcrală amenajată, dar de întâlnesc şi cazuri în care capetele sau marginea laterală a construcţiei subterane erau placate cu cărămizi fragmentare sau întregi, bolovani de râu şi lespezi din calcar. Pe unul din morminte fusese depusă o lespede masivă din calcar prelucrată grosier în epoca romană şi refolosită. Inventarul recuperat din morminte asigură datarea complexelor funerare în sec. X, în deceniile premergătoare penetraţiei maghiare în partea centrală a Transilvaniei. Ele aparţin unei populaţii sedentare, paşnice şi creştine, care se identifică cu românii din ultimul veac al mileniului I, atestaţi arheologic şi în alte localităţi din bazinul mijlociu al Mureşului. În concluzie, descoperirile arheologice efectuate în locul numit „Izvorul Împăratului” aduc o contribuţie importantă la argumentarea tezei continuităţii româneşti din Transilvania şi subliniază relaţiile strânse cu provinciile sud-dunărene ale Imperiului Bizantin. Având în vedere importanţa excepţională a descoperirilor premaghiare recente (piese de podoabă şi trei cruci din bronz şi argint), pentru salvarea integrală a cimitirului – un document arheologic românesc important al aşezării de la Alba Iulia, solicit cu insistenţă Ministerului Culturii şi Cultelor să dispună următoarele măsuri urgente: înscrierea cimitirului cu o suprafaţă de 5500 m2 pe lista siturilor arheologice de importanţă excepţională; măsuri de protecţie a necropolei prin interzicerea depozitării molozului din oraş pe capătul de V al sitului, ridicarea grămezilor de moloz din aria sitului şi sistarea oricăror construcţii abuzive în spaţiul delimitat până la cercetarea sa; alocarea mijloacelor financiare (60-100 milioane) pe anul 2006 pentru continuarea dezvelirii, salvării şi valorificării necropolei de la „Izvorul Împăratului”. În condiţiile în care forţe obscure se străduiesc din răsputeri să dezmembreze România prin crearea unor zone autonome în Transilvania – vatra de formare a neamului românesc – se impune salvarea documentelor arheologice menţionate ca o urgenţă naţională primordială.