Becheni | Comuna: Săuca | Judeţ: Satu Mare | Punct: Biserica reformată | Anul: 2005
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Szőcs | Péter Levente | responsabil | Muzeul Judeţean Satu Mare |
Raport:
În cursul anului 2004 parohia reformată Becheni a iniţiat renovarea bisericii proprii. Construcţia, de dimensiuni mici, avea un plan simplu, dispus pe axa E-V, partea estică fiind alungită şi închisă semicircular, iar partea vestică având forma pătrată, extinsă cu un portic în partea de S. Elevaţia nu a prezentat elemente mai vechi de sec. XIX, ca atare, biserica nu figura pe lista monumentelor istorice. În cursul lucrărilor a fost îndepărtată tencuiala interioară, astfel, au fost descoperite două nişe de fereastră astupate. În cursul anului 2005 a fost prevăzută reînnoirea podelei, astfel, parohia Becheni şi Eparhia Reformată de Oradea a solicitat asistenţa MJ Satu Mare. Scopul cercetării, definit de beneficiar, a fost de a efectua o săpătură arheologică în interior, pentru a lămurii eventuala existenţă a unor structuri anterioare. Cercetările pe paramentul bisericii sugerau existenţa unei construcţii mai vechi, de dimensiunea actualei porţiuni estice, dar pentru clarificarea situaţiei a fost necesară deschiderea unei secţiuni şi în exterior, în axul estic al clădirii.
Au fost deschise trei secţiuni în interior: SI, 2,22 x 2,50 m, la zidul sudic, la îmbinarea sanctuarului cu nava medievală; SII, 2,22 x 2,50 m, la zidul nordic, la îmbinarea sanctuarului cu nava medievală; SIII, 2,23 x 2,00 m, la zidul nordic, în porţiunea mediană a zidului nordic. În exterior a fost deschisă SA, 3 x 2,25/8 m, în axul bisericii (profilul S are lungimea de 8 m, profilul N are lungimea de 2,25 m).
În secţiunile SI şi SII a fost identificată fundaţia sanctuarului medieval, având un plan rectangular, îngustându-se faţă de navă cu un umăr. S-a demonstrat că ferestrele descoperite au fost pe zidul sudic al navei, elevaţia acestei părţi fiind păstrat acum aproape în întregime. În partea de N, însă, zidul actual este înnoit, caracteristicile de zidire fiind diferite faţă de zidul sudic şi fundaţia păstrată al sanctuarului medieval. Stratigrafia interioară arată o succesiune de podele reînnoite, între care şi una realizată din cărămidă, ridicându-se nivelul de călcare interior cu 0,20 până la 0,30 m. Sub nivelul podelelor se observă umplutura uniformă şi afânată a mormintelor moderne şi medievale. Pe toată suprafaţă cercetată au fost surprinse morminte, singura excepţie fiind în colţul de NE al SI. Aici solul virgin, reprezentat de un lut negru curat, a apărut la cota de -0,45 m de la podeaua actuală. În rest mormintele s-au adâncit până la cotele de -1,75 -1,80 m, cote la care peste tot apare apa freatică.
Secţiunea exterioară a confirmat închiderea dreaptă a sanctuarului şi a documentat suprapunerea zidului semicircular actual peste fundaţia sanctuarului medieval. A mai fost observat un contrafort în colţul sud-estic al sanctuarului. Stratigrafia este dată de umplutura mormintelor, săpate până la cota de -2 m unde apare şi aici apa freatică.
Au fost identificate în totalitate 13 inhumaţii, fără inventar, cu excepţia M6, care avea în zona bazinului o pafta de argint cu lanţ. M2 era aşezat la E de umărul sudic al sanctuarului, porţiunea capului fiind scobit în fundaţie în formă de semicerc.
Cercetările arheologice din anul 2005 au scos la iveală o biserică medievală de mici dimensiuni, având o navă rectangulară (cca. 6 x 7 m) şi un sanctuar cu închidere dreaptă (cca. 4,4 x 5 m). Datarea construcţiei, în lipsa surselor relevante, nu este precisă, fiind de plasat la turnura sec. XIII şi XIV. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin