Situl Bucu Pochină a fost identificat în urma unor cercetări arheologice de suprafaţă din primăvara anului 1987 şi se află amplasat în partea central – sudică a actualei vetre a satului Bucu, învecindu-se cu gospodăriile sătenilor la N şi cu platforma de resturi menajere la S. Cercetările arheologice au început în anul 1990 ca săpături de salvare în cadrul unui amplu proiect de îmbunătăţiri funciare la care s-a... renunţat. Datorită importanţei descoperirilor, fără a-şi pierde însă caracterul de salvare deoarece sătenii confundă frecvent platforma de gunoi cu rezervaţia arheologică, cercetarea devine sistematică, ultimii ani axându-se pe acea suprafaţă care era mai expusă evenimentelor nedorite. Pe suprafaţa de peste 5 ha rezervată cercetărilor arheologice au fost identificate: o locuire sporadică de la sfârşitul epocii bronzului, cultura Coslogeni, o aşezare din prima epocă a fierului1, o aşezare din a doua epocă a fierului2, o necropolă sarmatică3, o aşezare medieval timpurie şi câteva bordeie din sec. XVI-XVIII4. Cercetările arheologice din campania 2005, s-au desfăşurat pe trei secţiuni orientate N-S, perpendiculare pe marginea terasei râului Ialomiţa, pe o suprafaţă de cca. 225 m2. Observaţiile asupra stratigrafiei făcute în anii anteriori rămân, în general, valabile. Întreaga suprafaţă cercetată a fost acoperită cu un strat amestecat cu multe resturi menajere contemporane care la marginea terasei, datorită evacuărilor mecanice care s-au produs ritmic, a atins peste 0,50 m grosime. Spre interiorul terasei, odată cu evacuările acestor resturi, stratul de pământ pe care au fost depuse a fost răzuit, stratigrafia fiind deranjată şi de multe gropi moderne şi de cuptoare pentru ars cărămidă. Sub stratul format în ultimii ani se află un strat de pământ cenuşiu-negricios, granulat, cu grosimea oscilând între 0,10-0,50 m, în care au fost descoperite fragmente ceramice aparţinând epocii fierului, medievale timpurii, chirpic şi oase de animale. Urmează un strat de pământ cenuşiu-gălbui, destul de sărac în inventar arheologic, remarcându-se printre materiale ceramice hallstattiene şi câteva fragmente de vase aparţinând culturii Coslogeni de la sfârşitul epocii bronzului. Grosimea acestui strat de pământ se încadrează între 0,15-0,40 m, la baza lui situându-se pământ galben, steril din punct de vedere arheologic. Aşa cum s-a subliniat şi în anii anteriori, locuirea Coslogeni este destul de puţin consistenţă, în anul 2005 descoperindu-se doar două gropi de formă tronconică cu inventar arheologic specific acestei perioade. Câteva fragmente provin de la un vas de mari dimensiuni cu pereţii având grosimea de 5 cm, lucrat din pastă cu impresiuni lăsate de materiale vegetale şi decorat pe buză cu alveole alungite. Pe suprafaţa interioară a unuia dintre aceste fragmente, s-au păstrat resturi de la o amenajare cu lut aplicat. Atât profilul cât şi amenajarea interioară indică o asemănare cu vasul de cult format dintr-o cupă ovală aşezată pe un suport sub forma literei „H” descoperit la Stelnica Grădiştea Mare5 şi cu fragmentele descoperite în ruptura malului estic al lacului Strachina din care se prăbuşesc frecvent materiale Coslogeni în apa lacului6. Între complexele arheologice aparţinându-i aşezării din prima epocă a fierului a fost cercetată integral o groapă de cult, suprapusă de un bordei aparţinându-i aceleaşi aşezări. Are formă tronconică în secţiune, gura ovală cu diametrele de 3,75 x 3,25 m şi orientarea NNV-SSE. Pământul de umplutură s-a prezentat sub forma unor straturi de consistenţă şi culori diferite, cele de culoare cenuşie-negricioasă erau afânate şi amestecate cu cărbune, pigmenţi de culoare neagră, cenuşă, fragmente ceramice, chirpic cu impresiuni de nuiele, unele bucăţi cu o faţă netezită, fragmente de vatră. Straturile de pământ afânat alternează cu straturile de pământ galben steril al terasei. Pe fundul gropii, cu o amplasare relativ centrală, s-a detaşat de restul pământului de umplutură afânat, o zonă de pământ cu aspectul unei movile alungite, bine bătătorit, orientată NE-SV şi dimensiunile de cca. 1,90 x 1,40 m, înaltă de 0,55 m în partea centrală. La secţionare s-a observat o succesiune de câteva straturi groase de cca. 5-6 cm, lentile de pământ de culoare brun-negricioasă alternând cu lentile de pământ de culoare mai deschisă, pigmentate cu mult galben, roşu şi negru. Stratul de bază, gros în partea centrală de aprox. 20 cm, conţinea multă cenuşă în amestec cu mici cărbuni şi pigmenţi de culoare neagră. În pământul bătătorit au fost descoperite câteva fragmente ceramice hallstattiene între care două fragmente de strachină cu marginea arcuită interior, unul decorat cu caneluri dese şi mai puţin oblice, amplasarea canelurilor în acest fel apărând pe puţine fragmente de străchini descoperite în aşezarea hallstattiană de la Bucu, câteva fragmente de chirpic şi câteva aşchii de oase de animale. Din analiza stratigrafică rezultă că iniţial a fost amenajată zona centrală după care au urmat operaţiunile de umplere. Când umplerea s-a realizat până la înălţimea de cca. un metru de la fundul gropii, lângă peretele nordic a fost depus un animal, orientat E-V cu capul spre E, după datele preliminare aparţinând categoriei suine. Scheletul, aşezat cu spinarea spre gura complexului arheologic, membrele anterioare şi posterioare orientate spre V, s-a păstrat într-o stare relativ bună, completarea informaţiei urmând a se face după analiza de specialitate. A fost depus pe un strat de cenuşă cu o bogată pigmentaţie de culoare neagră şi mult cărbune, gros de 2-3 cm, care suprapunea un strat de pământ galben compact foarte slab pigmentat cu negru, gros de aprox. 0,50 m, la rândul lui aşezat pe o lentilă de cenuşă, cam de aceeaşi grosime cu prima, bine pigmentată cu negru, amestecată cu mult cărbune, care acoperea, la această cotă, toată suprafaţa complexului de cult. Sub ea, sprijinindu-se cu baza pe fundul gropii, era un strat de cca. 0,40 m de pământ galben, prin structură şi culoare foarte apropiat de pământul galben steril. Primul strat, începând de la bază, care înconjura zona centrală şi ocupa în bună măsură fundul gropii, era format din pământ afânat de culoare negricioasă, pigmentat cu cărbune şi pământ galben. Un strat de pământ galben acoperea scheletul, succesiunea stratigrafică încheindu-se în partea superioară cu un strat de pământ cenuşiu-gălbui. Inventarul arheologic descoperit a fost compus din material ceramic fragmentar aparţinând tuturor categoriilor documentate de-a lungul anilor în această aşezare. Decorul vaselor de uz comun, având ca element de bază brâul alveolat întrerupt de mici apucători cu o alveolă pe mijloc, este amplasat la partea superioară. La această regulă sunt însă şi câteva excepţii când de la baza apucătorii coboară pe corpul vasului într-o dispunere uşor oblică, fără a se şti când şi cum se încheie, unul sau două capete de bandă alveolată, în acest din urmă caz asociindu-se şi cu mici alveole amplasate pe margine, care se asociază însă şi cu decorul compus numai din brâu orizontal. Pe un fragment ceramic atipic, sub brâul orizontal cu apucătoare şi alveolă pe mijloc apare şi al doilea brâu orizontal alveolat. Aici trebuie să menţionăm şi două fragmente care par din acelaşi vas decorate cu capete de bandă alveolată pornind oblic din buză cu baza pe brâul orizontal sau pe apucătoarea amplasată pe brâu. L-am menţionat deoarece în cazul cercetărilor de la Bucu Pochină care s-au desfăşurat până în prezent pe o suprafaţă deloc neglijabilă, decorul cu bandă din buza vasului nu a mai fost întâlnit. Pe două fragmente ceramice atipice brâul alveolat este aşezat în ghirlandă iar alte două fragmente indică un decor format din mici alveole aşezate în şir orizontal. Fragmente dintr-un vas tronconic de dimensiuni reduse indică un decor format din patru mici apucători cu alveole pe mijloc, aşezate diametral opus, din care s-au păstrat doar trei. Din inventarul arheologic al complexului de cult face parte şi un mic fragment ceramic lucrat din pastă grosolană cu cioburi pisate, ars oxidant, dintr-un vas de tip strecurătoare cu diametrul gurii redus şi corp globular, al doilea dintr-un asemenea vas, primul fragment descoperit, provenind de la gura lobată a unui vas de tip strecurătoare cu corp globular, s-a aflat în inventarul unui bordei situat la mică distanţă faţă de complexul de cult. Dintr-o pastă de o calitate mai bună, folosind în compoziţie cioburi pisate, au fost descoperite fragmente de vase bitronconice cu gura evazată şi fragmente de străchini cu marginea arcuită spre interior, de culoare neagră sau gălbuie şi lustruite. În ceea ce priveşte decorul, unele fragmente de străchini sunt decorate cu caneluri oblice pe margine dar cele mai multe sunt fără decor. Situaţia se impune a fi subliniată deoarece în majoritatea complexelor arheologice hallstattiene cercetate procentul cel mai mare a fost deţinut de fragmentele de străchini decorate. Şi în ceea ce priveşte amplasamentul canelurilor apar mici excepţii, pe un fragment sunt perpendiculare pe buza străchinii iar pe altul coboară aproape vertical pe umărul vasului, amplasamentul din ambele situaţii fiind întâlnit destul de rar. Rar este şi decorul sub forma a două proeminenţe verticale trase din buza străchinii coborând cca. 2 cm pe umăr. Un fragment de vas de bitronconic, de culoare neagră, cu suprafaţa exterioară frumos lustruită este decorat, pe corp, începând cu baza gâtului de care era despărţit de un mic prag, cu caneluri verticale şi mici proeminente conice, plasate tot la baza gâtului. Câteva fragmente aparţin unor căni lucrate tot din pastă cu cioburi pisate, cu corpul bitronconic şi o toartă supraînălţată, cu suprafeţele de culoare neagră şi lustruite. Un fragment de toartă, cu secţiunea dreptunghiulară, avea două orificii, probabil de la o operaţiune de reparare. Au mai fost descoperite şi câteva fragmente de ceşti lucrate dintr-o pastă de calitate bună, având în compoziţie nisip fin, de culoare neagră, cu un aspect foarte îngrijit. Din inventarul acestui complex arheologic face parte şi un fragment de fusaiolă tronconică din os, o unealtă din os de tip răzuitor de mici dimensiuni, un astragal perforat, două cute din piatră, un mic lustruitor dintr-o gresie de culoare roşietică-maronie şi un fragment de lamă din silex. A mai fost descoperită o cantitate destul de mare de chirpic, unele fragmente având o faţă netezită sau purtând impresiuni de nuiele, fragmente de vatră şi de oase de animale. În ceea ce priveşte fragmentele de vatră, subliniem faptul că este primul complex arheologic în care acestea au în structură bucăţi destul de mari de lut ars ce par a proveni de la alte vetre ieşite, probabil, din uz. Aşezării din prima epocă a fierului îi mai aparţin câteva gropi menajere de formă tronconică. Din inventarul acestora, predominant ceramic, mai face parte o fusaiolă bitronconică, din lut, o cute din piatră şi o piesă din corn cu patru perforaţii, pe jumătate goală în interior. Primele două orificii, cu diametrul de 3 mm, sunt amplasate pe jumătatea goală, celelalte, cu diametre de 5 mm, au fost practicate pe jumătatea plină. Cornul, aparţinând categoriei ovi-caprine, a fost frumos lustruit şi decorat la bază cu incizii sub formă de romburi înlănţuite. Aşezarea getică (sec. IV-III a.Chr.) B23 Se situează în apropierea marginei actuale a terasei şi a fost distrus în bună măsură de un şanţ modern care se înscrie paralel cu aceasta. Este un bordei de mici dimensiuni cu cuptor realizat prin cotlonire, destul de bine păstrat, amplasat la VNV. Vatra, de formă ovală, amenajată pe pat de fragmente ceramice, multe de la amfore, era uşor înclinată spre bordei şi avea dimensiunile de cca. 1,35 x 1 m. Pe latura nordică şi vestică s-au păstrat şi resturi ale pereţilor cuptorului. B24era amplasat la N de bordeiul nr. 23, la o distanţă de aprox. 22 m. Are formă rectangulară, orientarea NE-SV şi dimensiunile laturilor de cca. 3,25 x 2 m. În interiorul bordeiului s-au descoperit resturile unei vetre. Podeaua, din pământ cenuşiu-negricios, bătătorit, bine conservată, se situa la cota de -1,15 m, faţă de nivelul actual de călcare. Au mai fost descoperite şi câteva gropi menajere de formă tronconică şi dimensiuni, în general, reduse. Inventarul descoperit în complexele arheologice a fost format din material ceramic fragmentar, chirpic, zgură, oase de animale. Materialul ceramic se înscrie în categoriile şi tipologia documentată în perioada 1990-2003. Morminte sarmatice M12 şi M13. Au fost descoperite două morminte de inhumaţie aparţinând unor copii. Nu s-au păstrat decât puţine oase craniene şi fragmente de la oasele lungi, groapa lui M13, orientată N-S, conturându-se cu mai mare claritate (1,45 x 0,70 m). În umplutura unui cuptor modern de ars cărămidă, relativ la distanţă faţă de M12 şi M13, au mai fost descoperite fragmente ale unui craniu de copil. M12, a avut ca inventar două vase de mici dimensiuni, unul dintre acestea păstrându-se mai bine. Ambele au formă bitronconică cu gura evazată şi sunt lucrate din pastă grosolană cu cioburi pisate în compoziţie. Inventarul lui M13, a fost format dintr-o cană de formă bitronconică, lucrată tot din pastă grosolană, păstrată într-o stare precară de conservare. Aşezarea medieval timpurie A fost descoperit un singur bordei al acestei aşezări, deranjat în parte de gropi moderne. Cuptorul acestuia destul de bine păstrat, orientat NV-SE, era aşezat pe latura nordică. Vatra, de formă ovală, avea diametrele de 1,60 x 1,40 m. S-au mai păstrat şi resturi de la pereţii cuptorului care se ridicau cu cca. 0,20 m faţă de nivelul vetrei. Inventarul arheologic descoperit în locuinţă a fost sărac, cele câteva fragmente ceramice găsite au aparţinut unor vase de uz comun decorate cu striuri orizontale şi cu striuri în formă de val. Aşezarea medieval târzie A fost descoperit şi cercetat parţial un bordei situat tot pe marginea terasei. Materialul ceramic fragmentar descoperit se încadrează cronologic între sec. XVI-XVIII, satul Bucu fiind atestat documentar în sec. XVI.