Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Boghian | Dumitru | responsabil | Universitatea "Ştefan cel Mare", Suceava |
Ignătescu | Sorin | Universitatea "Ştefan cel Mare", Suceava | |
Mareş | Ion | Muzeul Bucovinei, Suceava | |
Niculică | Bogdan Petru | Muzeul Bucovinei, Suceava |
După cum se ştie deja, situl arheologic Feteşti – La Schit, amplasat pe platoul structural din nord-estul satului Feteşti, unde a funcţionat, la sfârşitul sec. XVIII şi la începutul celui următor, o mică aşezare monahală1, este situat, pe dreapta pârâului Grigoreşti, afluent al Siretului, pe teritoriul satului Grigoreşti, com. Siminicea. Cea mai importantă parte a sitului se află în curtea bisericii Sf. Nicolae..., care funcţionează ca biserică a satului Feteşti, restul aşezării fiind acoperit de pădurea înconjurătoare şi de o livadă de nuci. Menţionăm, aşa cum am făcut şi în rapoartele precedente, că situl nu se mai păstrează decât într-o proporţie de 30%, restul acestuia fiind distrus de alunecările de teren (actualmente stabilizate prin plantarea unei păduri tinere de foioase), de construcţiile moderne şi contemporane şi de înmormântările din cimitirul aferent bisericii satului Feteşti. În aceste condiţii, cercetările arheologice au şi un vădit caracter de salvare, deşi acestea sunt întreprinse sistematic. Cele şase campanii de cercetări arheologice (2000-2005) au condus la identificarea mai multor niveluri de locuire (Cucuteni A3, aspectul local Hăbăşeşti, Cucuteni B1 şi B2, Horodiştea – Erbiceni II, Latène timpuriu, medievale târzii, moderne şi contemporane, fapt care a sporit rolul acestuia, deoarece a funcţionat ca şantier arheologic – şcoală, pentru studenţii de la Facultatea de Istorie şi Geografie a UŞtcM Suceava. În campania din 2005 (4 iulie–11 august, 15 şi 24 octombrie), ne-am propus, şi în parte am reuşit, să încheiem cercetarea complexelor din SI – II şi cas. A3 şi G1-3, şi am continuat investigarea SVI şi a rândului de cas. G4-8. Pentru o mai bună înţelegere a modului de construcţie a L3/2003 şi a raporturilor acesteia cu şanţul interior de împrejmuire a aşezării, am început exploatarea SVIII, cu o lungime de 6 m şi o lăţime de 2 m, trasată la S de SVI, completând, astfel, imaginea succesiunii locuirii şi complexelor arheologice din sit, care se dovedeşte a fi unul dintre cele mai interesante din Podişul Sucevei. Deşi am depus toate eforturile, din cauza ploilor, nu am putut încheia cercetarea, aşa cum arătam, decât în secţiunile I şi II şi în cas. A3 şi G1-3, acolo unde fusese identificată, în anii anteriori, locuinţa parţial adâncită Cucuteni A3 (L7/B7), restul rămânând de investigat în campania din 2006. Materialele arheologice rezultate din săpături se află depuse, împreună cu documentaţia de şantier, la Laboratorul de Arheologie al Facultăţii de Istorie şi Geografie din cadrul Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava, unde se efectuează şi procesarea sa ştiinţifică şi didactică. Complexele Cucuteni A3 Începem prezentarea rezultatelor investigaţiilor din campania 2005 cu descrierea locuinţei parţial adâncite L7 (B7)2, descoperită în cas. A1-3 şi G1-3, partea superioară a vestigiilor sale aflându-se la –0,60 –0,70 m iar partea inferioară la –0,80/0,90 –1,20 m. Această construcţie se afla imediat sub locuinţa nr. 6/2004, fiind deranjată de locuirea Cucuteni B, mai ales de gropile 49 şi 50, săpate aprox. în partea centrală a acesteia. Iniţial, în cas. A1-2, vestigiile locuinţei se prezentau ca o masă de lipituri de perete sparte, fără o coerenţă anume, care păreau aruncate neuniform într-o groapă (cu peretele sudic iniţial mai puţin înclinat apoi mai abrupt, cu o diferenţă faţă de nivelul de călcare Cucuteni (–0,75 m), cuprinsă între –0,35 m, la V, până la –0,45 m, la E. În stratul steril de lângă lipituri, identificasem, încă din 2002, două gropi, cu diametrul de aprox. 0,20 m, despre care credem acum că provin de la parii care susţineau pereţii şi acoperişul locuinţei, care s-au prăbuşit spre interior). De aceea, ne-am străduit ca observaţiile realizate în cas. G 1-2 să fie cât mai precise, pentru a elucida destinaţiile construcţiei respective, cu atât mai mult cu cât era prezentă şi ceramica pictată, ceramică incizată, canelată şi imprimată, uneori cu pictură roşie probabil aplicată după ardere, dar şi ceramica grosieră. Studierea vestigiilor acestei locuinţe din cas. G1-2 ne-a permis să vedem că partea inferioară a locuinţei se prezenta ca o alveolare oarecum rectangulară cu colţurile rotunjite cu dimensiunile 5,20 m lungime şi 3,10 m lăţime relativă (deoarece peretele de NNV se pierde în profilul nordic al cas. G1-2) şi o adâncime maximă de –0,40 m, în jurul căreia au fost găsite şi nişte gropi de pari. Credem că peretele estic al L7/2003 se afla pe limita dintre c. 2/3, 5/6 şi 8/9 din cas. G1, pe marginea estică a marii alveolări. Este posibil ca peretele vestic să fi fost pe linia carourilor 1, 4, 7 ale cas. G 2, fără ca să prezinte elemente vizibile de elevaţie, poate şi din cauza nivelărilor Cucuteni B. Locuinţa nr. 7 era, foarte probabil, compartimentată, cu două încăperi, una de SV, cu platformă propriu-zisă şi cu instalaţiile interioare aferente, şi una de NE, fără sau doar cu porţiuni de platformă şi cu anumite complexe gospodăreşti, separate de un perete intermediar. Acesta se afla, probabil, pe linia dintre cas. G1 (c. 1, 4, 7) şi G 2 (c. 3, 6, 9), unde s-a descoperit şi o cantitate importantă de ceramică, provenind de la vase dispuse pe lângă acesta, pe podea. În ceea ce priveşte etapele de construcţie şi funcţionare a L7, este posibil ca locuitorii fazei Cucuteni A3 de aici să fi realizat o alveolare mare, care credem că a fost săpată intenţionat, cu adâncimea de –0,40 m faţă de orizontul lutului galben, pentru a extrage/împrumuta argila necesară pentru ceramică şi construcţia locuinţelor. După o scurtă utilizare a spaţiului respectiv din cas. A1-2 şi G1-2 pentru diferite activităţi gospodăreşti (a se vedea râşniţele şi frecătoarele, ceramica pictată şi cu adâncituri de sub lipituri), cel puţin în jumătatea sud-vestică a locuinţei s-a realizat o porţiune de platformă, care se păstrează fragmentar din cauza deranjamentelor ulterioare. Locuitorii Cucuteni B, după ce au săpat gropile 49 şi 50, pentru împrumut de argilă, le-au umplut, într-o etapă de nivelare/amenajare a podelei L6/2004 (Cucuteni B), cu lipiturile L7 (Cucuteni A). În partea de E a L7, lutuielile de perete şi, posibil, de platformă erau friabile, ca urmare a unei arderi slabe, în timp ce în partea de V, în cas. G2, lutuielile de perete/platformă sunt destul de masive şi bine arse. La demontarea porţiunilor de platformă din partea de SV a locuinţei (camera de SV), aflate între gropile nr. 49 şi 50 (Cucuteni B) şi la V de ultimul complex, am observat că, cel puţin pentru această încăpere, podeaua a fost realizată pe crengi, lodbe şi dulapi despicaţi cu ajutorul icurilor, porţiunile masive de lutuieli păstrând urmele desprinderilor cu nervurile lemnului. În această cameră, lodbele erau dispuse pe direcţia NV-SE, perpendicular pe axul lung al acesteia, situat pe direcţia NE-SV. Este interesant de remarcat că anumite lespezi mari de gresie nisipoasă, uşor roşiatică, par a fi aliniate potrivit unor „şiruri” paralele, care urmează aceeaşi direcţie transversală pe axul lung, putând fi posibile suporturi, utilizate pentru sprijinirea lodbelor, pentru a evita „jocul” acestora la construirea platformei. În ceea ce priveşte pereţii, aceştia se prezentau sub forma unor porţiuni de lutuieli mai mari, dispuse, de multe ori pe cant, de-a lungul marginilor alveolării iniţiale, care făceau parte dintr-o elevaţie realizate cu împletitură de nuiele şi stâlpi, urmele gropilor acestora din urmă identificându-se mai ales pe laturile de S şi E. În cazul peretelui intermediar, pe lipiturile se observă amprentele de nuiele, unele robuste, cu diametre de 2-3 cm. În cas. G1, c. 9, a fost descoperit un fragment de „mulură” (decor plastic) a peretelui estic, cu motive incizate, care se aseamănă întrucâtva cu cele descoperite la Bereşti – Bâzanu3. Menţionăm că locuinţe cucuteniene adâncite şi parţial adâncite se cunosc atât în situl Bereşti – Dealul Bulgarului3, în staţiunea de la Ruginoasa – Colina (Dealul) Drăghici\4, precum şi în aşezările aspectului Drăguşeni-Jura5, punând, din ce în ce mai evident, problema existenţei mai multor tradiţii constructive în arealul civilizaţiei Cucuteni, în funcţie de o multitudine de factori obiectivi şi subiectivi. Ca amenajări şi instalaţii interioare, în colţul de NV al L7, se observă pe platformă, urmele unor lipituri de vatră, „mozaicale”, cu o grosime de 3-4 cm, atent făţuite, care, deşi răvăşite, tot mai păstrează o anumită coerenţă, pe care le-am desemnat ca vatra nr. 15, fără a se putea preciza forma acesteia (mai ales din cauza deranjamentelor ulterioare). De asemenea, cuptorul nr. 9 a fost descoperit în c. 3 al cas. A2 şi c. 8 şi 9 ale cas. G2, într-un spaţiu special rezervat din platforma camerei. Se păstrează numai partea sa inferioară, care are o formă de potcoavă (cu dimensiunile 0,80 x 0,90 m), care avea, în interior, o lutuială subţire de 1-2 cm, arsă uşor roşiatic, care se găsea sub un strat subţire de cărbuni mărunţiţi (care ar putea fi vatră?). Se pare că acest cuptor era adosat peretelui intermediar dintre cele două camere ale locuinţei, fără să putem preciza unde se afla gura sa. La bază, se cunosc lutuieli cu partea inferioară lăţită, de aprox. 5-6 cm, iar cele din elevaţie erau de 2-3 cm grosime, cu o uşoară înclinare spre interior6. În ceea ce priveşte instalaţiile exterioare ale L7, menţionăm cuptorul nr.10, construit, indubitabil, în faza Cucuteni A3 pe acest nivel de călcare, imediat la N de locuinţa amintită. Acesta se afla, probabil, într-o anexă a acestei case sau a alteia şi păstra doar o porţiune din peretele de S (cu grosimea de 5-6 cm, suprafeţele roşietice şi „miezul” negru), restul fiind distrus de o înmormântare modernă. Amplasamentul său a fost refolosit ca spaţiu pentru aruncarea unor deşeuri menajere (lutuieli, râşniţe sparte, puţină ceramică). Ca materiale ceramice, descoperite printre lipituri şi sub acestea, trebuie remarcate fragmentele pictate tricrom şi cele decorate fie numai cu motive spiralice incizate fie în asociere (incizie şi pictură tricromă), atât de caracteristice aşa-zisului aspect Hăbăşeşti. Complexele Cucuteni B În ceea ce priveşte complexele Cucuteni B, ne vom referi, în prezentul raport, la vestigiile locuinţelor nr.3, 5-6 şi 8 (aflate încă în curs de investigare) şi gropile 49-50, şanţurile de fundaţie nr.2 capătul nord-vestic, nr.3, perpendicular pe nr.2, şi nr.4, şi şanţul VSV de fundaţie al L 5. Locuinţa nr.3/2003 (L3/2003), identificată în c. 8-15 a-b ale SVI, cas. G 6-8 (sau c. 9 a, 10 a-b, 11-15 a-c ale S VII) şi în c. 10-15 a-b ale S VIII, se prezenta sub forma a două niveluri de lipituri, cu o grosime totală de 0,30 m. Nivelul superior aparţinea tavanului şi pereţilor arşi şi prăbuşiţi, iar nivelul inferior reprezenta platforma şi instalaţiile aferente, între acestea infiltrându-se, în decursul timpului, un pământ cafeniu-negricios. La demontarea nivelului lipiturilor de perete am observat că acestea au fost aplicate pe o substrucţie de nuiele împletite, cu grosimi variabile, de la 1 la 3-4 cm. Nivelul lipiturilor de perete al L3 era deranjat de un şanţ de fundaţie al locuinţei horodiştene de deasupra şi de gropile de pari ale acesteia. În cas. G7, c. 3 au fost demontate mai multe niveluri de lipituri de tavan/perete, cu grosimi variabile, între 1 şi 3 cm, care erau căzute peste instalaţiile interioare. De asemenea, au fost demontate (încă din 2003) lutuielile de tavan şi pereţi din dreptul C5 şi V11/2003, unele fiind masive, cu amprente de crengi groase, leaţuri şi scânduri despicate/dulapi, putând fi confundate cu uşurinţă cu resturile de platformă sau cu platforma unui etaj superior. După îndepărtarea acestora, au fost identificate elementele unor pereţi exteriori (de VNV) şi interiori, păstraţi în mod inegal, şi au putut fi investigate instalaţiile gospodăreşti casnice, între care, foarte importante, au fost cuptorul nr. 5/2003 (c. 10-11 a-b, S VI), vatra cu gardină nr. 11 (c. 10 a, S VI) şi vatra din camera de NNE (nr. 16/2005). În conformitate cu dispunerea peretelui longitudinal de VNV şi a laturii de ESE a platformei, această locuinţă a fost cvasi-dreptunghiulară, cu dimensiunile aproximative de 5,40 x 4,30 m, fiind paralelă cu porţiunea şanţului de apărare în apropierea căreia a fost construită. Din punct de vedere planimetric, L3/2003 pare să fi avut două camere (una de SSV şi una de NNE). Din păcate, în actualul stadiu al cercetărilor, nu putem preciza care au fost raporturile acestei construcţii cu L8/2005, dacă formează o singură casă, cu două părţi distincte şi o mică curte interioară, sau dacă este vorba de două amenajări distincte cu un spaţiu (uliţă) între ele. Podeaua camerei de NNE era mai sus cu aprox. 15-20 cm decât cea a încăperii de SSV. În stadiul actual al cercetărilor, pare că în încăperea de NNE a funcţionat o mare vatră/cuptor, având în vedere că în anumite porţiuni platforma prezintă aspectul unei vetre evoluate, cu fragmente ceramice în compoziţie, cu marginile atent finisate, iar pe latura de ESE a acesteia au fost identificate două amenajări sub formă de guri de cuptor. În ceea ce priveşte peretele de VNV, arătăm că s-a păstrat discontinuu, pe o lungime de aprox. 3,80 m, capătul său sudic pierzându-se în profilul sudic al SVI. Acesta era oarecum liniar, în dreptul V11/2003, pentru ca, la 9,30 m S de aceasta, peretele să prezinte o curbură, cu arcul în exterior, prin care a fost deplasat cu cca. 0,30 m spre ESE, care a îngustat camera de SSV. Acesta curbură a peretelui camerei de SSV crea, împreună cu gardina vetrei 11 un cotlon în care se afla o râşniţă de mână. La demontarea lutuielilor, căzute din segmentul drept al peretelui de VNV al camerei de SSV, am observat că acesta avea, la bază, o plintă de cca. 0,20 m lăţime şi aprox. 0,10 m înălţime. Acest perete, ca şi lipiturile peretelui median (dintre camera de NNE şi SSV), căzute alături, la bază, prezentau o coloraţie diferită, ca urmare a unei arderi la temperaturi diverse. Astfel, am observat că în jurul vetrei 11 şi plintei peretelui de VSV, ca urmare a prăbuşirii lutuielilor de perete, acestea au ars la temperatură joasă, culoarea lor gălbuie nediferenţiindu-se foarte mult de cele nearse. Restul porţiunii de perete păstrate prezintă nuanţe brune-cărămizii, ca urmare a unui contact mai intens cu focul Vatra 11/2003 a fost realizată în colţul de NV al camerei de SV al L3/2003, fiind în curs de cercetare, astfel încât nu putem furniza prea multe detalii în ceea ce priveşte modul său de construcţie. Menţionăm că a avut o „gardină rectangulară”, cu latura de 0,90 m şi cu înălţimea de 0,20 m. În jurul acesteia se găseau două pietre de râşniţă, calcinate (una spre S şi alta spre E), o statuetă de bovideu şi vase de provizii (spre E). Cea mai mare parte a vetrei propriu-zise, cu excepţia gardinei, a fost distrusă de o groapă de par, post-cucuteniană. La un moment dat, se pare că vatra nr.11 a fost utilizată pentru construirea C5/2003, din care s-a păstrat o porţiune din grătarul de lut perforat şi lipiturile de boltă, aplicate pe „gardină”, cu amprente de leaţuri şi scânduri, negre la partea dinspre interior. În SVIII, la E de m. 10 nivelul materialelor Cucuteni B se înclină către şanţul interior de apărare, aflându-de la –0,80/–0,90 m. De altfel, numeroase materiale ceramice (descoperite în S VI, c. 15-16 a-b, şi în cas. G8), legate de funcţionarea acestei construcţii, sunt răspândite la răsărit de aceasta. După demontarea jumătăţii nordice a vetrei nr. 9 (construită în acelaşi mod cum am constat în campania precedentă), au putut fi investigate vestigiile L5/2004. Astfel, am procedat la demontarea lipiturilor de perete/tavan/platformă aflate la răsărit de porţiunea de perete păstrată parţial în elevaţie in situ, unele căzute orizontal, altele oblic şi altele pe cant, lângă acesta. De aceea, deşi cele 8-9 niveluri de lutuieli făţuite (cu grosimi variabile între 0,8 şi 3 cm) ar putea fi legate de refacerile succesive ale porţiunii de platformă păstrate, considerăm, cu prudenţa de rigoare, că, cele mai multe, reprezintă căzături în urma „ruinării” spre interior a tavanului şi a pereţilor arşi în urma incendiului accidental. Sub nivelul podelei locuinţei (fără platformă) L6/2004, a fost identificat fundul gropii pentru realizarea silozului circular (la –0,65/–0,70 m de la nivelul actual de călcare), care prezenta două niveluri de lutuială slab arsă (cu grosimea de 1,8-2 cm), la negru-cenuşiu, în exterior, şi brun-cărămiziu, la interior, ceea ce pare să dovedească o lutuire şi o ardere intenţionată a gropilor pentru provizii-cereale, pentru îndepărtarea dăunătorilor şi a umezelii. De asemenea, au fost completate observaţiile făcute în campania din 2004. Iniţial, pe suprafaţa viitoarei L6/2004, au fost săpate, într-o primă etapă de locuire Cucuteni B de aici, gropile 49 şi 50, pentru extragerea/împrumutul argilei pentru ceramică şi construcţii. Aceste gropi au străpuns şi deranjat locuinţa 7/2003 (Cucuteni A3). După umplerea acestora cu diferite materiale (lutuieli arse ale L7, argilă amestecată cu paie şi pleavă, reprezentând deşeuri de la construirea unor locuinţe Cucuteni B, ceramică - un vas mare de factură comună, puţine piese litice etc.) şi nivelarea suprafeţelor, într-o altă etapă de locuire, au fost realizate: podeaua şi instalaţiile L6/2004, între care caseta şi „silozul” de cereale aveau un rol important. Locuinţa de suprafaţă L8/2005 avea, probabil, o formă dreptunghiulară, potrivit porţiunilor de perete păstrate, axul lung pe direcţia NNE-SSV, lungimea pe care a fost surprinsă fiind de 5 m. Aceasta locuinţă (cu dimensiunile de 5 x 2,80 m), distrusă în partea vestică de B5/2003, avea cel puţin două încăperi: una de SSV, în care se afla C7/2005 împreună cu complexul gospodăresc aferent, şi una de NNE, în care se găsea C8/2005, despărţite de o „tindă”, un spaţiu de trecere. L8 era aproape paralelă cu L3/2003 la o distanţă care variază între 1,40 m şi 2,20 m. Cuptorul nr.7/2005, pentru prepararea hranei („de pâine”), a fost descoperit în cas. G5 (c.6 şi 9), în camera de SSV a locuinţei, era asemănător ca dimensiuni şi mod de construcţie cu cuptorul nr.4 din L1/2000. Acesta era rectangular, cu colţurile rotunjite şi deşi se păstrează fragmentar (doar în proporţie de 60%, din cauza distrugerii părţii de V la săparea B5/2003 şi a unor gropi post-cucuteniene), se pare că gura cuptorului se afla spre SV, unde vatra acestuia exceda pereţii, formând un mic podium, mai înalt cu aprox. 5 cm decât platforma propriu-zisă a locuinţei, dimensiunile sale fiind de 0,95 x 1,15 m, pe direcţiile NE-SV/NV-SE. Pereţii cuptorului, foarte friabili, din cauza slabei şi inegalei arderi (se pare că a funcţionat doar un scurt timp şi a fost puţin afectat de incendiul care a distrus locuinţa), erau realizaţi din argilă cu pleavă în compoziţie, cu nuanţe diferite de la brun-cărămiziu la negru-cenuşiu. La bază, pereţii cuptorului aveau o grosime de cca. 20 cm, în vreme ce în elevaţie aceştia ajungeau doar la 10-12 cm, pe suprafeţele exterioare cunoscându-se urmele făţuielilor realizate cu degetele. În spatele cuptorului, spre NNE, se afla un perete median din L8 (cel care dă în tindă), între acestea găsindu-se un spaţiu gol cu lăţimea de 0,25 cm. În jurul acestuia se găseau o serie de piese care compuneau un complex domestic, la 32 cm spre SV de cuptor se afla o râşniţă fragmentară, din gresie sarmaţiană, iar la 21 cm spre SE de cuptor, îngropat în platformă, se găsea un pahar Cucuteni B, care avea la interior: un topor de piatră, un vas miniatural, un fragment de vas miniatural, o piatră lustruită şi un os (poate din zona craniului unui animal), care, nu ştim în ce măsură, poate fi legat de vestigiile unui eventual rit de fundaţie sau complex de cult casnic (?). În c. 7-8 a-b al SVII (cas G6, c. 2-3 şi 5-6), în camera de NNE a L8/2005, a fost descoperit un cuptor gospodăresc nr. 82005 (pentru ceramică?), aflat tot în curs de cercetare, a cărui construcţie a fost reutilizată pentru aruncarea diferitelor resturi gospodăreşti. Se pare că, la un moment dat, un incendiu pare să fi pornit din această zonă, deoarece se găsesc foarte multe lipituri, probabil pictate/văruite cu alb, fragmente ceramice vitrifiate şi fragmente osteologice calcinate, inclusiv o porţiune importantă din perete aflat la SSV de C82005 sau din tavanul locuinţei. Cuptorul nr.82005 avea o formă ovală, o parte a sa pierzându-se în profilul nordic al casetei G6 (dimensiunile din suprafaţa săpată sunt de 1,20 x 1,40 m). Lutuielile pereţilor acestuia, păstrate până la 20 cm în elevaţie, erau realizate dintr-un amestec destul de omogen, cu mai mult nisip şi mai puţine materiale vegetale, şi bine arse, la roşu-cărămiziu, grosimea lor fiind de 10-12 cm. Vatra cuptorului se păstrează destul de bine, o porţiune a acesteia, din partea de SSV, fiind penetrată de o groapă post-cucuteniană. La NV de acest cuptor, către profilul nordic al G5, a fost identificată o aglomerare de opt gresii sarmaţiene, nisipoase, aflate direct pe podeaua camerei de NNE, arse şi degradate (sub forma unui nisip albicios) în urma incendiului prin care a trecut locuinţa, acoperite cu lipituri de perete şi tavan, şi o săpăligă din os. În stadiul actual al cercetărilor, nu putem preciza care a fost destinaţia/ funcţionalitatea acestora (pietre de râşnită în curs de pregătire, instalaţie de încălzit cu roci încinse ?). Tinda (spaţiul dintre cele două camere ale L8) avea o lăţime de 1/1,10 m, podeaua acesteia găsindu-se cu cca. 10 cm mai jos decât platformele camerelor laterale. Pereţii intermediari, realizaţi din argilă cu paie în compoziţie aplicată pe o substrucţie lemnoasă uşoară, aveau o grosime de 10-12 cm, cel dinspre camera de SSV păstrându-se în elevaţie, până la 20 cm înălţime, şi prezintă dovezi ale desprinderii/„cojirii” lutuielilor de pe scheletul lemnos, în timpul incendiului. Spre ESE, s-a păstrat o porţiune din peretele exterior al camerei de NNV, realizat tot pe substrucţie lemnoasă şi „uns” cu argilă amestecată cu materiale vegetale mărunţite. O menţiune aparte merită şanţurile de fundaţie ale locuinţelor Cucuteni B: L1 şi L5. Astfel, în c.1 a-b ale SI, la 1,50 m spre NE de şanţul de fundaţie al L1, la baza peretelui vestic al L5, a fost identificat şanţul de fundaţie al acestuia (şanţul de fundaţie nr.4), care avea o lăţime de 0,30 m şi o adâncime de –0,30 m de la nivelul de călcare Cucuteni B şi –0,95 m de la nivelul actual de călcare. De asemenea, în c.1 a-b ale SII, a fost identificat segmentul de NV al şanţului de fundaţie nr.2 (al L1), lung de numai 0,90 m, care completează observaţiile din 2004. Mai greu de interpretat, din cauză că cercetările nu sunt încheiate, este un şanţ de 1,70 m lungime (şanţul de fundaţie nr.3), situat perpendicular între cele două şanţuri amintite, căruia trebuie să-i fi corespuns o altă structură constructivă Cucuteni B, cu sau fără legătură cu L1. Dintre gropile Cucuteni B, cea cu nr. 47 (în c. 1 a-b ale SVI) era de mici dimensiuni (de par?), legându-se, probabil, de gropile de pari din c. 2-3 a-b ale SVI, a căror funcţionalitate constructivă va fi stabilită în campania viitoare. Gropile nr.49 (cas. G2, c. 8-9, 1,30 x 1,06 m, adâncimea –1,45 m) şi nr.50 (cas. G1, c.3, 6, şi cas. G. 21, c. 1, 3, 1, 18 x 0, 86 m, adâncimea –1,55 m) aveau forme circulare neregulate şi un profil „de clopot”. Complexele Horodiştea-Erbiceni II În SVIII, c. 10-13 a-b (m. 9,60 - 11,20), au fost descoperite elementele locuinţei Horodiştea-Erbiceni descoperite anterior şi în SVI şi cas. G6/7-8, cu podea din lespezi de gresie nisipoasă, sarmaţiană (aflate la adâncimea de 0,65-0,75 m de la nivelul actual de călcare), „aranjate” printre vestigiile locuinţei cucuteniene nr.3. De asemenea, în zonă s-au observat foarte bine şi alinierea gropilor de pari, care arată că aceasta avea o formă rectangulară. De asemenea, a fost identificat un şanţ de fundaţie (a se vedea legătura cu aliniamentul gropilor de stâlpi din 2004), orientat NE-SV, cu o lăţime de 0,50/0,60 m şi o adâncime de –0,20/–0,30 (de la nivelul lutuielilor Cucuteni B), surprins pe o lungime de aprox. 5,50 m. Ca gropi, nivelului Horodiştea-Erbiceni II îi aparţineau cea cu nr.45 (cas. G7, c.3) de formă circulară neregulată (diametrele 0,42 x 0,45 m), care a pătruns în nivelul Cucuteni B reprezentat de L3 (de la –0,80 m până la –1 m), şi nr.46 (c.5-9 ale cas. G6 şi c.7 al cas. G7; c. 7-9 a, SVI) care a afectat spaţiul dintre locuinţele L3 şi L8. Dimensiunile acestei gropi, extrem de neregulate, sunt de 3 x 1,80 m în timp ce adâncimea nu depăşea –0,80 m, fiind umplută cu materiale osteologice şi ceramică specifică. Descoperirile încadrate în cultura Latène getică timpurie (sec. V-III a.Chr.) În cas. G7, c.2, la –0,60 m adâncime (faţă de nivelul actual de călcare), la partea superioară a lutuielilor de pereţi şi printre acestea, au fost descoperite fragmente osteologice friabile, puternic calcinate, fără a se putea preciza apartenenţa şi destinaţia acestora. De aceea au fost înregistrate cu atenţie, urmând ca determinările de natură arheozoologică şi antropologică să precizeze dacă ne aflăm în faţa unei eventuale manifestări funerare de tip Latène (M1?). O situaţie oarecum similară a fost întâlnită în cas. G5, c.9, şi G6, c. 7-8, între –0,47/–0,55 m, tot printre lipiturile de perete ale L3 şi L8, într-o groapă care nu a putut fi definită decât pe baza pământului negru-brun purtat şi a lipiturilor cucuteniene deranjate (cu amprentele de nuiele în sus), au fost găsite fragmente osteologice calcinate care ar putea aparţine unuia sau la două morminte Latène getice de incineraţie fără urnă (M2 - M3?).
During the 2005 campaign we finished the investigation of sections 1 and 2 and of areas (cassettes) A3 and G 1-3. The investigation of the archaeological complexes in section 6 and areas G 4-8 continued at the same time with the beginning of a new section, S VIII (6 x 2 m). Among the Cucuteni A3 complexes (Hăbăşeşti regional aspect), we mention sunken-floored building no. 7/2003, (with fireplace no. 15 and kiln no. 9 inside) and the external kiln no. 10. For the Cucuteni B phase, we continued the investigation of the houses L 3/2003 (with two rooms, fireplace no. 11/ kiln no. 5 and fireplace no. 16) and L 5/2004. We started the research of house L 8/2005 (with two rooms, each one with a kiln - no. 7 and no. 8 and an entrance hall). Pits no. 47-50 belong also to this phase and the last two seriously disturbed house L (B) 7/2003. For the Horodiştea-Erbiceni 2 complexes, we carried on the investigation on an aboveground house with the floor made of small slabs and we studied pits nos. 45-46. For the Early Gaetic Latène we found a series of calcinated osteological remains, but we are not able to assume whether or not they relate to cremation tombs.