Cercetarea arheologică derulată în luna august 2005, continuând pe cele din anii 2000-2003, a fost impusă de urgenţa unor intervenţii, deja efectuate în vara lui 2005, asupra întregii biserici. În urma intervenţiilor de subzidire realizate în interiorul corului şi de jur împrejurul bisericii fără o descărcare arheologică completă şi fără o supraveghere arheologică, am încercat prin trasarea a două secţiuni – un...a în interiorul corului şi alta în exteriorul lui - să mai surprindem şi să clarificăm, pe cât este posibil, planimetria celui mai vechi edificiu de cult din Cenade, precum şi datarea exactă a lui. Desigur s-a avut în vedere, ca urmare a viitoarelor intervenţii de restaurare asupra părţii de S a zidului de incintă, şi realizarea a două sondaje în zona amintită, având drept scop stabilirea exactă a traseului zidului de incintă, a datării, pe cât posibil, a zidului şi turnului de poartă, şi eventual identificarea cauzelor care au dus la prăbuşirea turnului de poartă. S2a/2005 (5 x 2 m),ca o prelungire a lui S2/2001, a fost trasată pe axul bisericii pe direcţia E-V în interiorul corului; limita estică a acestei secţiuni a fost dată de existenţa altarului din lemn. Stratigrafia secţiunii1: în partea vestică şi estică a secţiunii stratigrafia a fost deranjată de câte un şanţ (strat nr. 1) (lat de 0,60–0,70 m) efectuat pentru realizarea grinzilor de beton (stratul nr. 1a). Limita superioară a profilului a fost podeaua de scânduri, demontată aproape în întregime din biserică, sub care se află stratul de nisip (stratul nr. 2), inegal ca şi grosime pe toată lungimea profilului. Profilul de N este diferit faţă de cel sudic, profilul de N prezentând următoarele caracteristici: sub patul de nisip (stratul nr. 2) se afla un strat foarte subţire de pământ galben foarte nisipos şi cu pietriş (strat nr. 3) şi care pare să fi fost întins pe suprafaţă cu ocazia amenajării nivelului actual. Acest strat nu este surprins şi pe profilul de S, dar acestei amenajări pentru nivelul actual de călcare pare să-i aparţină şi stratul de lut cu pietre mari, mortar şi rar fragmente de cărămidă (stratul nr. 3a). Sub acest nivel este un strat de lut subţire foarte tasat (stratul nr. 4) (0,04 m) cu nisip mult, fragmente mici de cărămidă şi pigment de mortar, şi care reprezintă un nivel de călcare/pardoseală. Sub această pardoseală a fost surprins fragmentar un strat de nisip (stratul nr. 5) ce a aparţinut tot de amenajarea pardoselii de lut. Acest ultim strat pare să fi fost tăiat în partea de E a secţiunii de un şanţ (stratul nr. 6) ce apare atât pe profilul de N cât şi pe cel de S şi care este ulterior pardoselii din lut. Sub pardoseala de lut se află un pământ brun cu fragmente de cărămidă şi mortar şi care reprezintă nivelul de înmormântări (stratul nr. 7), deranjând aproape în întregime stratigrafia aparţinătoare de fundaţiile absidei descoperite de noi în S2a. Pe profilul de N a fost surprinsă o parte din stratigrafia care ţinea de zidul absidei vechii biserici, astfel a ieşit un strat inegal de pământ brun cu multe pietre şi mortar (stratul nr. 8), ce aparţinea nivelului de dărâmare a primei clădiri de cult şi un strat de pământ galben-brun cu rar pigment de mortar (stratul nr. 9), ce aparţinea de acelaşi edificiu. Relaţia dintre cele două straturi (straturile 8 şi 9) şi fundaţia absidei a fost tăiată de nivelul de înmormântări. Ultimul strat este constituit din gresie naturală nisipoasă (stratul 10b) şi lut galben steril (10a) ce a fost deranjat de şanţurile de fundaţie ale zidurilor şi de înmormântări. Nivelul de călcare aferent perioadei în care a fost construită prima biserică nu îl cunoaştem, fiind deranjat de etapele ulterioare de construcţie ale bisericii şi de înmormântările târzii. Pardoseala din lut pare să fi aparţinut de corul gotic demolat la începutul sec. XX, parţial anterioară înmormântărilor efectuate în interiorul corului, şi parţial deranjată de înmormântările ulterioare, pardoseala nemaifiind surprinsă în partea de N a secţiunii şi nici în C9. În S2a sub pardoseala din lut a ieşit la iveală un zid cu un traiect semicircular cu o grosime de cca. 0,90-0,98 m, şi cu o adâncime de cca. 0,70 m, ce pare să corespundă absidei primului aşezământ de cult religios. Zidul este format din piatră de râu, de dimensiuni mari, medii şi mici înecate într-un mortar gălbui. Fundaţia absidei dinspre exterior este spart în cea mai mare parte de înmormântările ulterioare. Pentru a surprinde exact traiectoria fundaţiei absidei s-a trasat o casetă C9(2 x 1,46 m) pe latura de N a lui S2a şi până la zidul de N al corului. În C9 s-a descoperit continuarea absidei, dar în cea mai mare spartă de înmormântările ulterioare. Din vechea absidă s-a surprins doar o mică parte din negativul zidului în colţul de NE al casetei, restul fiind umplutură de pietriş cu fragmente de cărămidă şi mult mortar provenite de la înmormântările care au demolat fundaţia zidului. Tot în această casetă s-a surprins şi fundaţia vechiului cor gotic dezafectat la începutul sec. XX şi care iese cu cca. 0,20 de m în afară, de sub fundaţie corului actual. Zidăria fundaţiei vechiului cor gotic este realizată din piatră mare de râu, iar elevaţia corului pare să fi fost realizată din cărămidă. În S2a a fost cercetat un singur mormânt M44, care a deranjat vechile straturi din interiorul abside primei biserici, iar în exteriorul zidului absidei s-au surprins mai multe gropi de morminte târzii care au spart şi partea exterioară a fundaţiei absidei. Dar datorită spaţiului foarte strâmt rămas între fundaţia absidei şi grinda de beton, şi în plus a unei adâncimi foarte mari ale acestor înhumări târzii s-a renunţat la cercetarea lor, care de altfel în cea mai mare parte intrau sub profiluri. M44– S2a, -1,10 m, orientat V-E, este mormânt dublu (mama cu copilul); braţul stâng este aşezat în unghi ascuţit pe piept, braţul drept aşezat în unghi drept pe abdomen. Copilul păstrat foarte prost este aşezat între picioarele mamei cu capul sub bazin. Din scheletul copilului s-a mai putut surprinde picioarele, braţul şi coastele stângi. Braţul stâng era aşezat pe abdomen. Groapa mormântului a fost realizată în gresia naturală, defuncţii fiind aşezaţi într-un sicriu de lemn foarte bine păstrat. S 2b / 2005, (3 x 2 m) ca o prelungire a lui S2/2001 şi S2a/2005, a fost trasată pe axul bisericii cu direcţia E-V, în exteriorul corului şi perpendicular pe absidă. S2b are un plan în formă de „L”, datorită picioarelor schelei ridicată pentru decaparea şi refacerea tencuielii. Primul strat de cca. 0,02 m a fost luat de constructori. Stratigrafia care ar fi trebuit să relaţioneze cu monumentul a fost distrusă de intervenţiile de subzidire realizate de jur împrejurul monumentului cu câteva săptămâni în urmă. Subzidirea constă într-o grindă de beton amplasată la cca. 0,85 cm adâncime faţă de nivelul actual de călcare din zona corului2; fără să ajungem la talpa grinzii de beton, grinda are o grosime de cel puţin 60 cm. În această casetă limita inferioară a pământului umblat coboară cca. 1,45 m faţă de nivelul de călcare actual, înregistrându-se un singur strat format din pământ brun cenuşiu cu pietre, mortar, rar fragmente mici de cărămidă şi rar cărbune. La limita inferioară a acestui strat se află nivelul de înmormântări, din care au ieşit două morminte (M45 şi M46) aşezate aproape pe gresia naturală. În partea de V a secţiunii a ieşit un nivel de dărâmătură provenit de la prăbuşirea zidului de incintă şi care consta din bucăţi mari de gresie amestecate cu mortar, fragmente de cărămidă şi parţial pământ. Dărâmătura a fost surprinsă până la distanţa de cca. 1,50 m faţă de zidul bisericii şi constituia un strat foarte subţire (5-10 cm), iar cu cât înainta spre V cu atât se îngroşa mai mult (la 2 m distanţă faţă de zidul absidei, dărâmătura era deja de 0,04 cm grosime). M45 - S2b, -1,47 m (NCA), orientare N-S; mormânt de copil. În zona capului şi a humerusurilor a fost deranjat prin săpare de către noi; de la abdomen în jos intră sub profilul de S M45 a deranjat alte morminte din groapa lui fiind scoase oase răvăşite; cuie de sicriu. M46 - S2b, -1,45, orientare N-S, matur. În zona capului este deranjat de către noi, iar de la abdomen în jos este deranjat din vechime. Se mai păstrează partea inferioară a coloanei şi antebraţele. Antebraţul drept este aşezat pe abdomen, iar antebraţul stâng este aşezat pe bazin; cuie de sicriu. Ceea ce este de remarcat, deasupra acestor două morminte nu au ieşit alte înhumări, dar în umplutura gropilor au ieşit oase umane răvăşite. Defuncţii au fost depuşi în sicriu, însă nici unul dintre mormintele descoperite nu a avut inventar funerar. Lipsa unor materiale capabile să ofere informaţii cu privire la cronologia mormintelor nu ne permite să facem o datare exactă a lor, dar din analiza orientării lor şi a raporturilor cu celelalte elemente constructive descoperite se pot oferi unele indicii generale cu referire la datarea lor. C10 (1,8 x 1,9 m) a fost trasată în zona de legătură a clădirii vechii şcoli cu turnul de poartă al fortificaţiei bisericii pentru a analiza raporturile existente între zidul fortificaţiei, turnul de poartă şi clădirea şcolii. În caseta cercetată s-a putut observa că turnul de poartă a fost lipit de zidul de incintă, ambele fiind folosite de constructorii şcolii. Adosat pe pornirea arcului de poartă al zidului fortificaţiei se află un zid cu o formă circulară ce pare a proveni de la un cuptor existent înainte de anexa de pe latura de N a şcolii. C11 (1,5 x 2 m) a fost trasată la o distanţă de 4,10 m E de C10 pentru a urmări dacă traiectul corect al zidului fortificaţiei este cel actual sau nu. S-a putut observa că „restaurarea” din anul 1998 a porţiunii de zid dintre incinta bisericii şi curtea Azilului „Petru şi Paul” nu a respectat traseul corect al incintei, fiind utilizată ca fundaţiei a zidului dărâmătura provenită din zid şi aflată la 0,90 m de fundaţia reală. Prin cercetarea arheologică din interiorul corului s-a clarificat parţial planimetria primului edificiu de cult, însă fără a se putea lămuri traiectul corului şi umărului navei primei biserici, acestea fiind distruse, din păcate, de intervenţiile realizate de constructori în vara anului 2005, care împreună cu intervenţiile din jurul bisericii au adus mari prejudicii sitului arheologic, provocând distrugerea acestuia în proporţie destul de mare. În urma cercetărilor din această campanie s-a putut totuşi surprinde limita estică a primei biserici, adică absidă semicirculară ce a aparţinut primului edificiu de cult construit probabil într-un stil romanic târziu. De acest aşezământ religios aparţin şi zidurile descoperite în C4/2000, C1/2000 şi în S4/2003, încadrarea cronologică a acestora fiind dată şi de existenţa unor fragmente de pietre profilate ce trădează o factură romanică târzie. Din păcate a rămas nelămurită limita vestică a vechii biserici. În C9 s-a surprins zidul de N al vechiului cor gotic, ce a funcţionat în perioada cuprinsă între începutul sec. XV şi anul 1906. În ceea ce priveşte planimetria bisericii gotice, se poate stabili cu aproximaţie mărimea fostului cor gotic, iar limită vestică a navei gotice rămâne în sfera incertitudinii. Înmormântările surprinse în afara corului pot fi datate cel mai devreme în a doua jumătate a sec. XVI, când după introducerea reformei în Transilvania, orientarea V-E a celor înhumaţi nu mai avea prea mare importanţă. Iar mormântul din interiorul corului, deşi nu avem nici un element de datare, nu credem că coboară mai jos de sec. XVII. Recomandăm supraveghere arheologică pentru toate intervenţiile ulterioare sub cota de călcare actuală din interiorul şi exteriorul bisericii.