Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Bobi | Victor | Direcţia Judeţeană pentru Cultură Vrancea | |
Nicodei | Aurel | responsabil | Muzeul Vrancei, Focşani |
Cercetarea arheologică preventivă a avut drept scop descărcarea de sarcină istorică a zonei, ca urmare a relevării unor zidării în săpăturile prilejuite de lucrările de termoficare la Ateneul Popular din Focşani. Pe data de 24 aprilie 2005 am sesizat că în apropierea Ateneului Popular se executau lucrări de instalare a unor conducte de termoficare în şanţuri special săpate pentru acestea, fără a avea asistenţă... de specialitate, deşi se afla în zona de protecţie arheologică. În profilul unuia dintre şanţuri am observat o formaţiune zidită din cărămidă. Am sesizat acest aspect DCCPCN Vrancea. Începând cu data de 25 aprilie 2005 am continuat observaţiile arheologice împreună cu d-l arheolog dr. V. Bobi, reprezentantul DCCPCN Vrancea. Am constatat, în urma curăţirii zidăriilor respective şi a fragmentelor ceramice găsite în pământul excavat de constructor, că acestea sunt ziduri din perioada medievală, probabil aparţinând fostei incinte a mănăstirii Sf. Ioan Botezătorul, ctitorită în anul 1661 de domnitorul muntean Grigore Ghica sau a unor clădiri auxiliare acesteia. La intervenţia DCCPCN Vrancea, s-au sistat temporar lucrările de săpare a şanţurilor şi s-a încheiat între M Vrancea şi Ateneul Popular un contract de supraveghere arheologică, urmată de o cercetare arheologică preventivă, care a permis demararea investigaţiei de specialitate. Supravegherea arheologică s-a realizat de către arheolog Aurel Nicodei de la M Vrancea în perioada 25 aprilie-15 mai 2005, iar cercetarea preventivă în perioada 28 august-10 septembrie 2005. Zona cercetată arheologic se află în Judeţul Vrancea, Focşani, în Grădina publică din zona centrală a oraşului. Terenul care a fost afectat de lucrările de schimbare a instalaţiei de termoficare la Ateneul Popular are o suprafaţă de cca. 400 m2. Zona, cu o suprafaţă aproximativă de 1 ha, a aparţinut fostei mănăstiri Sf. Ioan Botezătorul, ctitorită de domnitorul Ţării Româneşti, Grigore Ghica, în anul 1661, în Focşanii munteni, lângă punctul de vamă la graniţa cu Moldova. Zona se află în raza de protecţie a două monumente istorice şi de arhitectură aflate pe Lista Monumentelor Istorice şi de Arhitectură: - Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” construită în 1661 - aflată în Piaţa Unirii, nr.1, cod VN-II-m-A-0648. - Ateneul Popular, situat în Piaţa Unirii, nr. 3, cod VN-II-m-B-06488. Situat în centrul istoric al oraşului Focşani, situl a fost afectat de lucrările de construcţie a Casei de Cultură a Sindicatelor, a cărei fundaţie coboară până pe la cca. 6 m, de amenajarea Pieţii Unirii, care a acoperit cu dale piaţa din zona de intrare în fosta mănăstire. Aceste lucrări realizate prin anii 1970-1980, au fost efectuate fără o cercetare arheologică. S-au recuperat totuşi materiale arheologice, printre care vase ceramice de provizii de mari dimensiuni, databile în sec. XVII-XVIII, de către arheolog Victor Bobi, fără a face vreo informare scrisă asupra contextului descoperirii lor. Aceste vase sunt expuse în expoziţia exterioară a M Vrancea. Relativ la zona în care s-au făcut lucrările de termoficare nu s-au mai făcut observaţii arheologice. Obiectivele cercetării arheologice preventive: - relevarea planimetrică a zidăriilor descoperite; - stabilirea caracteristicilor constructive ale zidăriilor respective; - stabilirea etapelor constructive şi cronologice a construcţiilor relevate. - recoltarea artefactelor descoperite în săpătură. Au fost realizatesecţiuni stratigrafice manuale; S-au efectuat o secţiune SII, de 6 m lungime şi 0,8 m lăţime şi un c. CI cu dimensiunile de 1 x 1,7 m. La acestea se adaugă observaţiile făcute în şanţurile efectuate anterior de constructor, în special şanţul trasat prin parcarea de lângă hotelul Unirea, cu lungimea de 20 m şi lăţimea de 1 m. Acest şanţ l-am considerat ca o secţiune, denumită SI, fiind săpat sub directa mea supraveghere. Materialele arheologice recoltate, în cea mai mare parte materiale ceramice fragmentare, au fost duse la Laboratorul de conservare şi restaurare al Muzeului Vrancei. La cca. 6 m de faţada estică a Ateneului Popular (cca. 60 m S de biserica Sf. Ioan) s-a relevat un complex alcătuit din ziduri de cărămidă, distruse parţial pe lungimea de 1 m (lăţimea şanţului) de către constructor. Intervenţii distructive în zonă s-au mai efectuat cu ocazia săpării şanţurilor pentru două cabluri electrice care traversează grădina Publică de la N la S. Formaţiunea relevată în şanţul de termoficare şi în SII, este alcătuită din cel puţin două ziduri orientate 75°E - 255°V, relevate pe lungimea de cca. 2 m (pe lăţimea şanţului şi a SII) şi un zid orientat 5°S - 355°N relevat pe lungimea de 4,5 m, pe profilul estic al şanţului de termoficare. Limita sudică a acestui zid a fost reperată în CI. Zidurile orientate E-V au următoarele caracteristici constructive, atât cât au putut fi determinate în SII: Zidul ,,sudic”, cu faţa superioară aflată la cca. 0,60 m sub nivelul de călcare actual este păstrat pe o adâncime de 1,10 m până la baza fundaţiei, cu o lăţime a zidăriei de 0,60 m, este alcătuit din: - fundaţie din bolovani de râu, cu adâncimea tălpii situată la adâncimea de 1,70 m faţă de nivelul de călcare actual, construită din bolovani de râu de mărimi medie, legaţi prin mortar de nisip cu var hidraulic, pe o înălţime de 70 cm. - elevaţie cu înălţimea de 0,40-0,50 m, (distrusă parţial prin săparea şanţurilor de termoficare şi pentru cablul electric), alcătuită din 5-6 asize de cărămidă, legate cu mortar de nisip cu var. Dimensiunile cărămizilor sunt: lungime de 25 cm, lăţime între 12-14 cm, grosime între 3,5-4 cm. Zidul „nordic”, cu faţa superioară la cca. 0,55 m sub nivelul de călcare actual şi baza la 1,05 m, având deci o „înălţime” de cca. 0,50-0,55 cm. Este alcătuit din asize de cărămidă, fără fundaţie. Cărămizile au dimensiunile: lungimea 25 cm, lăţimea 12,7-13,7 cm, iar lăţimea între 3-4 cm. Multe cărămizi din acest zid sunt fragmentate, ceea ce ne face să credem că sunt cărămizi refolosite. Între aceste două ziduri, relevate în SII pe întreaga lor adâncime, este o distanţă de 2,60 m, în care este posibil să mai fie cel puţin un zid. Este vorba de o formaţiune zidită din cărămidă, cu lăţimea de 0,50 m, aflată la distanţa de 0,30 m N de zidul „sudic”. Din observaţiile făcute în şanţurile de termoficare, acest zid s-ar lega de zidul orientat N-S. Din păcate respectiva zonă nu am reuşit să o cercetez şi pe adâncime. Zidul orientat N-S a fost relevat în şanţul de termoficare, pe o lungime de 4,5 m şi pe înălţimea a 3-4 asize de cărămidă. Cărămizile acestui zid au dimensiunile: lungime 25-26 cm, lăţime 12-13 cm, grosime 3-4 cm. CI a fost trasată cu scopul de a releva tocmai acest zid pe lăţimea lui. Scopul a fost realizat parţial, în sensul că s-a relevat faţa estică a unui zid orientat E-V, care, posibil, face colţ cu zidul orientat N-S. Zidul reperat în CIare faţa superioară la adâncimea de 0,55 m faţă de nivelul de călcare actual. Are următoarele caracteristici constructive: - fundaţie cu partea inferioară de cca. 0,40 m alcătuită din bolovani de râu, urmată de o porţiune de cca. 0,60 m construită din cărămidă şi bolovani de râu; - elevaţie din care s-au păstrat două asize de cărămidă cu dimensiunile de: lungime 0,22-0,23 m, lăţimea 0,12 m, grosimea de 0,35–0,38 m. Aceste ziduri par a alcătui colţul nord-estic al unei clădiri, databile larg (după caracteristicile zidăriei) în perioada sec. XVII, prima jumătate a sec. XIX. Faptul că în planul mănăstirii Sf. Ioan, întocmit de ing. Radovici în anul 1855, apare în această zonă o construcţie demolată după marele incendiu din anul 1854, ne face să credem că aceasta a fost construită în a doua jumătate a sec. XVII sau în prima parte a sec. XVIII. Clădirea făcea parte, probabil, dintre anexele mănăstirii. La distanţa de cca. 28 m S de zidăriile descrise la punctul de mai sus, în parcarea Hotelului Unirea, s-a relevat a doua formaţiune din zidărie, cu următoarele caracteristici constructive: - zidărie de plan dreptunghiular, din care am relevat trei laturi: zidul nordic, relevat pe lăţimea şanţului trasat. Zidul nordic, orientat E-V, are lăţimea de 0,42–0,45 m; latura vestică se continuă pe direcţia N–S pe o lungime de cca. 3 m şi o lăţime de 0,43 m; latura sudică continuă spre E numai pe lungimea de cca. 0,40 m, cu lăţimea de 0,50 m. Această zidărie este alcătuită din asize de cărămidă, legate cu mortar de nisip cu var. Cărămizile au următoarele dimensiuni: lăţimea 0,26–0,28 m, lăţimea 1,25–0,14 m, grosimea 4-4,5 cm. Înălţimea relevată a zidului este de 0,95-1,50 m, fără a putea săpa până la baza lui datorită instabilităţii pereţilor şanţurilor (am săpat până la adâncimea de 1,90 m, faţă de nivelul de călcare al parcării). Zidul este parte a unei clădiri construite probabil pe la mijlocul sec. XIX, posibil după anul 1855. Construcţia zidului acestei părţi a clădirii a tăiat o groapă umplută cu pământ cenuşiu, cu urme masive de arsură, cu fragmente de ceramică, databilă în sec. XVII-XVIII, fragmente de oase animale. Funcţionalitatea acestei părţi a clădirii nu am stabilit-o. Ca ipoteză considerăm că este intrarea într-un demisol sau pivniţă. Clădirea funcţiona probabil la jumătatea sec. XX, ruinele sale fiind nivelate în perioada anilor ’70-’80 ale sec. XX când s-au construit blocurile din zonă şi s-a asfaltat parcarea. Aspectele arătate au fost înregistrate fotografic. S-au descoperit numeroase fragmente ceramice databile în perioada sec. XVII-XIX, care au fost duse la Laboratorul Muzeului Vrancei pentru restaurare şi conservare. Cercetarea arheologică preventive realizată nu a acoperit toată zona propusă, fiind necesară continuarea acesteia în campanii viitoare. Zona cercetată prezintă elemente ale unor construcţii urbane, databile în perioada sec. XVII - prima jumătate a sec. XIX, care se pot constitui într-un început al cercetării arheologice privind Târgul medieval al Focşanilor Munteni, la graniţa cu Moldova. Considerăm necesară declanşarea procedurii de clasare a zonei ca sit arheologic medieval caracteristic pentru dezvoltarea urbană a târgului Focşani. Această zonă cuprinde Piaţa Unirii şi Grădina Publică, unde sunt cele mai vechi amenajări edilitare ce au aparţinut de fosta mănăstire Sf. Ioan Botezătorul. În acest perimetru se găsesc biserica Sf. Ioan Botezătorul, Ateneul Popular, Casa de Cultură a Sindicatelor, Arhivele statului, filiala Vrancea (clădire de sec. XIX, care ar putea fi clasată ca monument de arhitectură de importanţă locală), clădirile Primăriei Focşani şi ale Consiliului Judeţean Vrancea. În apropierea acestei zone se găsesc bisericile Precista (biserica fostei mănăstiri cu acelaşi nume), Adormirea Maicii Domnului - Donie, Sf. Dumitru - uzină, aparţinând sec. XVIII, clasate în Lista Monumentelor Istorice şi de Arhitectură.1 Materiale arheologice descoperite sunt depozitate la M Vrancea.
1. Am propus eliberarea certificatului de descărcare de sarcină arheologică pentru terenul aferent numai după efectuarea cercetării arheologice preventive în toată zona afectată.Cercetarea efectuată până în prezent este insuficientă pentru realizarea obiectivelor planificate, în principal stabilirea planimetriei zidurilor aflate sub nivelul solului în zona respectivă, a funcţionalităţii şi datării lor. Raportul a fost întocmit în patru exemplare care vor fi înmânate: unul beneficiarului, unul Serviciului arheologie din cadrul DGCPN al MCC, unul DCCPCNVrancea, unul M Vrancea.