Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Constantinescu | Eugen Marius | responsabil | Muzeul Judeţean Buzău |
Grigoraş | Laurenţiu | Muzeul Judeţean Buzău | |
Liuşnea | Mihaela Denisia | Universitatea "Dunărea de Jos", Galaţi | |
Stăicuţ | Gabriel Ion | Muzeul Judeţean Buzău |
În campania 2005 cercetările arheologice de la Pietroasele s-au desfăşurat în perioada 30 iunie-26 septembrie în sectoarele Staţiunea de Cercetări Viti-Vinicole Pietroasa, Sectorul Administrativ, Necropola 2, responsabil de sector Gabriel Stăicuţ şi Valea Bazinului, responsabil de sector Laurenţiu Grigoraş. Sectorul c Necropola/Cimitirul 2 din cadrul Complexului arheologic Pietroasele este amplasată la 1,6 km... SV de castrul, respectiv de primăria comunei Pietroasele, pe o terasă joasă de pe malul stâng al pârâului Măţioana, în apropierea confluenţei acestuia cu pârâul Urgoaia/Pietroasa. Necropola 2 a fost identificată în februarie 1976 cu ocazia săpării fundaţiilor unui bloc-cămin destinat găzduirii studenţilor pe timpul practicii. Primele cercetări s-au efectuat în ianuarie (29) – martie (14) 1976, când s-au dezvelit 13 morminte, din care 12 de inhumaţie, 11 orientate S – N, unul, M2, orientat N – S şi un mormânt de incineraţie M1. În octombrie acelaşi an, prin practicarea unei secţiuni perpendiculare pe fundaţia noului bloc în faţa intrării din partea de V a clădirii, unde o alee din beton urma să asigure accesul în clădire, au fost descoperite trei morminte, M14, 15 şi 16, din care M16 de incineraţie, celelalte două de inhumaţie orientate S – N. Întrerupte mai bine de două decenii, cercetările au fost reluate în iulie 1999 şi continuate până în prezent. În campania 1999 au fost cercetate două morminte de inhumaţie, în 2000 – două morminte de inhumaţie, în 2001 – trei morminte de inhumaţie, în 2002 – un mormânt de incineraţie, M23, în 2003 – trei morminte de inhumaţie, în 2004 – un mormânt de inhumaţie, M30, în 2005 – opt morminte de inhumaţie M28, 29, 31, 32, 33, 34, 35, 36. Prin cercetările desfăşurate până în prezent au fost precizate limitele de N şi de S ale cimitirului, apartenenţa acestuia la cultura Sântana de Mureş, stabilirea caracterului biritual, plan, mormintele erau dispuse în şiruri paralele, cele de inhumaţie erau orientate preponderent S – N (30 din 33), defuncţii au fost depuşi între două poduri de scânduri (practică dovedită de indicii clare în cele mai multe dintre mormintele cercetate), în patru morminte de inhumaţie, M6, 9, 10 şi 19, au fost depuse arme, în şase morminte, M6, 7 (două monede), 9, 10, 22 şi 36, au fost depuse monede romane de argint, ca obol al lui Charon,. Orientarea S – N a mormintelor de inhumaţie, folosirea podurilor de scânduri, depunerea ritualică de arme şi de monede romane de argint sunt elemente care particularizează Cimitirul 2 de la Pietroasele în cadrul orizontului Sântana de Mureş. Unele din aceste elemente indică faptul că acest monument funerar era folosit de un grup uman, nu foarte numeros, ai cărui membrii aveau un statut aparte în cadrul sistemului castrului de la Pietroasele. Descoperirile din acest sector confirmă datarea propusă de Al. I. Odobescu pentru construirea şi funcţionarea castrului şi a celorlalte obiective – cimitirele 1, 3 şi 4, aşezarea civilă şi aşezările satelit, edificiul cu hipocaust, conductele de olane pentru aducţiunea apei, taberele de muncă - din complexul arheologic Pietroasele, respectiv sec. IV p.Chr. Sectorul d. Valea Bazinului este amplasat la cca. 1 km N – V de primăria comunei Pietroasele, pe stânga pârâului Urgoaia şi la V de platoul pe care se află primul grup de gospodării din satul Pietroasa Mică, fost Ochiul Boului. Cercetările din acest sector, începute în 1981 prin practicarea a două secţiuni, reluate în 1999, au condus la cercetarea unor complexe arheologice din diferite epoci şi culturi. Astfel, au fost cercetate complexe aparţinând epocii Latène geto-dacice, perioada veche (sec. IV-III a.Chr.) şi din perioada clasică (sec. II-I a.Chr.), stăpânirii romane târzii, inclusiv un sistem de olane pentru alimentarea cu apă a castrului şi aşezării civile, culturii Sântana de Mureş – sec. IV-V p.Chr., secolelor V-VI, civilizaţiei medievale româneşti, epocii moderne. În primele două săptămâni din campania 2005 lucrările au fost serios stânjenite de ploile abundente, repetate uneori de 2-3 ori pe zi. Între 12 şi 29 iulie o grupă de studenţi anul I de la Facultatea de Istorie - Teologie a Universităţii Dunărea de Jos - Galaţi, a efectuat practica de an pe şantier. Sectorul c. SCVV Pietroasa, Necropola 2 Cercetările au continuat în perimetrul cimitirului prin deschiderea a două secţiuni: SX cu dimensiunile 20 x 3 m, amplasată la 0,5 m E de şi paralelă cu secţiunea SIX şi la 1 m N de zidul blocului-cămin construit în 1976 şi SXI cu dimensiunile 21 x 3 m, situată la 8,65 m V de blocul-cămin. În SX au fost cercetate cele două morminte de inhumaţie localizate în campania 2004, M28 şi 29 şi au fost descoperite alte două morminte – M31 şi 32, ambele de inhumaţie (mormântul M30 a fost cercetat în campania 2004). M28 - inhumat, copil, orientat S 3300‰, decubit dorsal, privirea spre stânga/V. Groapa, de formă dreptunghiulară cu colţurile rotunjite, avea dimensiunile 1,32 x 0,76 m. Corpul copilului Infans I a fost depus pe centrul gropii. Aciditatea din sol a dizolvat în parte oasele scheletului. S-au păstrat craniul, fragmentar, câteva fragmente de coaste, fragmente din oasele braţelor şi din femure, tibia piciorului drept, un fragment din oasele bazinului. Inventar: un şirag de mărgele mici discoidale din sticlă albastră poroasă, unele în stare fragmentară, având la mijloc trei mărgele diferite – una rotundă, una cubooctoedrică, ambele din sticlă albastră şi una cilindrică din sticlă verde cu o şănţuire pronunţată pe mijloc; în jurul gâtului; fibulă de bronz p. î. d., resort mediu, ax de fier (s-au păstrat numai urme de oxizi), corpul cu laturile ascuţite şi vârful tronconic; decorată cu o crux decussata poansonată deasupra locului de înfăşurare a piciorului; văscior, la roată, din pastă săpunoasă, de culoare cenuşiu deschis cu slip cenuşiu închis la exterior, buza rotunjită uşor evazată, gâtul scurt, corpul bombat, fund inelar. M29 - inhumat, matur, orientat S 2700‰, decubit dorsal, privirea spre dreapta/E, oasele rămase sunt bine conservate, mâinile pe lângă corp, picioarele întinse paralele, craniul crăpat prin tasare, oasele antebraţului stâng înclinate de la cot spre bazin. Lipsesc oasele braţelor, coastele şi mai multe vertebre, carpienele, metacarpienele, tarsienele, metatarsienele şi falangele. Groapa, cu dimensiunile 2,97 x 1,06 m, mult mai mare decât ar fi fost necesar, era orientată NV-SE, dar defunctul a fost depus oblic în groapă, probabil pentru a corecta abaterea axului gropi de la axa N - S; latura de N era arcuită şi toate colţurile rotunjite. Inventar: cercel din Ag cu un veriga groasă, unul din capete aplatizat/oval decorat cu un cerc de împunsături şi o perforaţie spre extremitate în care se închidea celălalt capăt al verigii, modelat adecvat; Dmax = 24 mm; la urechea stângă; borcan la roată, fragmentar, din pastă cenuşie aspră, fundul plat; este partea inferioară a unui borcan; Dfund = 96 mm; în umplutura vasului s-au aflat câteva oase mici de ovicaprină tânără, de la ofranda depusă ritual. M31 - inhumat, matur, orientat N 150‰; este unul din mormintele cu orientare inversă faţă de orientarea obişnuită a mormintelor din această necropolă, dar asemenea altor două morminte cercetate anterior – M2 şi 14. Este mormântul cel mai puţin adânc, fundul gropii fiind la adâncimea de 1,16 m faţă de nivelul actual de călcare, fapt pentru care groapa s-a văzut foarte greu, fiind săpată în stratul negru-măzăros antic, peste care s-a depus stratul aluvionar1. Decubit dorsal, braţele întinse pe lângă corp, picioarele întinse paralele, stângul flexat uşor de la genunchi spre exterior; oasele palmelor, câteva vertebre dorsale, ambele rotule, tibia şi peroneul drept, tarsienele, cu excepţia a două de la piciorul drept, metatarsienele şi falangele au fost dizolvate de aciditatea din sol; un fragment de tibie a fost cărat de animalele pământului în afara gropii, la nivelul cotului drept şi cca. 10 cm mai sus. Groapa, de formă dreptunghiulară, cu dimensiunile 2,21 x 0,79 m, avea fundul înclinat de la N spre S, scheletul având aceeaşi înclinaţie. Fără inventar. M32 - inhumat, matur, orientat S 2800‰. Decubit dorsal, privirea spre stânga/V, braţele întinse pe lângă corp cu palmele sub bazin, picioarele întinse paralele. Oasele bine păstrate, craniul întreg, lipsesc carpienele, metacarpienele şi falangele dreapta, tarsienele, metatarsienele şi falangele dreapta. Groapa, de formă dreptunghiulară cu colţurile rotunjite, avea dimensiunile 2,90 x 1,44 m, fiind mult mai mare decât ar fi fost necesar. Defunctul a fost depus în mijlocul gropii, puţin mai aproape de latura de V. Inventar: verigă din fier, fragmentară, peste vertebra a patra lombară; poate fi un fragment din veriga unei catarame de fier (?); obiect din fier neprecizat, puternic oxidat, la jumătatea femurului stâng, în afară; fragmente ceramice dintr-un vas lucrat cu mâna din pastă cu nisip, pietricele şi cioburi pisate; fundul plat, buza orizontală îngroşată. În secţiunea SXI au fost cercetate patru morminte M33, 34, 35 şi 36, toate de inhumaţie. M33 - inhumat, adolescent I (copil ?), orientat S 3000‰. Decubit dorsal, privirea spre dreapta/E; o parte din oasele scheletului par a fi răvăşite, probabil ca urmare a acţiunii animalelor pământului, neexistând semne că mormântul ar fi fost deranjat. Vertebrele, oasele bazinului în mare parte, osul braţului drept, oasele palmelor şi ale labelor picioarelor au fost dizolvate de aciditatea solului (s-au păstrat amprentele în umplutura gropii), câteva coaste au fost deplasate la V de osul braţului stâng, tibia şi peroneul stâng deplasate de la genunchi în afară. La dreapta de schelet, la nivelul gâtului se afla o piatră lungă de 18 cm înfiptă înclinat în umplutura gropii. Groapa, de formă dreptunghiulară cu colţurile laturii de S mai rotunjite decât celelalte, cu dimensiunile de 1,20 x 0,56 m, a fost săpată până la adâncimea de 1,72 m faţă de nivelul actual de călcare. Fără inventar. M34 - inhumat, matur, orientat S 2750‰. Decubit dorsal, bărbia în piept, privirea în faţă. Oasele bine păstrate, braţele întinde pe lângă corp, palmele cu faţa în jos în afara oaselor bazinului, picioarele întinse paralele; lipsesc metacarpienele şi falangele stânga, carpienele, metacarpienele şi falangele dreapta, rotulele, o parte din metatarsienele şi falangele dreapta, falangele stânga. Groapa, de formă dreptunghiulară, cu colţurile laturii de S unghiulare, celelalte rotunjite, avea dimensiunile 1,74 x 0,74 m. Inventar: pe latura de V a gropii la nivelul palmei stângi a fost depusă direct pe sol o ofrandă din carne de ovi-caprină, printre oase aflându-se resturile puternic oxidate ale unui obiect din fier, probabil din lama unui cuţitaş. Este unul din puţinele morminte din această necropolă în care este depusă o asemenea ofrandă. M35 - inhumat, copil până la un an, orientat S 2650‰. Oasele au fost dizolvate în bună măsură de acizii din sol, craniul este tasat şi fragmentat. Groapa, de formă dreptunghiulară cu colţurile laturii de N rotunjite, dimensiunile 1,20 x 0,48 m, a fost săpată până la adâncimea de 2,02 m faţă de nivelul actual. Inventar: brăţară din sârmă de bronz cu capetele desfăcute, unul aplatizat şi ascuţit; pe oasele braţului drept; lamă cuţit fier, fragmentară, lângă latura de N a gropii. M36 - inhumat, matur, orientat S 2715‰. Decubit dorsal, privirea în faţă, bărbia în piept uşor spre dreapta, braţele întinse pe lângă corp, palmele cu faţa în jos, stânga sub oasele bazinului, picioarele întinse paralele; oasele bine păstrate, unele au fost deplasate în groapă de animalele pământului: o vertebră la marginea de E a gropii la nivelul genunchilor, două coaste în afara şi la nivelul palmei drepte, radiusul stâng flexat din cot în afară, clavicula stângă spre latura de V a gropii mai sus de craniu, oasele labei piciorului stâng răvăşite, opt falange între oasele picioarelor; oasele palmei stângi, falangele de la dreapta şi de la ambele picioare lipsesc. Groapa, de formă dreptunghiulară, cu colţurile de pe latura de S uşor rotunjite, mai largă spre N, are dimensiunile de 2,84 x 1,26 m, este mult mai mare decât ar fi fost necesar. Inventar: monedă de Ag, denar roman: avers, în cerc perlat chipul împăratului în profil spre dreapta, cu diademă dublă cu capetele libere, drapat, mantia fixată cu fibulă mare pe umărul drept, inscripţie circulară DN CONSTANTIUS P F AUG; matriţa deplasată spre dreapta; revers, cunună imperială de lauri cu baza înfăşurată, inscripţie dispusă pe patru rânduri: VOTIS/XXX/MULTIS/XXXX; sub cunună P(?) CON; emitent Constantius II, anii 353/354-361; pe osul stâng al bazinului; cataramă de bronz, veriga ovală cu bara romboidală în profil, zona de fixare a spinului rotundă, spinul cu baza în formă de postament şi vârful îndoit; peste vertebre deasupra osului bazinului; mărgică-clopoţel din sticlă albă mată; în zona gâtului; fusaiolă din lut tronconic-plată; lângă genunchiul drept, în afară; mărgică de sticlă alb-gălbuie translucidă, rotund-uşor-plată; într-un cotlon pe latura de V aproape de colţul gropii; vas din lut, cenuşiu, la roată, corp globular, buza rotundă cu marginea exterioară carenată, fund inelar, decorat sub gât şi pe umăr cu două caneluri orizontale puţin pronunţate; între labele picioarelor. Toate obiectele din inventarul mormintelor cercetate în această campanie au analogii în cultura Sântana de Mureş. Moneda din inventarul mormântului 36, a şaptea descoperită în Cimitirul 2 de la Pietroasele, reconfirmă funcţionarea acestui monument la mijlocul şi în a doua jumătate a sec. IV p.Chr. Exemplarul de faţă, o siliqua în greutate de 2,09 gr, a fost emis de Oficina din Arles CONSTANTIA, de Constanţius II în 353-354, emisiunea continuând până la moartea împăratului, în 361. Autorul identificării, dr. Ernest Oberländer – Târnoveanu, apreciază că moneda este o raritate. Prezenţa acestei monede la Pietroasele indică faptul că grupul etnic care folosea Cimitirul 2 primea cel puţin o parte din soldă de la Oficina din Arles. Această piesă numismatică ne indică existenţa unei legături între cele două spaţii. Şi un posibil loc de origine al grupului etnic care a folosit Cimitirul 2 de la Pietroasele. (E.M.C., G.S.) Sectorul d Valea Bazinului Situl este amplasat pe o terasă din stânga Văii Urgoaia, la V de platoul pe care este situat cătunul Udroieşti aparţinând de satul Pietroasa Mică, platou de care este separată printr-o pantă foarte abruptă, cu stâncă de calcar la suprafaţă şi cu diferenţa de nivel de cca. 30-35 m. Terasa are o formă alungită, cu axul lung pe direcţia NV-SE şi coboară uşor de la E spre V, diferenţa de nivel între cele două laturi fiind de aproximativ 3 m. În campania 2005 a continuat cercetarea secţiunii S I / 1999, tronsonul 2003, carourile 17 – 25. Cercetarea SI/1999, c. 1-16, cu dimensiunile 32 x 2 m, a fost epuizată în decursul campaniilor 1999 - 2003, cu rezultate publicate2. Cercetarea din sectorul Valea Bazinului a avut şi are ca obiectiv prioritar sondarea stratigrafică a platoului de deasupra Văii Urgoaia, realizată pe direcţia E-V. Cercetarea suprafeţei din această campanie, carourile 17 – 25, a condus la completarea informaţiilor obţinute în campaniile anterioare, precum şi la descoperirea unor noi complexe. De la E spre V, în tronsonul cercetat situaţia arheologică se prezintă astfel: În c. 16-18 s-a săpat într-un pământ negru-cenuşiu cu pietre de calcar şi gresie, care coboară până la adâncimea de 1,45 - 1,50 m, sub care apare un pământ galben, steril arheologic, cu foarte puţine pietre. În c. 18 secţiunea este traversată N-S de o conductă metalică, pentru instalarea căreia s-a săpat unui şanţ care a afectat parţial unul dintre complexele antice. În umplutura şanţului conductei s-a găsit un material ceramic eterogen, între care predomină fragmente de olane romane, provenind din reţeaua de alimentare cu apă a castrului şi aşezării civile din sec. IV p. Hr.3, aflate la câteva sute de metri spre SE. În c. 17-18 a fost cercetat Cpl. I/20044, situat la cca. 1 m E de conducta metalică. La demontare, printre pietrele folosite la realizarea acestui complex au apărut fragmente ceramice atipice, lipitură arsă, un fragment de sticlă albă, două fragmente de cuie din fier şi un fragment de cărămidă romană, fapt ce ne-a condus la datarea sa nu mai devreme de sec. IV p.Chr., prin raportarea la castrul roman din vecinătate. Stratigrafic, Cpl. I/2004 se situează pe fundul unei alveolări cu deschiderea de cca. 5 m şi adâncimea de 1,25-1,40 m, surprinsă pe ambele profile, de nord şi de sud. Această alveolare secţionează nivelul La Tène, din care antrenează material arheologic specific. În c. 18-25, la adâncimea de 0,94 - 1,05 m a apărut Cpl. II/2004, datat în Latène-ul clasic5, suprapus parţial de Cpl. I/2004. Pentru cercetarea acestuia au fost deschise două casete pe profilul de S al secţiunii: Cas 2 cu dimensiunile de 1,50 x 2,95 m şi Cas 3 cu dimensiunile de 1,50 x 4,06 m. Cpl. II/2004 s-a evidenţiat ca o suprafaţă amenajată pe care erau dispuse ca nişte „insule” porţiuni compacte de lipitură arsă şi pietre de calcar de dimensiuni mari, medii şi mici, a căror prezenţă pare să fi fost rezultatul unei activităţi intenţionate. Sub rezerva epuizării cercetării, complexul Cpl. II/2004 pare a fi o locuinţă distrusă prin foc - L2 - din umplutura sa fiind recoltate numeroase fragmente ceramice, unele zgurificate, altele arse până la vitrifiere, bucăţi de lipitură de perete (cu urme de nuiele) arsă, pietre de spărtură cu evidente urme de ardere, oase de păsări şi animale domestice de talie mică şi câteva obiecte din metal. Cercetarea L2 în campania 2004 a avansat până la adâncimea de 1,50-2,07 m fără a fi epuizată depunerea arheologică şi nici nu au putut fi stabilite dimensiunile sale, întrucât aceasta continuă atât în profilul de N cât şi în cel de S. În perimetrul Cpl. II/2004 - L2 au fost cercetate mai multe instalaţii de foc. Cpl. II - 1/2004 a apărut la adâncimea de 1,40 m, de sub profilul de al secţiunii, imediat la E de conducta de apă; se prezintă ca o suprafaţă alungită, puternic pigmentată cu bucăţi de lipitură de vatră şi cărbune, delimitată de o înşiruire de pietre dispuse în semicerc. Această suprafaţă se întinde de-a lungul profilului de S pe cca. 1,40 m şi înspre interiorul secţiunii pe cca. 0,45 m. La demontare s-a constatat că structura acestui complex era formată din fragmente ceramice, bucăţi de lipitură de vatră, resturi osteologice şi pietre, unele cu urme de ardere; fragmentele ceramice datează din sec. II-I a.Chr. Cpl. II - 2/2004 a apărut imediat la E de conducta de apă, de sub profilul de N al secţiunii, între metri 35-35, la adâncimea de cca. 1,30 m, intrând în interiorul secţiunii cu aproximativ 0,25 m. Se prezintă sub forma unei suprafeţe compacte de lipitură friabilă, fără crustă, de culoare roşu aprins, fiind un rest dintr-o vatră distrusă antropic sau natural, din care nu s-a păstrat decât miezul. Inventarul arheologic recoltat la demontarea acestui complex se datează în sec. II - I a.Chr. Cpl. II - 3/2004 a apărut lângă profilul de S al Cas 2, c. 20, la adâncimea de 1,35 m, având o formă cvasi-circulară, cu diametrul de aproximativ 0,40 m. Vatra apărea sub forma unei zone acoperite cu lipitură sfărâmicioasă, fără crustă, de culoare roşu aprins. Cpl. II - 4/2004 a apărut în c. 23 - 24, de sub profilul de N al secţiunii, la adâncimea de 1,30 m, ca un semicerc cu dimensiunile 1,24 m E - V x 0,35 m N - S. În extremitatea de V sub crusta vetrei şi integrate în pasta compactă au apărut fragmente ceramice dispuse unul lângă celălalt, formând un pat peste care a fost aşezat lutul. Cpl. II - 5/2004 apare în c. 24 – 25, de sub profilul de S al secţiunii, la adâncimea de 0,70 m (ne aflăm într-o zonă puternic afectată/spălată de un torent care traversează secţiunea de la N la S). Dimensiunile iniţiale ale acestei vetre sunt greu de precizat, suprafaţa acoperită cu lipitură şi bucăţi de crustă fiind de 2,34 m E - V x 1,12 m N - S, cu o grosime impresionantă, de 0,40 - 0,45 m. La demontare, la adâncimea de 1,10 - 1,15 m, au apărut integrate în masa de lut a vetrei multe fragmente ceramice şi oase plate de animale, toate atent selecţionate şi deliberat dispuse unul lângă celălalt pentru a forma un pat de susţinere şi consolidare a instalaţiei. Materialul ceramic recoltat din patul vetrei datează din aceeaşi perioadă cu cel din locuinţă, sec. II - I a.Chr. După demontarea Cpl. II - 5/2004, în extremitatea sa de V, în c. 24 şi 25, la adâncimea de 1,46 m (la care s-a oprit cercetarea în această zonă) s-a evidenţiat un aliniament din lipitură arsă, cărbune şi lemn carbonizat dispus în diagonală între profilele de N şi S ale secţiunii. Inventarul complexului Cpl. II/2004 L2 constă din numeroase fragmente ceramice lucrate cu mâna şi la roată, decorate cu butoni, apucători semicirculare, torţi orizontale sau verticale, brâe alveolate, pliseuri cu măturica, datate în sec. II-I a. Chr., un vas miniatural, un fragment de strecurătoare, jetoane şi fusaiole. O menţiune specială merită un văscior globular, lucrat la mână, în interiorul căruia erau depuse şase piese de lut miniaturale (trusă magică?), o cataramă din os, fragmentară, o verigă din bronz, un vârf de săgeată din fier un pinten din fier, o monedă din argint de tipul Dumbrăveni. Din umplutura locuinţei au fost recoltate şi multe oase de păsări şi animale domestice de talie mică, unele fragmentare. Sub Cpl. I / 2004 şi Cpl. II – 1/2004 a apărut un pământ galben, steril arheologic. În Cas 2, c. 20, aproximativ sub vatra Cpl. II – 3/2004, la adâncimea de 1,78 m, a apărut o vatră circulară cu diametrul de cca. 0,40 m, foarte subţire, fără crustă, extrem de friabilă; între cele două vetre s-a aflat un strat de pământ maro închis, compact. În jurul vetrei de la adâncimea de 1,78 m se aflau fragmente ceramice datate în sec. IV-III a. Chr. Această situaţie evidenţiază, stratigrafic şi tipologic, faptul că Cpl. II - L2/2004 datat în sec. II-I a. Chr. a suprapus un complex de locuire mai vechi, datat în sec. IV-III a.Chr. Cercetările ulterioare vor clarifica situaţia complexelor descrise mai sus precum şi modul de formare a depunerilor arheologice. Toate materialele descoperite sunt păstrate, prelucrate şi conservate la MJ Buzău.
1. Pentru stratigrafia cimitirului vezi Raportul Pietroasele 2004, în CCA 2005, p. 274.