S-a urmărit în primul rând, extinderea anexelor mănăstirii la sud de corul bisericii. În acest scop au fost trasate două secţiuni de sondaj (S XVI şi S XVIII). Cea de-a doua a căzut exact pe închiderea dinspre est a anexelor. A fost posibilă identificarea a două aliniamente de încăperi paralele. Primul, dinspre est, a fost construit în faza de început a mănăstirii, respectiv în prima jumătate a secolului al XI...V-lea. Au fost identificate patru încăperi. Cea de a treia s-a dovedit a fi capela mănăstirii. Pentru cercetarea ei au mai fost săpate încă două secţiuni (S XIX şi S XX), cu casetele aferente. Altarul capelei ieşea în exteriorul aliniamentului. În dreptul încăperii a patra s-a mai identificat o mică construcţie adosată la exterior. Al doilea aliniament se compune tot din patru încăperi construite ulterior primei faze, peste un cimitir preexistent. Limita de sud a anexelor nu a fost regăsită, fiind situată la o distanţă mai mare de 30 de metri de biserică. Anexele au fost reluate şi uşor modificate în cursul secolului al XVI-lea, în timpul funcţionării palatului Martinuzzi. O altă secţiune (S XVII) a cercetat colţul de sud-vest al navei bisericii. În ea s-au constatat trei faze constructive diferite: o fundaţie cu contrafort în unghi drept, aşezată peste morminte anterioare, o elevaţie reluată după un plan nou, cu contrafort oblic pe colţ şi, în sfârşit, adosarea de contrafort a unei încăperi care ieşea din frontul faţadei de vest a bisericii. S-au cercetat încă un număr de 15 morminte (sec. XIV-XV). Cele mai frumoase pietre profilate gotice au fost recuperate din bolta prăbuşită a capelei mănăstirii (cheie de boltă, ogive). Alte piese interesante, care aparţinuseră decorului litic al anexelor sau bisericii (ancadramente de uşi şi ferestre, stâlpi adosaţi), au apărut în toate secţiunile. S-a putut observa pentru prima oară, în mod cert, că ancadramente renascentiste de la palatul Martinuzzi au fost spoliate şi refolosite în castelul Bethlen. Piesele numismatice s-au îmbogăţit cu un al doilea tezaur monetar, datat în vremea regelui Matia Corvin. Dintre piesele mărunte se remarcă o aplică de bronz care poartă pe ea simbolul alchimiei. Spre deosebire de campaniile trecute, materialele arheologice contemporane mănăstirii au fost mult mai bogate (ceramică de uz comun, cahle, sticlărie). Din vremea palatului provine feronerie de construcţie (colţare de ferestre, lacăte etc.), sticlărie de lux şi comună, noi tipuri de cahle figurate. S-au recuperat şi piese arheologice contemporane castelului Bethlen (sec. XVII), majoritatea cahle care sunt de factură habană.