Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Babeş | Mircea | responsabil | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
Măndescu | Dragoş | Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti | |
Pătraşcu | Ion | Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman | |
Spânu | Daniel | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
Datorită restrângerilor financiare, în campania 2005 colectivul de şantier nu a şi-a propus decât epuizarea din punct de vedere arheologic a suprafeţei J13 (carourile a şi c), a cărei cercetare fusese demarată în campaniile precedente şi care a fost finalizată în acest an. Reamintim faptul că suprafaţa cercetată J13 se află pe latura de N a sitului Cetate de la Zimnicea, între SI şi SII trasate de Ion Nestor în... 1948. În secţiunea cercetată pe parcursul a trei campanii (2003-2005), stratul medieval de depunere este, în această parte de N a sitului, extrem de subţire (practic el se confundă cu vegetalul contemporan: numai aici au fost surprinse materiale medievale în strat). O prezenţă medievală în această parte a sitului este certificată de gropile 256 şi 255 care se adâncesc în depunerile inferioare de epocă Latène. În suprafaţa J13, nu au fost identificate contexte databile în mod cert în perioada târzie a Latène-ului. Probabil, stratul de depunere medieval, şi poate şi un eventual strat de depunere din perioada târzie Latène au fost afectate de eroziunea naturală care s-a putut exercita cu mai multă pregnanţă, tocmai în această parte mai înaltă a sitului. Trebuie precizat că punctul cel mai înalt corespunzător nivelului de călcare anterior demarării cercetării suprafeţei J13 a+c şi care se situează în acelaşi timp în colţul de SV al acesteia se află la o altitudine de 45,22 m, în timp ce platoul central al sitului se află la o altitudine de cca. 43 m. Cu excepţia resturilor stratului medieval/modern superior, întreaga stratigrafie a secţiunii J13 a+c, oricât de complexă şi de consistentă ar părea (baza celor mai adânci complexe se află la -3,42 m adâncime!), trebuie datată, aşa cum se bănuia încă la finele campaniei 2003 şi cum s-a putut argumenta în campania din 2004, în perioada timpurie a Latène-lui. În acest sens sunt sugestive importurile greceşti (amfore) identificate chiar la baza stratigrafiei, mai precis în contextele 282c/162 care alcătuiesc partea inferioară a umpluturii locuinţei 157/278. De asemenea, în partea superioară a stratigrafiei secţiunii cercetate au fost identificate în campania 2004 numeroase fragmente de pythos local care, prin asocierile lor dintr-unele inventare funerare pot fi sincronizate perioadei de circulaţie a fibulei tracice. Descoperirea unei astfel de fibule în contextul 276, aflat în partea inferioară a stratigrafiei (276 suprapune umplutura gropii 282a+b care se adânceşte în loesul natural al sitului, steril sub aspect arheologic) sugerează odată în plus constituirea întregii stratigrafii din această parte a Cetăţii într-un interval nu foarte lung de timp. În stratigrafia secţiunii J13 a+c pot fi identificate trei niveluri de locuire consecutive din punct de vedere temporal. Cel mai vechi nivel cu urme de locuire este cel ilustrat de contextele 157/278/282c/172/162 care, împreună cu lentilele de clisă nisipoasă 161, 283 şi 284 (posibile resturi ale unor pereţi) formează vestigiile unei prime locuinţe (A), care s-a amenajat din stratul 278/157, acelaşi strat din care s-a săpat şi groapa 282a+b (B). Cele două grupări de contexte A şi B formează primul şi cel mai vechi nivel de locuire identificat în secţiunea J13 a+c. Desigur, în cadrul acestui prim nivel de locuire s-ar putea distinge mai multe faze de reamenajare a locuirii, faze ilustrate de vetrele distruse pe loc 162v (faza A1) şi 157c (faza A2). Totuşi, o diferenţiere cronologică netă între aceste faze de reamenajare a aceleiaşi locuinţe este greu de realizat numai pe baza materialelor arheologice identificate. Deasupra acestui nivel au fost amenajate contextele 150a (vatră), 150b (dărâmătură a unui cuptor?) şi 150c (podea de lemn), umplutura 149 care le suprapune şi care, împreună cu o fază mai veche (umplutura 147, vatra 147a şi 147v), care toate par să alcătuiască o altă locuinţă (C) corespunzătoare unui nou nivel de locuire. Această locuinţă C (formată din contextele 147, 150 şi 149) s-a adâncit şi a secţionat stratul 278 de la baza căruia care s-au format locuinţele A şi B. Aşa cum locuinţa C suprapune nivelul inferior, tot astfel, un alt grupaj de contexte (268 a, b şi c) şi anume resturile unei alte locuinţe (D) suprapune umplutura 282a+b (locuinţa? B). Adâncită de la un nivel de călcare corespunzător bazei stratului 189/275 (identificat în N secţiunii şi care corespunde stratului 265 din sudul secţiunii), în care de altfel se adânceşte şi locuinţa C, locuinţa D ar putea fi prin urmare sincronizată relativ locuinţei C. Astfel, cele două locuinţe C şi D ilustrează un al II-lea nivel de locuire care îl suprapune direct pe cel dintâi. Un al III-lea nivel de reamenajare şi de locuire a părţii de N a sitului este indicat de amenajările descoperite, evidenţiate şi documentate în campania 2004 în grundul al VII-lea (şi care ar putea fi denumite locuinţele E şi F). Acestea constau din resturile unor pereţi la ridicarea cărora s-au folosit cantităţi considerabile de bolovani de forme neregulate, dar prevăzuţi cu urme de şpiţ (indiciu al derocării dintr-o carieră?), similari celor descoperiţi în campania actuală numai în groapa 274. Aceste trei niveluri de locuire ar putea fi sincronizate relativ părţii inferioare a stratigrafiei documentate în campaniile 2000-2002 în zona centrală a sitului (SXVIIIa) care cuprinde o suprapunere de lentile de cenuşă, chirpici, resturi de lemn putrezit şi dărâmătură, conţinând mult material ceramic (inclusiv importuri greceşti din a doua jumătate a sec. IV a.Chr.), oase de animale ş.a. Aşa cum în partea centrală a sitului, această succesiune intensivă de depuneri de la baza stratigrafiei este suprapusă de straturi mult mai sărace în inventar, care sugerează o formare lentă în timp, la fel în partea de N a sitului, cele trei niveluri de locuire (corespunzătoare locuinţelor A-B, C-D şi E-F) sunt suprapuse de trei straturi sărace în material şi mai ales lipsite de urme ale unor amenajări destinate locuirii şi anume contextele 188/253, 187 şi 183. Prin urmare, stratigrafia cercetată în partea de N a sitului nu este flagrant diferită de zona mijlocie şi inferioară a stratigrafiei documentate în partea centrală a sitului Cetate. [Daniel Spânu]