Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Apai | Emese | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca | |
Ardeleanu | Marius Vasile | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca | |
Asztalas | István | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca | |
Botond | Rezi | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca | |
Gogâltan | Florin | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca | |
Molnár | Zsolt | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca | |
Nagy | József-Gábor | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca | |
Rusu | Virgil | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca | |
Savu | Alin | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca | |
Stanciu | Ioan | responsabil | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
Tanasiciuc | Daniel | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca | |
Tatár | Arpád | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca | |
Todea | Mircea | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca | |
Zoltan | Radu | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
Situl este amplasat pe terasa prelungă, relativ plană, care delimitează spre V valea pârâului Finişel (denumit de către localnici, uneori, Racoş), afluent al Someşului Mic. În linie dreaptă, localitatea se află la cca. 9 km SV faţă de oraşul Cluj-Napoca. Ca urmare a defrişărilor începute, foarte probabil, încă din perioada medievală şi intensificate în decursul vremii, terenul prezintă exces de umiditate. Altit...udine: 474-476 m. Repere: N 46o42'; E 23o26'. A devenit cunoscut în urma unor investigaţii la suprafaţa solului, în vara anului 2004, după iniţierea lucrărilor la construcţia Autostrăzii Borş-Braşov, dată la care a început şi cercetarea arheologică preventivă. Săpăturile arheologice din campania anului 2005 au fost susţinute în intervalul 14.02–31.10.2005. Dacă principalul obiectiv al campaniei din 2004 l-a constituit determinarea extensiei la orizontală a sitului şi precizarea stratigrafiei, prin intermediul mai multor secţiuni, eforturile din campania 2005 au vizat decaparea mecanică a stratului de arătură (pe o adâncime maximă de 0,30 m, până deasupra nivelului preistoric), identificarea/delimitarea complexelor arheologice existente şi săparea acestora. În spaţiul dintre secţiunile mai vechi au rezultat 10 suprafeţe rectangulare (nr. I-X), de mărimi variabile, între 380 m2 şi 2968 m2. Suprafaţa estimată a întregului sit este de cca. 1,5 ha, din care cca. 1,15 ha sunt afectate prin construcţia şoselei menţionate. Până în prezent, cercetările au epuizat 5236 m2, respectiv aproape 46% din suprafaţa sitului. Ţinând seama şi de complexele deja investigate în anul 2004, până la sfârşitul campaniei 2005 au fost identificate 853 complexe arheologice, dintre care 219 sunt morminte din sec. VI p.Chr., în rest locuinţe, gropi sau alte amenajări preistorice, inclusiv un mormânt de inhumaţie din epoca târzie a bronzului. În total, a fost epuizată cercetarea a 160 morminte din sec. VI, dintre care 117 pe parcursul campaniei 2005. Dintre cele 634 complexe preistorice identificate până acum, 624 dintre ele au fost integral săpate. Locuirile preistorice: Spre deosebire de campania trecută, decaparea unor suprafeţe mari ne-a permis reconstituirea cvasi-integrală a locuirii preistorice din punctul Pad. Chiar dacă cercetarea nu a fost încheiată, astăzi deţinem informaţii importante despre organizarea internă a unor aşezări de la sfârşitul epocii bronzului şi din prima epocă a fierului. Deoarece în acest scurt raport nu pot fi prezentate decât informaţii de natură generală, ne vom mărgini să precizăm cele mai importante rezultate obţinute în campania din 2005. Aşa cum s-a constatat încă din 2004, prin sondarea cu secţiuni magistrale a întregului obiectiv, stratigrafia nu este foarte complicată. Nivelul preistoric, în urma distrugerii părţii sale superioare prin lucrările agricole, are o grosime cuprinsă între cca. 0,10 m şi 0,25 m, cu acumulări mai importante în preajma unor complexe. Deoarece unele dintre ele nu au putut fi conturate la baza stratului de cultură propriu-zis, a fost săpat manual şi solul antic, care are o grosime variabilă cuprinsă între 0,15 şi 0,25 m şi o culoare brun-negricioasă, până s-a atins lutul galben. Cele peste 600 de complexe preistorice cercetate integral, marea lor majoritate aparţinând perioadei târzii a epocii bronzului, ne oferă o imagine, deocamdată parţială, a modului în care era utilizat spaţiul unei aşezări. Locuinţele nu erau foarte adânc săpate în pământ (0,40-0,60 m) şi prezentau mai multe „încăperi”. Suprastructura era din lemn lutuit, iar acoperişul din materiale vegetale acoperite, cel puţin într-un caz, cu glie. Gropile de provizii se găseau în imediata lor apropiere, într-un singur caz fiind surprins un astfel de complex în interiorul casei. Gropile sunt de forme şi dimensiuni diverse: unele prezintă una sau mai multe trepte de acces, situaţie ce indică utilizarea lor curentă, iar altele, foarte mari şi adânci, erau utilizate probabil pentru păstrarea hranei pe o perioadă mai lungă de timp. Nu au fost identificate vetre de foc interioare, ci doar exterioare. Între locuinţe, situate de altfel la o distanţă mare una de alta, au fost surprinse şi alte tipuri de complexe: un cuptor cu boltă şi groapă de acces, săpate în lutul galben, diverse şanţuri de fundaţie a unor amenajări gospodăreşti şi numeroase gropi de pari care, în unele cazuri, permit reconstituirea unor construcţii de suprafaţă în care, probabil, erau adăpostite vitele. O categorie aparte o constituie acele complexe care prin formă şi inventar nu pot fi atribuite nici uneia dintre categoriile menţionate mai sus. Menţionăm o groapă, nu foarte adâncă, în care au fost depuse ordonat, până la umplerea completă, 16 pietre sumar fasonate (calcar), o râşniţă din gresie, spartă în trei bucăţi, alte fragmente de la mai multe râşniţe, şapte zdrobitoare, un lustruitor tot din gresie, fragmente ceramice de la mai multe vase, fragmente de vatră cu gardină. Toate au fost trecute în prealabil prin foc, fiind mai apoi depuse în această groapă. Un alt complex interesant este o groapă de dimensiuni peste medie, care a conţinut o cantitate foarte mare de boabe de grâu carbonizate, două scăunele miniaturale din lut, două străchini întregibile sparte pe loc, fragmente de la vetre cu gardină etc. Aproape de fundul gropii s-a conservat, carbonizat, un recipient realizat din scânduri de lemn, cu dimensiunile aproximative de 60 x 60 cm şi o înălţime de cca. 10 cm. Atât în acest „ciubăr”, cât şi sub el, s-au găsit seminţe carbonizate. O strachină mare şi un vas cu picior depuse cu gura în jos mărgineau recipientul. În strachină, tot cu gura în jos, au fost descoperite o cană, o ceaşcă şi un fragment de strachină. Alături a mai fost depus un vas mic de factură grosieră, o lamă de silex şi o fusaiolă din lut. Pe baza materialului ceramic dar şi a pieselor de metal (brăţări, un pandantiv din bronz, un cuţit din fier) locuirea din epoca bronzului se plasează în etapa a II-a şi eventual începutul perioadei a III-a a bronzului târziu (Br D – Ha A central european). Din punct de vedere cultural, lucrurile vor fi pe deplin lămurite după analiza fiecărui complex în parte. Alături de această locuire din bronzul târziu, au mai fost identificate câteva complexe (locuinţe, gropi, probabil unele amenajări gospodăreşti de suprafaţă) din prima etapă a epocii fierului. Materialul ceramic (de remarcat ceştile în formă de „rinichi”) se regăseşte în nivelul II de la Teleac sau la Mediaş şi permite datarea sa în etapa Fier II (Ha B2 central european). Cimitirul din sec. VI p.Chr: Aparţine orizontului ,,cimitirelor cu morminte dispuse în şiruri paralele” (Reihengräberfelder), care în jumătatea estică a bazinului carpatic, începând din a doua jumătate a sec. V şi până spre mijlocul veacului următor, caracterizează lumea gepidă. Necropola ocupă partea mijlocie a terasei, fiind de remarcat densitatea relativ mare a mormintelor, uşor diminuată spre periferie (deocamdată, a fost delimitată doar marginea sa estică). Majoritatea complexelor funerare au formă dreptunghiular-alungită în plan, uneori tinzând spre forma unui pătrat, cazul mormintelor duble. Ţinând cont de posibilitatea de a determina vechiul nivel de călcare (la cca. -0,20 m de la suprafaţa actuală, gropile fiind sesizabile imediat sub stratul de arătură, care a bulversat partea lor superioară), adâncimea lor variază între 0,60-0,70 m – 1,50-1,80 m, mai puţin adânci fiind, evident, cele în care au fost îngropaţi copii ori adolescenţi. O şansă excepţională pentru cercetare este aceea că poate fi determinat conturul lor la o adâncime foarte apropiată nivelului de călcare corespunzător cimitirului, de aceea a fost posibilă, înainte de toate, înregistrarea precisă a gropilor de jaf, alături de o întreagă serie de detalii. În marea majoritate a cazurilor acestea au fost trasate cu extremă precizie pe suprafaţa mormântului, iar la adâncimea când umplutura gropii mormântului era evidentă, jefuitorii au restrâns suprafaţa gropii de intervenţie deasupra porţiunii corespunzătoare pieptului şi bazinului, adică acele părţi ale corpului defunctului unde se aflau obiectele ce prezentau interes. Adeseori a fost surprinsă situaţia în care groapa de jaf a atins sicriul de lemn, jefuitorii intervenind apoi doar în interiorul acestuia. Cu excepţia oaselor picioarelor, neatinse de gropile săpate de jefuitori, restul oaselor au fost găsite în dezordine, în cazurile în care scheletele s-au păstrat mai bine fiind sesizată chiar lipsa unora dintre ele. Fără excepţie, aceste gropi de jaf au fost acoperite imediat după efectuarea intervenţiei, uneori în partea superioară a acestei umpluturi fiind aruncate vasele scoase din mormânt ori au fost aşezate pietre de dimensiuni mai mari, cea din urmă situaţie sugerând prezenţa iniţială a unor semne de mormânt, amenajate din blocuri de piatră locală ori bucăţi mai mari de piatră de râu. Probabil că statistica finală va indica o proporţie de aproape 90% pentru mormintele jefuite, aspect care diferenţiază la modul tranşant cimitirul de la Vlaha faţă de cele similare din Transilvania ori restul regatului gepid. Fără a intra în detalii, este de precizat faptul că au fost înregistrate suficiente observaţii care sugerează jefuirea mormintelor la o dată relativ scurtă după îngroparea defuncţilor. Spre exemplu, în cazul unor morminte de războinici au fost găsite doar umbo-urile scuturilor, vârfuri de săgeţi, lipsind spadele ori cuţitele lungi, ceea ce poate însemna că acestea au fost sustrase de către jefuitori, fiind încă utilizabile. De asemenea, în mai multe rânduri a fost constatat faptul că mormintele cu inventar sărac nu au fost jefuite. Datorită solului umed, în general scheletele sunt prost păstrate, de asemenea au fost identificate doar resturi vagi ale sicrielor de lemn, de cele mai multe ori fiind delimitate doar amprentele acestora, lemnul putred colorând solul. Referitor la cele din urmă, majoritatea par să fi fost scobite în trunchiuri de copaci. Inventarul recuperat este sărac, fiind vorba cu precădere despre catarame de fier ori catarame simple de bronz (morminte de femei şi bărbaţi), brăţări de fier, mărgele din pastă de sticlă şi relativ multe de chihlimbar (morminte de femei), vârfuri de săgeţi de forma frunzei de salcie, apoi cu două sau trei aripioare, un langsax (morminte de bărbaţi). Vasele de lut apar sporadic, cu exemplare perfect încadrabile ceramicii cunoscute deja din cimitirele gepide. Până acum au apărut doar două vase lucrate cu mâna, în rest au fost confecţionate la roata rapidă. În cazul unui mormânt nejefuit, defuncta purta în porţiunea pieptului două fibule digitate (bronz), a căror poziţie cronologică corespunde secolului V târziu şi primei jumătăţi a secolului VI. Cel puţin în stadiul de acum al cercetării, acesta este şi intervalul pe parcursul căruia cimitirul poate fi datat. Situaţie curioasă, într-o groapă de mici dimensiuni (iniţial s-a crezut că este o groapă de stâlp) se afla o brăţară al cărei corp este lucrat din tablă de bronz, decorată cu un buton masiv bitronconic, din argint masiv. Piesa poate fi datată spre începutul perioadei Latène B2, respectiv în orizontul 1 – Pişcolţ1. Dacă nu cumva această descoperire reprezintă o stranie apariţie izolată, atunci este posibilă identificarea unor vestigii din această vreme în porţiunea vestică a sitului. Investigarea completă a porţiunii de sit afectată de construcţia Autostrăzii este planificată pe parcursul campaniei din anul 2006, conform contractului încheiat cu Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale, finanţatorul acestei cercetări arheologice preventive.
The 2004 excavations mainly aimed to identify the site perimeter and to establish the stratigraphy. Now, during the 2005 campaign, ten large areas were designed, covering the space between the old sections, in fact an overall area of about 1 ha. This surface corresponds to the area of the site, which is affected by the construction of the Borş-Braşov highway. Overall, 160 graves dated to the 6th century AD were excavated, 117 during the 2005 campaign. Out of the 634 prehistorical complexes, 624 were entirely excavated. The prehistorical occupation level is illustrated by two opened settlements. The research was carried out on: sunken-floored buildings; many aboveground houses identified following the display of the pillars pits or foundation trenches; storage and waste pits; fireplaces and kilns set up in open air. The first settlement dates to the 2nd phase and probably to the beginning of the 3rd one of the Late Bronze Age (Br. D – Ha A Central European). The second settlement, later than the first one, is contemporary to the 2nd level at Teleac and Mediaş dated to the Iron Age 2 (Ha B2 Central European). The cemetery belongs to the so-called "Reihengräberfelder” horizon. This horizon is specific of the Gepidic world, starting from the second half of the 5th century until the middle of the 6th century in the eastern half of the Carpathian Basin. The majority of graves were robbed at such a large scale, that nothing of the kind can be found in the rest of the area of the Gepidic kingdom. The research was able to identify the complexes to a small depth, alongside with the robbery pits and a series of other details. Therefore, it is well understood why the grave goods are so few. The main artifacts to be found are simple belt buckles, beads and arrowheads. In a female grave, unrobed, two bronze brooches were found. They are dated between the end of the 5th century and the first half of the 6th century. At this state of research, this chronological segment is the only one to which the cemetery can be dated.