Situl, cu o suprafaţă de aproape 6 ha, include o aşezare fortificată cu 3 şanţuri şi palisade, locuinţe de suprafaţă, gropi rituale, morminte de inhumaţie grupate în 2 necropole plane şi un bogat şi variat inventar arheologic. Anul acesta s-a studiat zona porţii de V. Situl este amplasat pe terasa superioară de pe malul stâng al Someşului Mic, la V de râul Someşul Mic şi la S de Valea Dallas, între Şuşee, drumu...l european E.60, calea ferată şi Someş. Este un sit ce conţine o aşezare fortificată şi 2 necropole plane. A fost descoperit întâmplător în 1972. Foarte scurt istoric al cercetărilor: periegheză 1973, începerea săpăturilor sistematice în 1977 (probabil aici Marton Roska a efectuat săpături arheologice în 1903 în sectorul B) Aşezarea se află pe traseul unui vechi drum din Lunca Someşului. În apropiere sunt două pâraie cu debit mediu, care colectează apele de pe versanţii împăduriţi dinspre NV. În Luncă pământul este arabil cu un accentuat proces de humificare, iar pe dealurile din apropiere sunt zone de fâneaţă şi păşunat. În apropierea aşezării (cca. 1 km) sunt atestate materiale neolitice şi eneolitice, care ilustrează locuirea neîntreruptă a zonei. Existenţa unor importuri precucuteniene indică o legătură strânsă cu aşezările de la Fundătura – „Poderei”, Mintiul Gherlii şi Ţaga – „Staţia de Gaz”. Cea mai apropiată aşezare contemporană de mari dimensiuni este cea din Cluj-Napoca – „Centru” (obiectivele: Libertăţii, Academie, Ştefan cel Mare, Baba Novac, Avram Iancu). În zona centrală a aşezării fortificate (sectorul B) au fost descoperite complexe datate la sfârşitul epocii bronzului (mormânt, cultura Noua) şi din sec. VIII (bordeie). Morminte prefeudale au fost descoperite în sectorul C, situat pe malul Someşului. În sectorul A (între Valea Alunişului şi Someş) este necropola neolitică plană cunoscută în literatura de specialitate ca Cimitirul A. În sectorul D (între Şuşee şi şosea) au fost descoperite şi câteva fragmente de epoca romană, iar aşezarea fortificată neolitică cuprinde şi acest sector. Starea de conservare actuală este destul de bună, dar este ameninţată cu distrugerea, prin extinderea intravilanului, pământul fiind retrocedat proprietarilor. Importanţă: aşezare eponimă pentru grupul Iclod din neoliticul târziu, parte integrantă a complexului cultural Cluj – Cheile Turzii – Lumea Nouă – Iclod. Este singura aşezare neolitică fortificată cu două necropole cercetată din România şi larg cunoscută şi pe plan internaţional. Obiectivele cercetării: S.59 a vizat cercetarea Porţii de Vest din zona Şanţului 1 al sistemului de fortificaţie. Secţiunea S.59 a fost trasată în sectorul D, la 22 m VSV de borna km. 37 şi la 20 m de bordura actuală a şoselei, în imediata vecinătate a secţiunii S.40, unde s-a cercetat capătul de V al Şanţului 1. În S.59 au fost surprinse următoarele complexe: mormintele M.69 (infans II), M.70 (bărbat adult); celălalt capăt al Şanţului 1 şi gropile G. 155, 156, 157, 158. În acest sector nu au fost urme de locuinţe. Materialele arheologice sunt depuse la MNIT. Mormântul M.69, copil de cca. 11-13 ani era orientat E-V cu capul spre V, privirea spre S, mâna dreaptă cu palma sub mandibulă, mâna stângă pe piept, picioarele strânse la gleznă. Inventarul funerar este foarte sărac, câteva fragmente ceramice în dreptul capului, a feţei şi a femurului stâng, iar în dreptul genunchelui drept un fragment de maxilar de porc. După inventar şi poziţie, acest mormânt este din ultima fază de înmormântare, la nivel de Iclod III. Mormântul M.70, un bărbat masiv, era orientat N-S, capul spre S, mâinile sub bazin, a fost deranjat de săparea şanţului, fiind în marginea acesteia, astfel că îi lipseşte o parte din piciorul drept. Inventarul funerar a fost şi el deranjat, fiind recuperate câteva fragmente ceramice şi oase de bovideu. Modul de dispunere a scheletului şi inventarul ne determină să încadrăm acest mormânt în faza I a grupului Iclod. Scheletele au fost preparate şi ridicate de paleofaunist (din lipsă de antropolog), fiind în curs de restaurare şi cercetare. Capătul Şanţului a fost la cca. 4 m de celălalt capăt, surprins în S.40, marcând o poartă de intrare. Şanţul are forma de „V”, pe fund lat de 0,15 m, la buză cca. 2 m, adâncimea actuală de 1,6 m. Perioada de funcţionare este marcată de o depunere neagră, mlăştinoasă de 0,30 m, după care urmează o lentilă de pământ galben, argilos, peste care sunt depuneri amestecate de material arheologic ca resturi menajere (ceramică, chirpici, oase de animale, unelte de piatră rupte), folosite ca umplutură după abandonarea sistemului de fortificaţie. După poziţia M.70, şanţul a fost săpat în timpul fazei I/II a grupului Iclod. Gropile G. 155-157 nu au fost cercetate integral, intrând în profilele secţiunii, de aceea doar lansăm o ipoteză de lucru cu privire la funcţionalitatea acestora – după dispunerea în teren şi nivelul de săpare, par să facă parte din sistemul de poartă, probabil un turn de pază şi control, contemporan cu şanţul. Tehnici de cercetare utilizate: determinări de paleofaună şi antropologice, iar prelucrările statistice au vizat întregul material ceramic, care va fi introdus în baza de date; Anterior, sectoare din staţiune au fost prospectate cu magnetometru cu protoni; radiaţii Gamma, rezistivitate electrică şi pedologic. Au fost efectuate relevee topo pentru poziţia mormintelor. Cimitirul A şi B au fost studiate şi din punct de vedere paleoastronomic. Utilajul litic este studiat cu o echipă de geologi. Obiectivele cercetărilor viitoare; prin lărgirea şoselei vor fi afectate 1500 m2 din aşezare, urmând a se efectua cercetarea acestei zone şi cartarea sistemului de fortificaţie. Propuneri de protejare, punere în valoare: avizarea de către noi a oricăror lucrări edilitare şi economice, cu cercetarea prealabilă a zonei ce urmează să fie afectată.