Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Băjenaru | Constantin | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa | |
Papuc | Gheorghe | responsabil | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Paşca | Cecilia | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Campania de săpături arheologice sistematice de la Ovidiu s-a desfăşurat în perioada 1-31 august 2005 şi a avut drept obiectiv principal cercetarea unui perimetru situat în sectorul de E, extramuran faţă de fortificaţia de tip quadriburgium din sec. al VI-lea p.Chr. Este vorba mai precis de zona carourilor E1’-E1’’ şi F1’-F1’’, situate la S de aleea pavată cu dale mari de calcar surprinsă în campaniile mai vech...i. Această arie trebuia cercetată pentru a corela datele stratigrafice şi de topografie ale celor două edificii din sec. al V-lea (edificiul A şi edificiul C, ambele anterioare fortificaţiei actuale) şi pentru a sonda până la eventuale nivele din perioadele greacă şi romană timpurie (care sunt documentate până acum doar de fragmente ceramice şi monede descoperite pe nivelele târzii). Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra stratigrafiei din acest perimetru am lăsat între cele două arii excavate un martor lat de 1 m. Profilul acestui martor este elocvent pentru succesiunea stratigrafică din acest sector. De sus în jos, aceasta se prezintă astfel [în paranteze sunt notate nivelele corespunzătoare stratigrafiei generale a sitului, conform C. Băjenaru, Pontica 35-36, 2002-2003, p. 294-298]: - nivelul vegetal actual (gros de cca. 0,30-0,40 m). - groapă de demantelare cu pietre provenite din curtina estică a fortificaţiei de tip quadriburgium; către est acest şanţ de fapt se subţiază vizibil, aproape că dispare la cca. 3-4 m de curtină. Chiar dacă nu s-au recuperat prea multe materiale arheologice din acest strat, el se datează cu siguranţă în a doua jumătate a sec. VI, pe baza observaţiilor mai vechi. Nu s-au descoperit elemente de datare în perioada medievală timpurie (aşa cum este cazul în alte sectoare ale incintei demantelate). [N 1] - nivel de distrugere al fortificaţiei şi al edificiilor care mai funcţionau în sectorul estic, compus din pietre şi cărămizi. La baza acestui strat s-a identificat nivelul de construcţie al elevaţiei incintei quadriburgului (strat destul de compact cu sfărâmătură de piatră), folosit de fapt şi ca nivel de călcare în prima jumătate a sec. VI. Datare asigurată de materialul ceramic, destul de rar însă. [N 2] - nivelul de distrugere a unor edificii anterioare fortificaţiei, compus în majoritate dintr-o aglomerare de cărămizi prăbuşite unele peste altele. În profilul lăsat se observa o pantă descendentă a acestui strat către est. Datare la sfârşitul sec. V - începutul sec. VI. [N 3B] - strat de umplutură cu pământ brun, pigmentat cu mortar, din care s-au recuperat foarte puţine fragmente ceramice. La baza acestui strat apare un nivel de călcare (fără panta descendentă către est surprinsă la nivelele anterioare) obţinut dintr-un lut puternic bătătorit, în unele locuri cu aspect de podea (-1 m). Este de fapt nivelul la care au apărut în campaniile anterioare dalele pavajului-alee amintit mai sus. Materialul ceramic, împreună cu o monedă mică de sec. V vin în sprijinul datării acestui nivel în a doua jumătate a sec. V. [N 3A] - strat de pământ brun-negricios, pe alocuri cu lentile de arsură, la bază având un nivel de pământ brun-gălbui întărit. Pe acest nivel s-a descoperit un craniu uman foarte bine conservat, pentru care nu am găsit deocamdată o explicaţie. Datarea nivelului în prima jumătate a sec. V este asigurată şi de o monedă. [N 4] - strat de pământ brun-gălbui, pe nivel de pietre mici gen pavaj, completat către vest de un nivel de lut foarte tare (podea?). Pe baza corelării cu datele obţinute pentru edificiile anterioare, acest nivel se datează în ultimele decenii ale sec. IV şi la începutul sec. V. [N 5] Datorită pânzei freatice foarte ridicate, care a făcut ca apa să ţâşnească încă din timpul cercetării nivelului N 5, ne-a fost imposibil să sondăm sub acest nivel pentru a repera cunoscutul strat vegetal antic din sec. IV [N 6], fără a mai vorbi de posibile straturi romane timpurii sau greceşti. În ceea ce priveşte topografia zonei cercetate trebuie remarcat că nu s-a identificat nici o structură de locuire, fie ea de zidărie sau din alte materiale, pentru nici una din cele două mari faze constructive de la Ovidiu (perioadele C şi D). Un alt obiectiv al campaniei 2005 a constat în completarea unor secvenţe stratigrafice înregistrate mai demult pe anumite porţiuni din incinta quadriburgului şi în spaţiul intramuran. S-au completat astfel o serie de profile de pe curtina de S (carourile C3 şi B3), unde s-a confirmat o aglomerare mai mare de materiale ceramice databile în perioada greacă, dar, din păcate, tot purtate în nivelele târzii din sec. V-VI. Pe curtina de V am completat profilul de N al carourilor J10 şi J9, cu un sondaj în J10. Am înregistrat aici groapa de demantelare a incintei, mult mai adâncită înspre faţa exterioară decât înspre cea interioară (din J9, unde s-a păstrat şi un bloc mare al crepidei), nivelul de construcţie al incintei (compus din sfărâmătură rezultată de la prelucrarea blocurilor de parament), precum şi o groapă umplută cu pământ brun amestecat cu mortar. Această groapă vine în completarea marii gropi de gunoi înregistrată mai la S pe traseul curtinei de V (zona carourilor H10-H9-H8, G10-G9-G8, F10-F9-F8, E10-E9), din care s-au recoltat cantităţi apreciabile de material arheologic databil în sec. V. Rămâne ca cercetările viitoare să delimiteze complet conturul acestei gropi, care, la prima vedere, pare să fi fost un şanţ mai vechi de apărare (perioada greacă?) utilizat ca rampă de gunoi în perioada C (sec. IV-V) şi nivelat o dată cu construcţia fortificaţiei în perioada D (sec. VI). Pentru curtina de N am încercat să obţinem un profil mai elocvent care să treacă şi peste edificiul adosat la interior acestei curtine. Astfel, în completarea caroului L6 au fost trasate două noi carouri la N (M6) şi la S (K6). În primul dintre ele s-a identificat la exteriorul curtinei, sub nivelul de demantelare şi cel de distrugere, stratul de piatră măruntă provenit de la construcţie, precum şi groapa de fundaţie a incintei. În K6 succesiunea stratigrafică este mai interesantă: sub un strat vegetal foarte gros (circa 0,50 m) apare nivelul de călcare din spaţiul intramuran al fortificaţiei, care este obţinut din nivelarea unui strat destul de consistent de piatră mărunţită şi mortar rămas de la construcţia incintei şi a edificiului adosat [N 2]. Sub acest strat a apărut un nivel de arsură roşiatică foarte puternică, având la bază cărămizi aşezate în genul unui pavaj (care s-ar data în sec. V) şi apoi un strat de pământ brun-gălbui. Lipsa unor materiale arheologice convingătoare ne împiedică să datăm cu certitudine aceste nivele, însă ele ar trebui încadrate în general între N 3 şi N 6.