Scurtă prezentare a sitului: - amplasare - la intersecţia drumurilor Sănduleşti - Tureni - Miceşti ( DJ 103 G şi 107 L), în faţa Carierei Sănduleşti, la 100 m de viitoarea Autostradă Transilvania pe Dealul Ghicenghe din Munţii Petrindului, în apropierea pârâului Ghicenghe, Izvorul lui Alexandru Macedon şi Valea Racilor (Turului). - situri - Tumulul Mare din necropola tumulară de pe Dealul Ghicenghe (eneolitic... final/început de epoca bronzului); turn de pază şi semnalizare pentru drumul strategic roman Potaissa – Gilău; loc de spânzurătoare în evul mediu şi mormântul unui spânzurat. CJ-I-m-A-07212.01; 03; 05; 07 - data descoperirii: periegheză 1984, Zoia Maxim, Gheorghe Lazarovici, Tudor Soroceanu, începerea săpăturilor de salvare şi sistematice în 1986. Dimensiunile tumulului cu manta de piatră sunt: 26 x 4 m. A fost cercetat până în prezent aproape integral cadranul I şi parţial cadranul III. Au fost efectuate: prospecţiuni cu magnetometru cu protoni, cu raze Gamma şi de rezistivitate electrică a solului, precum şi analize pedologice pentru stratigrafia mantalei şi a zonei adiacente. Prezintă un sistem de construcţie în trepte, cu 2 ringuri şi o platformă centrală, din pietre calcaroase. În cadranul I a fost cercetată o cameră mortuară, care din păcate a fost jefuită în antichitate. Tot în acest cadran a fost descoperit mormântul unui spânzurat din evul mediu. În zona de vârf a tumulului, în epoca romană a fost ridicat un turn de pază şi semnalizare (vizibilitate perfectă spre castrul de la Potaissa, drumul imperial Potaissa-Napoca şi drumul strategic ce lega castrele de la Turda şi Gilău). Oase umane din tumul au fost trimise la datări cu C14 în Germania. Materialul arheologic a fost prelucrat, inventariat şi parţial publicat. Tumulul domină Cheile Turenilor, are vizibilitate perfectă, uneori peste 10 km, pietrele pentru manta au fost luate din imediate vecinătate - dealul pe care se află tumulul fiind calcaros, iar aproape de tumul sunt gropile din care s-au scos pietrele, iar alte roci (de culoare verzuie sunt din versantul sudic al Cheilor Tureni şi de dincolo de Cariera din Sănduleşti (spre Cheile Turzii) unde aceste roci apar în afloriment. La cca. 800 m de Tumul, în punctul „Pe Chei” sunt urme de locuire eneolitice timpurii (cultura Tiszapolgár) şi târzii (cultura Coţofeni). În Cheile Turenilor, pe o terasă denumită „Poderei” sunt locuiri: neolitice (aspectul Lumea Nouă), eneolitice (culturile Petreşti, Tiszapolgár, Coţofeni), epoca bronzului (cultura Wietenberg), epoca fierului (Hallstatt, dacic), epoca romană, medieval (sec. VIII-XIV), epoca modernă (moară şi vâltoare) şi acum se vede vechiul drum de creastă ce venea dinspre Copăceni. Sub Cariera din Sănduleşti sunt izvoare puternice care în epoca romană au fost captate şi alimentau Oraşul Potaissa, fiind descoperite conducte de mari dimensiuni. Starea de conservare actuală este foarte bună, dar există intervenţii antropice de sustragere a pietrelor plate (din treptele şi ringurile tumulului). Având în vedere că tumulul se află în imediata apropiere de viitoarea Autostradă Transilvania şi la intersecţia drumurilor judeţene, există pericolul distrugerii totale sau parţiale! Cel mai mare tumul cercetat din interiorul Arcului Carpatic, unde s-a relevat, atât prin prospectări cât şi prin săpături, existenţa unui sistem de construcţie prestabilit, cu ringuri, platforme, trepte şi blocuri de piatră verticale pentru delimitare. Singurul tumul cercetat interdisciplinar printr-un proiect pluridisciplinar cu UBB Cluj, ICB şi ITIM. Importanţa acestui sit este dat şi prin faptul că este un punct de referinţă în cercetare tuturor perioadelor istorice din zonă. Obiectivele cercetării: studierea sistemului de construcţie a tumulului prin decopertarea cadranului IV cu delimitarea construcţiei, a ringurilor si a platformei, precum şi studierea posibilităţilor de conservare şi restaurare pentru a fi introdus în circuitul turistic al zonei. Tumulul cel mai mare din necropola formată din 8 tumuli, având diametrul de 26 m şi o suprafaţă de cca. 4245 m2. În anul 1985 a intrat într-un Proiect de cercetare şi salvare ce viza Cheile Turenilor, precum şi într-un Proiect româno-englez de cercetare a Munţilor Petrind. În acest context s-au desfăşurat sub-proiectele de cercetare interdisciplinară: Prospectări arheometrice (magnetometru, raze gamma, rezistivitate, pedologice, sedimentologice); Paleofloră; Paleofaună; Climatologice; Geologice; Etnografice. Această primă etapă s-a finalizat cu o serie de lucrări publicate, un punct muzeal la Şcoală şi un Simpozion Internaţional, în 1988, unde s-a prezentat importanţa studierii din toate punctele de vedere a microzonei Cheile Turenilor. După terminarea cercetării de salvare, zona Tumulului Mare a intrat în cercetare sistematică, în total fiind XII campanii până în 2005. Din cauze financiare, săpăturile se desfăşoară „din când în când”, ceea ce dăunează cercetării. Având în vedere noile perspective a zonei se impune reluarea intensivă a cercetării interdisciplinare. În această campanie s-au efectuat lucrări de conservare a cadranelor I, III şi s-a decopertat cadranul IV (480 m2) până la adâncimea de 0,30 m, unde apar primele pietre din sistemul de construcţie. Sistem de caroiaj folosit este în „tablă de şah” din 2 în 2 m: (AB… MB), făcând parte din sistemul general de caroiaj al sitului. În marginea tumulului (c. BM, CM şi DM) s-a săpat până la adâncimea de 0,50 m pentru a se delimita construcţia (în această zonă, în cadranul III au fost foarte bine păstrate două rânduri de trepte din marginea tumulului. În partea superioară (c. BK, BL, CL) s-a evidenţiat o platformă din pietre de mari dimensiuni, de la care porneau două „raze” (nervuri) din pietre aranjate, până în marginea construcţiei. La margine şi pe mijloc se vede partea superioară a celor două ringuri (care au fost surprinse şi de magnetometrul cu protoni). Materialul arheologic constă din aşchii de hidrofan şi fragmente ceramice Coţofeni, decorate cu incizii, tăieturi şi împunsături succesive, acestea fiind în stratul de pământ de deasupra pietrelor. Materialul arheologic se găseşte în Colecţia de Preistorie a MNIT. Obiectivele cercetărilor viitoare: săparea cadranului IV paralel cu cadranul III pentru o cercetare de ansamblu al construcţiei cu ajutorul unui geolog şi arhitect. Punerea în valoare prin conservare şi restaurare a monumentului. Un proiect naţional de cercetare, restaurare şi introducere în circuitul turistic. [Zoia Maxim]