Pentru descărcarea de sarcină arheologică în vederea introducerii canalizării pe str. Izvor din Alba Iulia, în lunile septembrie-decembrie 2006 au avut loc cercetări arheologice de salvare. Prin această cercetare s-a constatat întinderea şi în această zonă a necropolei principale a centrului urban Apulum. Cunoscută din cercetările realizate de către Adalbert Cserni, primul custode al muzeului din Alba Iulia şi ...prof. Dumitru Protase, în mai multe campanii de săpături sistematice, necropola de pe dealul Podei se întinde pe o suprafaţă de mai multe zeci de hectare. Săpăturile au scos la iveală un număr de 27 de morminte, toate de inhumaţie. Dintre acestea au putut fi cercetate doar 25, restul fiind continuate în suprafaţă privată. Descoperirile se grupează în trei tipuri de sicrie: 21 din cărămidă, două din lemn iar alte două din piatră. Cu excepţia M15 (sarcofag de piatră), toate celelalte aveau orientarea E-V (capul la V). De asemenea cu excepţia mormântului mai sus menţionat, toate celelalte au depus fie numai sub cap, fie sub toată partea superioară a corpului un strat de var cu o grosime de până la 0,05-0,06 m. Defuncţii erau depuşi în decubit dorsal iar o parte din morminte (M09, M17, M21, M14,) prezentau urme de braconaj, cel mai probabil încă din antichitate. Din sepulturile cercetate s-a constatat că un număr de 10 reprezentau morminte de copii, lucru ce relevă o mortalitate infantilă ridicată, fapt dovedit de altfel şi în alte cercetări arheologice. La acestea, datorită reacţiei cu varul (probabil depus nestins), nu s-au mai păstrat fragmente osteologice. Cele două morminte în sicrie de lemn de care am amintit mai sus, din care s-au păstrat doar cuiele, sunt tot de copii. Ca şi defuncţii din mormintele în ciste de cărămidă, şi aceştia au fost depuşi pe un pat de var. Cât priveşte mormintele în sarcofage de piatră, primul dintre acestea (M1), este realizat din calcar, cu arca monolitică şi capac (operculus) în pantă dublă şi acrotere la colţuri. În interior a fost aflat cadavrul unei femei care aparţinea clasei avute (honestiores), datorită faptului că şi-a permis un astfel de sarcofag. Mormântul nu a fost braconat, capacul fiind încă lipit de arcă. Frapează însă lipsa oricărui inventar funerar. Deschiderea mormântului a fost realizată de către colegul Dan Anghel de la Secţia Restaurare a muzeului, care, cu această ocazie, a reuşit să preleveze şi fragmente organice provenite de la îmbrăcămintea defunctei. Cel de-al doilea sarcofag, păstrat fragmentar datorită intervenţiei excavatorului, era de copil şi suprapunea un grup de morminte în ciste de cărămidă. Stratigrafic această înmormântare este ulterioară celorlalte iar poziţionarea este diferită, N-S. Arca este monolitică, având „pernă” la capul defunctului, iar capacul este plan, fără acrotere. Singura piesă de inventar ieşită în cursul săpăturii este un denar de argint de la Iulia Domna, descoperit în M21. Moneda este bătută în Laodiceea ad marem în perioada 196-202 p.Chr. Situate în limita vestică a necropolei, mormintele prezintă aproximativ acelaşi rit şi ritual funerar (excepţie M15). Datarea conferită de monedă situează cronologic mormintele începând din prima jumătate a secolului al III-lea p.Chr. Cât priveşte sarcofagul de piatră cu capacul plan (M15), acesta este încadrat între ultimul deceniu al dominaţiei romane în Dacia şi începutul sec. IV p.Chr.