Raport arheozoologic (Autostrada Transilvania - sector MNIT) Ciurila - La Tăieturi În com. Ciurila, în punctul La Tăieturi din locul denumit La Filea, în campania din 2004, Cristian Roman şi Felix Marcu au descoperit resturi osoase de animale, toate arse şi extrem de fragmentate. S-au determinat doar 5 fragmente, celelalte fiind aşchii mărunte. De la bovinele domestice provine unmolar superior izolat, cu uzu...ră medie, iar de la ovicaprine provin patru molariizolaţi, unul superior şi trei inferiori (M1, M2, M3) care, probabil, au aparţinut aceleiaşi mandibule stângi. Cuspidul 3 al celui de-al treilea molar pare să nu fi fost erupt, prin urmare, estimăm un ovicaprin de cca. 25-26 luni. Aşezarea de aici aparţine neoliticului dezvoltat, aspectului Lumea Nouă din complexul cultural Cluj – Cheile Turzii – Lumea Nouă – Iclod. Pruniş – La Cruce În cursul săpăturilor arheologice desfăşurate la Pruniş, în punctul La Cruce, în 2004 şi 2005, s-au recuperat 20 de fragmente osoase animaliere, majoritatea calcinate. Dintre acestea 9 resturi arse nu au putut fi determinate, ele reprezentând aşchii (ţăndări) de dimensiuni reduse. Cele 11 resturi faunistice identificate aparţin la două specii domestice şi una sălbatică, după cum urmează: Bos taurus - dentiţie, extrem de fragmentată, nearsă; - humerus distal + cubitus proximal, stângi, aparţinând, probabil, aceluiaşi individ, calcinate; - metatars drept – 2 fragmente (proximal şi diafizar), calcinate; - vertebre – 4 fragmente, nearse; Ovis aries/Capra hircus - radius , fragment diafizar, nears; Sus scrofa ferus – scapula dreaptă, nearsă, provenită de la un individ cu vârstă de sub 1 an. Aceste materiale provin din aşezarea neolitică târzie, ce aparţine sintezei culturale Iclod-Petreşti. Pruniş - Şesul Silivaşului În săpătura efectuată în anul 2005 de Felix Marcu şi Zoia Maxim au fost descoperite şi determinate, 21de resturi faunistice. Speciile identificate sunt: Bos taurus, Ovis aries/Capra hircus şi Sus scrofa domesticus. Bovinele domestice sunt reperezentate prin 12 resturi cu următoarea repartiţie pe regiuni anatomice: - mandibulă – 1 fragment stâng, cu premolarii 2, 3 şi molarul 3 în erupţie, iar premolarul 4 neerupt, provenit de la un individ de circa 2,5 ani (lg. P2-M3 = 122 mm; lg. P2-P4 = 50 mm; lg. M1-M3 = 72 mm; lg. M3 = 30,5 mm); - vertebre – 2 fragmente cervicale (unul de atlas); - humerus – 2 fragmente diafizare; - femur – 1 fragment distal; - tibia – 1 fragment distal (lţ. dist. ˜ 51,8 mm); - calcaneu – 1 fragment; - astragal – 1 fragment (lg. lat. = 60,1 mm; lg. med. = 54,4 mm; adânc. lat. = 33,6 mm; adânc. med. = 32,7 mm; lţ. dist. = 37,3 mm). - metatars – 1 fragment proximal, cu ţesutul osos deteriorat; - falanga secundară – 1 fragment proximal provenit de la un animal de peste 1,5 ani; - nedeterminat – 1 fragment diafizar de os lung atribuit cu mare probabilitate speciei Bos taurus. Este probabil ca tibia, astragalul şi calcaneul să fi aparţinut aceluiaşi individ de peste 2,5 ani şi să fi fost în conexiune anatomică, deoarece au fost descoperite împreună şi au o pigmentaţie albicioasă, ţesutul osos compact fiind deteriorat, posibil, datorită condiţiilor de păstare în sol (umiditate mare, zonă de izvoare). De la ovicaprine provin 2 fragmente, un femur neepifizat proximal şi distal (cu o lungime totală aproximativă de 171 mm) şi o tibie osificată distal (lţ. dist. = 27,6 mm; lţ. supraf. art. dist. = 22,5 mm; diam. antero-posterior = 19,7 mm), ambele drepte, care ar putea fi atribuite la 2 indivizi, unul de peste 2 ani, iar celălalt sub 2,5 ani. Excludem posibilitatea apartenenţei la acelaşi individ, pe de o parte, datorită descoperirii celor două oase în carouri şi la adâncimi diferite, iar pe de altă parte datorită pigmentaţiei diferite. Porcul domestic este reprezentat prin fragmente craniene ce pot aparţine aceluiaşi individ. O mandibulă aproape întreagă indică o femelă matură. Lungimea simfizei caracterizează un bot relativ scurt. S-au mai identificat două fragmente maxilare (drept şi stâng) cu seriile dentare incomplete. Datele metrice ale mandibulei de Sus scrofa domesticus sunt: - mandibulă – lg. simfiză = 57 mm; - ramura orizontală dreaptă - lg. P2-M3 = 90,4 mm; lg. P2-P4 = 34,2 mm; lg. M1-M3 = 56,2 mm; lg. M3 = 30 mm); - ramura orizontală stângă - lg. P2-M3 = 89,5 mm; lg. P2-P4 = 33,6 mm; lg. M1-M3 = 56,5 mm; lg. M3 =29,6 mm); - maxilar stâng - lg. M1-M3 = 62 mm; lg. M3 = 30,3 mm; - maxilar drept – lg. P1-P4 = 41,2 mm; lg. P2-P4 = 37 mm. O piesă aparte o constituie craniul neural care, deşi incomplet, a fost reconstituit parţial prin lipirea a 7 fragmente. Regiunea frontală prezintă anterior cele două găuri supraorbitare, craniul fiind rupt la nivelul articulaţiei frontalului cu nazalul. Lateral, sunt prezente părţile superioare ale orbitelor cu apofizele zygomatice ale frontalului bine dezvoltate, pe partea stângă sunt vizibile ambele orificii lacrimale, în timp ce pe partea dreaptă, doar unul singur, cel din porţiunea orbitară a lacrimalului. Occipitalul este absent. Temporalul stâng este prezent parţial, prin squamosal, inclusiv tuberculul apofizei zygomatice; de asemenea sub orbită se află o porţiune din arcada osului zygomatic. Restul regiunilor craniene nu au fost recuperate. Dimensiuni: lg. de la orificiul lacrimal la nazal ˜ 51mm; lg. entorbital – ectoorbital (lg. orbitei) = 35,2 mm; lţ. minimă între cele două foramen supraorbitale = 35 mm; lţ. craniului peste apofizele zygomatice = 97,7 mm. Materialele arheologice de la „Şesul Silivaşului” indică tot o locuire neolitică târzie, aparţinând sintezei culturale Iclod-Petreşti, fără a se putea preciza dacă este sau nu marginea aşezării de La Cruce. [Diana Bindea]