Alba Iulia | Punct: Str. Ion Lăncrănjan, f. n. (proprietar Cornel Muraru) | Anul: 2006
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
3584
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca migraţiilor;
Categorie:
Agricultură şi subzistenţă; Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare urbană;
Cod RAN:
| 1026.10 |
Județ:
Alba
Unitate administrativă:
Mun. Alba Iulia
Localitate:
Alba Iulia
Punct:
Str. Ion Lăncrănjan, F. N. (Proprietar Cornel Muraru)
Toponim:
Apulum
Localizare:
| 1026.10 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Blăjan | Mihai | participant | Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia |
Raport:
Ca urmare a cererii nr. 711 din 12 septembrie 2006 adresată către DJPCCPN Alba şi a adresei nr. 1230 din 12 septembrie 2006, înregistrată la MNUAI, în zilele de 11-22 septembrie 2006, pe baza contractului de cercetare nr. 1235 din 13 septembrie 2006 s-a efectuat săpătura arheologică preventivă pe terenul situat în Alba Iulia, str. Ion Lăncrănjan, f. nr.; nr. topo 3687/15/11, al proprietarului Cornel Muraru.
Terenul se situează la capătul sudic al străzii Ion Lăncrănjan, în locul numit Crăcuta, la marginea sud-vestică a municipiului Alba Iulia.
Beneficiarul urmează să construiască o locuinţă familială, potrivit planului de amplasament şi delimitare a imobilului, anexat la dosar.
În prima decadă a lunii septembrie 2006, Cornel Muraru, proprietarul terenului înregistrat sub nr. topo 3687/15/11 din str. Ion Lăncrănjan, f.n., a excavat groapa de fundaţie a casei familiale, fără a deţine un certificat de descărcare de sarcină arheologică pentru suprafaţa afectată de proiect (105 m2). Construcţia subterană, cu conturul patrulater (8,40 x 9,60 m) şi suprafaţa de 80,64 m2, avea în peretele de E jumătatea unei gropi de cereale din sec. V p.Chr., cu partea de V distrusă. Unul din şanţurile edificiului excavat pe latura de N a secţionat în diagonală un semibordei din perioada prefeudală (sec. V p.Chr.).
La sesizarea procurorului Augustin Lazăr de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba şi la intervenţia inspectorului de poliţie Scheau Dan, la 11 septembrie a.c., ne-am deplasat la locul indicat. În urma unei investigaţii sumare a terenului pe care s-au executat lucrările neavizate, s-a constatat afectarea celor două complexe citate şi s-a dispus întreruperea activităţii şantierului de construcţie a clădirii, depunerea dosarului la DJPCCPN Alba, şi asigurarea frontului de cercetare şi salvare a celor două obiective arheologice.
În cursul săpăturilor arheologice s-au efectuat două unităţi distincte de săpătură, notate A şi B.
În ziua de 12 septembrie doi elevi au săpat o casetă (1,60 x 1,80 m) pe latura de E a gropii de fundaţie a edificiului. După înlăturarea stratului arător, s-a ivit conturul gropii de cereale păstrat in situ sub forma unei dâre de pământ ars, de culoare maronie, groasă de 0,02 m. Linia semicirculară reprezintă făţuiala interioară a construcţiei de provizii care acoperă suprafaţa arsă a pereţilor.
Groapa de cereale a fost săpată de sub pământul arător în stratul de argilă maroniu-gălbuie până la 0,84 m adâncime. Construcţia, cu dmax de 1,50 m, are forma unui clopot dispus cu gura evazată în sus, pereţii oblici, alveolat-concavi spre locul de trecere spre fund şi suprafaţa bazei uşor arcuită. Partea interioară a gropii a fost acoperită cu o crustă de lut făţuită, arsă puternic, de culoare maronie. La locul de răsfrângere a pereţilor spre fundul cu diametrul de 0,40 m, depozitul prefeudal are suprafaţa din argilă aluvionară gălbuie nearsă.
Pământul de umplutură din puţul devenit menajer după utilizarea sa ca hambar s-a conturat la baza gropii sub forma unei depuneri de cărbune şi cenuşă, groasă de 0,08 m, suprapusă de un sol negru-cenuşiu, prevăzut cu lentile de granule de pământ ars, de culoare maronie-cărămizie. Inventarul jumătăţii estice al gropii de provizii cuprinde 20 fragmente de cărămizi antice, trei bucăţi din gresie calcaroasă, cu urme de prelucrare, 14 galeţi de râu, patru bucăţi din chirpici cu impresiuni de pari şi amprenta unei loazbe de bârnă din lemn lată de 0,10 m, o lamă de cuţit din fier, partea inferioară a unui vas antic spart şi alte fragmente din vase diferite, resturi de oase de animale etc. Un bolovan din calcar păstrează imprimată carapacea (mulajul) unei moluşte Cardium, iar un alt fragment din marginea unui monument antic prezintă o ambrazură în retragere.
Şanţul săpat pe latura de N a fundaţiei edificiului a secţionat, în diagonală, groapa unui semibordei prefeudal. Pentru dezvelirea locuinţei subterane s-au excavat şi s-a decopertat o suprafaţă patrulateră (36 m2), cu dimensiunile laturilor de 5,15 m (E), 4,20 m (V), 6,70 m (N) şi 5,90 m (S). Construcţia antică prezintă axul lung dispus pe direcţia E-V şi avea podeaua nelutuită, săpată la 1,26 m adâncime faţă de cota actuală. Latura de E, lungă de 3,92 m, se curbează în afară şi era prevăzută cu o nişă lată de 3,75 m în extremitatea nordică. Latura de N are colţurile evazate în exterior (4,40 m), cu zona centrală rectilinie lungă de 2 m, prevăzută cu două trepte şi talpa situată la 0,90 m adâncime. Latura de V, curbată spre interior, are lungimea de 3 m, iar latura de S prezintă o porţiune lungă de 3,90 m trasată în linie dreaptă şi un podmol cruţat în depozitul de argilă brună-gălbuie în colţul de SE.
Cercetarea naturii materialelor de construcţie păstrate pe suprafaţa podelei şi în incinta încăperii, în stratul postroman, cuprins între 0,47-1,28 m adâncime, şi în umplutura gropilor situată între 1,54-1,62 adâncime, indică principalele elemente componente ale scheletului edificiului. În interiorul construcţiei, corpul din bârne se sprijinea pe tălpi masive de stejar, azi putrezite, de dimensiuni diferite. Planul podelei prezintă două încăperi, separate pe axul E-V de un perete despărţitor. În straturile superioare, sub humusul vegetal, s-au păstrat peste 200 de fragmente mici şi mari din ţigle, provenite din acoperişul prăbuşit în interiorul construcţiei, pe podelele interioare ale încăperilor. Materialul tegular se prezintă sub forma unor îngrămădiri grupate pe latura de V în partea centrală şi în jumătatea estică a încăperii care adăpostea vatra de foc distrusă în timpul excavării şanţului diagonal. Mai rar, resturile de cărămidă erau împănate cu câte un bolovan de râu. În colţul de NE, sub stratul de ţigle aflat între nivelul acoperişului şi podea (0,50-1,10 m adâncime), s-a conturat o îngrămădire de două straturi alcătuită din bolovani de calcar, lespezi de diferite dimensiuni şi sfărâmături, aruncate direct pe podea şi în nişa realizată în peretele edificiului. Bolovanii din calcar (50 bucăţi) ar putea proveni din gardina vetrei localizată în treimea estică a locuinţei, dar distrusă în timpul excavării construcţiei. Aici s-a semnalat un strat gros de cenuşă şi fragmente ceramice.
După evacuarea pământului de umplutură din locuinţă pe suprafaţa podelei s-au conturat cinci gropi menajere de forme şi dimensiuni diferite.
Depozitele subterane conţin pământ negru, fragmente de ţiglă şi vase, bucăţi de cărbune, pigmenţi de cărămidă pisată şi oase de animale domestice.
Stratigrafia conturată în pereţii locuinţei are baza constituită din depozitul de argilă brună-maronie în care pătrund complexele arheologice până la 1,35 m adâncime. Urmează stratul brun-negricios asociat cu pigmenţi din cărămidă pisată (10 cm), marcat la partea superioară de nivelul de demolare a casei. Această linie distinctă este presărată cu fragmente de cărămidă si resturi de vase dispuse continuu. Stratul postroman este un pământ negru, gros de 0,22-0,26 m, suprapus de humusul vegetal (0,18 m). După demolarea edificiului depunerile sedimentare ajung la grosimea de 0,36 m.
Inventarul provenit de pe podea şi din stratul de umplutură al locuinţei cuprinde peste 200 fragmente de ţigle, cca. 40-50 bolovani din calcar alb-cenuşiu, câţiva galeţi de râu, două jumătăţi din pietrele unei râşniţe (catillus şi meta), din care prima fusese aruncată în colţul de NV, o cantitate mare de ceramică lucrată cu mâna şi la roată, cuie, piroane, scoabe şi lame de cuţit din fier, o aplică circulară şi două fragmente dintr-un disc cu spiţe din bronz, un incisiv perforat (talisman) de urs, un corn de cerb cioplit, un fragment şi o cute întreagă; fragmente din fundul inelar al unor vase din sticlă şi de geam plat, oase menajere de animale şi o monedă din bronz.
Cercetarea planului edificiului cu poziţionarea gropilor menajere şi a pieselor de inventar, duce la constatări interesante.
Suprafaţa construcţiei (18,135 m2) prezintă patru laturi de mărime diferită susţinute de tălpi din lemn de stejar. Spaţiul interior este despărţit de un perete median în două încăperi cu suprafaţa de cca. 9 m2 fiecare. Intrarea în semibordei se realizează prin gârliciul conturat la mijlocul laturii de N, lat de 1,70 m, cu talpa situată la 0,90 m adâncime faţă de nivelul actual şi 0,44 m faţă de nivelul contemporan al construcţiei. Tocmai în acest spaţiu, adică lângă prag, s-a săpat ulterior Gr.2 la 0,32 m sub nivelul podelei. În partea centrală a încăperii de V s-au conturat două gropi menajere adâncite până la 0,35 m şi respectiv 0,45 m sub nivelul podelei, de dimensiuni mari. În colţul de SE a fost cruţat un postament lat de 0,60 m, din argilă gălbuie, cu jumătatea estică distrusă de cupa excavatorului. În această zonă se putea amenaja unul dintre paturi. În încăperea estică era amplasată vatra de foc cu gardina din bolovani de calcar, iar în colţul NE funcţiona Gr.3 (groapa menajeră) şi râşniţa de măcinat grăunţe, precum şi mobilierul aferent vetrei şi vasele de pregătire a hranei. Chiupurile cu cereale, reprezentate de numeroase fragmente ceramice (fund, pereţi şi margine) erau adăpostite în prima încăpere şi pe latura de S.
Construcţia cercetată arheologic este una din locuinţele postromane (sec. V) ridicată pe podul terasei a doua a Mureşului, la SV de oraşul antic. Ea avea ca anexă groapa de cereale cu pereţii arşi, dezvelită la mică distanţă, pe latura sudică a edificiului antic.
În cursul cercetării Lacrima Rădulescu a realizat documentarea fotografică a celor două complexe arheologice. Planul şi profilele au fost executate de către autorul săpăturii. Ridicarea topografică a complexelor aparţine specialiştilor de la Univ. Alba Iulia în sistem de proiecţie “stereografic 70”.
În consecinţă, în urma cercetărilor arheologice efectuate între 11 - 22 septembrie 2006 pe terenul situat în str. Ion Lăncrănjan, f.n. din Alba Iulia, nr. topo 3687/15/11, consider că s-a efectuat eliberarea de sarcină istorică a suprafeţei menţionate şi s-a propus acordarea avizului de descărcare arheologică.