Turnul, care se afla pe latura de E a fortificaţiei anexă, a mai fost cercetat şi in 1990-1991 de către colectivul Al. Barnea, M. Sâmpetru şi M. Ionescu, printr-o secţiune magistrală E-V, de 25 x 1,5 m şi alte două secţiuni N-S perpendiculare pe latura de N a turnului. Cercetarea din acest an a fost determinată de faptul că nu se cunoşteau cu exactitate forma şi, mai ales, dimensiunile turnului. Amplasarea ce...lor cinci secţiuni este următoarea: - S1 - N –S: 5,5 x 2,5 m; - S2 - N-S, paralel cu S1, la cca. 3 m E de S1: 6 x 2,5 m, ambele perpendiculare pe latura de S a turnului şi prelungirea la N a lui S2, 5,5 x 2,5 m, perpendiculară pe latura de N a turnului; - S3: 8 x 2,5 m, perpendiculară pe latura de E, frontală, a turnului -S4: 5,5 x 2 m, perpendiculară pe latura de N a turnului, la 1,3 m E de prelungirea spre N a lui S2. Din plan rezultă faptul că suntem în faţa unui turn rectangular, aflat relativ la mijlocul laturii de E a fortificaţiei, turn ce are următoarele dimensiuni: latura frontală a turnului a avut cca. 18 m, dacă adăugăm pe fiecare parte, interioară şi exterioară a acesteia cca. 0,40-0,50 m, grosimea blocurilor de parament demantelate sistematic, până la fundaţie. Cele două laturi, de N si de S ale turnului au avut cca. 11 m Deci este vorba de un turn rectangular de 11 x 18 m, dimensiuni exterioare. Emplectonul păstrat în urma operaţiunii de demantelare are o grosime de cca. 1,5 m, deci adăugând grosimea paramentului interior şi exterior demantelat rezultă o grosime a zidurilor turnului de cca. 2,50 m, dimensiune confirmată şi în anul 2005 când a fost cercetat segmentul de zid al anexei fortificate, pe latura sa de S, lângă poarta de S a cetăţii, care se adosează la zidul cetăţii, zonă în care s-a păstrat paramentul exterior. La un moment dat turnul a fost transformat în turn bastion prin umplerea interiorului său cu o şapă din mortar cu grosimea de 1,10 m. În epoca medievală timpurie, mărturie stau fragmentele ceramice şi vârfurile de săgeată descoperite la cercetarea turnului T1 din colţul de SE al fortificaţiei anexă, zidurile cetăţii, ale fortificaţiei anexă şi implicit ale turnului rectangular T2, au fost demantelate sistematic, în special blocurile de parament, piatra fiind folosită la alte construcţii. În secţiunile S1 şi S3 au fost descoperite ziduri din blochete de calcar fasonate, refolosite, legate cu pământ, de la amenajări databile în epoca medievală timpurie. S-a făcut curăţenie în cele trei secţiuni cercetate în 2005, în apropierea porţii de S, ocazie cu care a fost descoperită o monedă de bronz în stare precară de conservare. Moneda, descoperită în S2/2005, extramuros, la nivelul fundaţiei fortificaţiei anexă, se află la dl. Gabriel Talmaţchi de la MINAC pentru o posibilă datare. Stratigrafie: S1, profil V, în caroul 2: 0 -0,25 m - strat vegetal cu piatră şi mortar; -0,25 -0,80 m - strat de demantelare/dărâmatură cu blocuri de calcar, mortar, rare fragmente ceramice; la cca.-0,75 m zidul medieval timpuriu din blochete de calcar refolosite; -0,80 -1 m nivelul de călcare al locuinţei medievale timpurii; în caroul 3: -1,50 -2 m groapa de demantelare a paramentului exterior al turnului. S2, profil E, în c.1: - 0 -0,25 m - strat vegetal; -0,25 -1,20 m - strat de demantelare; -1,25 -1,35 m - nivel de locuire medieval timpuriu; -1,35 -2 m groapa de demantelare a paramentului exterior; în c.3, cca. -0,20 -0,70 m - pământ galben rezultat din colmatare. S2, prelungire N, profil V, c.2: 0 -0,20 m – vegetal; -0,20 -0,30 m - lut, nivelul de călcare al turnului; -0,30 m - şapa de mortar ce a transformat turnul în turn bastion; -0,30 -0,80 m - strat de demantelare. S3, profil S, caroul 4:0 -0,15 m - strat vegetal; -0,15 -1,10 m - strat de demantelare/dărâmătură; -1,10 -1,25 m - nivel medieval timpuriu, cu ceramică, fragmente de oale borcan, datare sec. X-XI p.Chr.; -1,25 -1,80 m - groapa de scoatere a paramentului exterior al turnului. S4, profil V, c.3: 0 -0,25 m - strat vegetal; -0,25 -1,10 m groapa de demantelare a paramentului exterior. Apeductele cetăţii Au mai fost făcute observaţii şi înregistrări topo şi foto în zona apeductelor din zona Cişmea şi Valea Cetăţii. Este vorba atât de apeducte de tip canalis structilis, cât şi de un apeduct din tubuli. Fabrica de diatomită În zona fostei fabrici de diatomită s-a realizat o supraveghere la o săpătură mecanică pentru amplasarea a trei stâlpi pentru reţeaua electrică ce va alimenta o viitoare mănăstire. De asemenea, a mai fost supravegheată şi săparea gropilor pentru stâlpii gardului ce delimitează curtea mănăstirii. Nu au fost descoperite materiale arheologice. Abrud În septembrie 2006 a fost realizată o cercetare de teren împreună cu colegii de la MA Mangalia, în zona localităţii Abrud, unde au fost înregistrate GPS puncte mai vechi semnalate de prof. dr. Alexandru Barnea şi de subsemnatul: apeducte, aşezare romană, aşezare getică, locuire medievală timpurie şi, la 300 m S de izvoarele de la capătul de E al văii, unde sunt două cişmele părăsite, pe un platou, a fost descoperită şi înregistrată o aşezare de epocă romană, sec. II-III. De subliniat că la suprafaţă se afla mult material ceramic. Lângă cele două cişmele părăsite se află şi un punct de interes paleontologic, unde au fost descoperite fosile de faună marină. Turnul cercetat este un turn rectangular de 11 x 18 m, aflat relativ la mijlocul laturii de S a fortificaţiei anexă. Paramentul exterior şi cel interior au fost demantelate sistematic, până la fundaţie, în epoca medievală timpurie. Într-o faza ulterioară construirii anexei, turnul a fost transformat în turn bastion. La acest turn au fost făcute reparaţii, inclusiv în sec. VI p.Chr, câtă vreme a fost refolosit şi un capitel ionic impostă cu o cruce bizantină, databil în sec. V-VI. În S1 şi S3 s-au descoperit amenajări (locuinţe?) databile în epoca medievală timpurie prin ceramica fragmentară - fragmente de oale borcan, ceea ce demonstrează afirmaţia de mai sus. Considerăm că, în urma unor campanii viitoare, şi fortificaţia anexă ar putea intra într-un program de consolidare, restaurare, ea reprezentând un monument de maximă importanţă arheologică, completându-se astfel imaginea cetăţii în sec. IV-VI p.Chr.