În anul 1943, D. Popescu făcea cercetări într-o aşezare aflată la 3 km de localitatea Şemlac, unde a identificat un important sit aparţinând bronzului timpuriu. Stratigrafia, de circa 3 m, ca şi interesantul, dar puţinul material ceramic publicat, ne-a determinat să reluăm cercetările în acest obiectiv. După identificarea sa, în anul 1994 am efectuat un mic sondaj pentru a ne lămuri asupra stratigrafiei, ca şi... a culturii căreia îi poate aparţine aşezarea. Astfel, în partea cea mai înaltă a sitului a fost practicată o secţiune de 10 x 2 m, săpându-se până la adâncimea de 2,70 m. Stratigrafia în zona cercetată se prezintă în felul următor: după humusul actual urmează un nivel cenuşiu-deschis cu o grosime de circa 30 cm, încadrabil pe baza materialului ceramic în sec. XII-XIII. Între acest nivel şi cel de bronz timpuriu a fost pus în evidenţă un nivel cenuşiu închis cu o grosime de circa 50 cm, în care s-au aflat câteva cioburi de sec. XII-XIII şi mai multe oase de animale mari. Cel mai consistent nivel de cultură aparţine bronzului timpuriu. Acesta are o culoare cenuşiu gălbuie în zona locuinţelor şi cenuşiu mai închis în afara lor. Grosimea nivelului în zona cercetată este de 1,25 - 1,30 m. Sub acest nivel apare un lut maroniu, steril din punct de vedere arheologic. Complexele. În primul nivel de cultură a apărut o podină subţire din lut nears, dar nu se poate preciza dacă aparţine unei locuinţe de suprafaţă sau unei alte amenajări gospodăreşti. În nivelul de epoca bronzului s-a surprins o succesiune de şase podini. Pe profilul de vest, cel care a fost desenat, se pot vedea doar cinci podini. Interesante sunt datele care au fost obţinute cu privire la modul de construcţie a locuinţelor. Astfel, cu siguranţă, cel puţin în zona cercetată, ele aveau acoperişul din stuf sau paie, fapt sugerat de stratul subţire de cenuşă aflat deasupra primei podini. De asemenea, pereţii aveau o structură din nuiele şi stuf, capabilă să susţină un acoperiş uşor. Faptul este demonstrat atât de lipsa gropilor de par, cât şi a chirpicului. O altă dovadă că această suprastructură era astfel construită, este podina sumar arsă, datorită inexistenţei unei combustii puternice. Înainte de realizarea podinii din lut bătut, se amenaja o infrastructură din oase şi ceramică bine tasate. Sub una din podini (cea mai groasă), s-a găsit o ofrandă de construcţie (Bauopfer), constând dintr-un craniu fără maxilar şi alte două calote craniene. În ceea ce priveşte încadrarea cronologică, numerosul material ceramic, bine stratigrafiat datorită podinilor, ne sugerează apartenenţa aşezării la fazele timpurii ale culturii Mureş.