Identificat în anul 1987 în cadrul unui program de cercetări arheologice de suprafaţă pe valea râului Ialomiţa, situl Bucu - Pochină, situat în vecinătatea limitei sud-vestice a satului Bucu, com. Bucu, a făcut obiectul cercetărilor arheologice sistematice începând cu anul 1990. Au fost puse în evidenţă urmele unei locuiri sporadice de la sfârşitul epocii bronzului, cultura Coslogeni1, o aşezare din prima epoc...ă a fierului2 şi trei morminte de inhumaţie aparţinând aceleaşi perioade de timp, o aşezare din a doua epocă a fierului3, o necropolă sarmatică4, o aşezare medievală timpurie5 şi una din sec. XVI-XVIII6. În anul 2006 cercetările arheologice s-au desfăşurat pe o suprafaţă de cca. 150 m2 sub formă de secţiuni şi casete orientate pe direcţia N-S, perpendiculare pe marginea terasei răului Ialomiţa. Suprafaţa cercetată se situează în imediata vecinătate a săpăturilor anilor 2000-2005 care au urmărit salvarea vestigiilor arheologice de intervenţiile manuale şi mecanice moderne pentru prelevare de pământ de către săteni. Stratigrafia se prezintă asemănător cu cea constatată pe secţiunile anilor anteriori. Întreaga zonă a fost acoperită de un strat de pământ amestecat cu resturi menajere contemporane care suprapune un strat de pământ cenuşiu-negricios şi granulat în care au fost descoperite în partea superioară fragmente ceramice medievale, iar spre bază, materiale ceramice aparţinând aşezării getice. Sub acest strat, într-un strat de pământ de culoare cenuşie-gălbuie, au fost descoperite fragmente ceramice din prima epocă a fierului şi de la sfârşitul epocii bronzului. Cel de-al doilea strat suprapune pământul galben, steril din punct de vedere arheologic. Grosimea straturilor, cuprinsă între 0,20-0,50 m, se subţiază cu cât ne apropiem de marginea terasei, unde stratul de resturi menajere suprapune direct pământul galben. Cultura Coslogeni În campania arheologică a anului 2006, materiale de tip Coslogeni au fost descoperite numai în stratul de cultură. Fragmentele ceramice, în cantitate redusă şi de mici dimensiuni, aparţin unor vase de uz comun de formă tronconică, lucrate din pastă cu cioburi pisate în compoziţie şi decorate cu brâu alveolat sau triunghiular în secţiune. Un fragment provenit de la un vas de mari dimensiuni, cu grosimea peretelui de cca.10 cm, este lucrat din pastă cu pleavă şi este decorat spre marginea subţiată, pe ambele suprafeţe, cu şiruri orizontale de alveole dispuse oblic. Vasele lucrate dintr-o pastă de calitate mai bună, lustruite la suprafaţă, erau decorate cu unul sau două brâuri simple, triunghiulare în secţiune. A fost descoperit un singur bordei (B12) a cărui cercetare urmează a fi finalizată în cursul acestui an. Suprafaţa bordeiului, depăşindu-i limitele, era suprapusă de o lentilă de cenuşă groasă de 0,25-0,30 m, răzuită pe alocuri de intervenţia mecanică a unui sătean. Forma bordeiului este rectangulară iar latura are aprox. 4 m, înscriindu-se printre cele mai mari bordeie descoperite în această aşezare. Din inventarul descoperit în pământul de umplutură, afânat şi amestecat cu cenuşă, chirpic şi mici cărbuni, au făcut parte fragmente ceramice specifice primei epoci a fierului. Spre limita sudică a aşezării, la mică distanţă de marginea terasei, a fost descoperit un mormânt de inhumaţie (M3) suprapus parţial de cuptorul unui bordei getic. Groapa, tronconică în secţiune, avea gura şi fundul de formă ovală cu diametrele de 1,45 x 1,65 m, respectiv, 2,40 x 2,60 m, ad. de cca.1,35 m şi orientarea NV-SE. Partea superioară a acestui complex arheologic era formată de o lentilă de pământ de culoare cenuşie-gălbuie, bine bătătorit, groasă de cca. 0,25 m. Sub această lentilă, pământul de umplutură din groapă era amestecat cu multă cenuşă, cărbune, chirpic, multe fragmente prezentând impresiuni de nuiele, fragmente de vetre, cantitate mare de fragmente ceramice hallstattiene şi oase de animale. Scheletul, acoperit parţial şi el de un strat de pământ bătut, asemănător cu cel prezentat mai sus, era aşezat în poziţie chircită pe partea stângă pe un strat de pământ afânat şi pigmentat cu negru, gros de cca. 10 cm. Craniul era orientat spre SE iar braţele, îndoite, aveau palmele aduse în faţă. Nu a avut inventar arheologic. Cele mai apropiate analogii pentru această descoperire cu caracter funerar se găsesc în aria culturii Babadag7. Inventarul arheologic descoperit în complexe şi stratul de cultură este compus în marea lui majoritate din material ceramic fragmentar. Fragmentele ceramice aparţinând vaselor de uz comun, de formă tronconică sau cu un profil arcuit, sunt lucrate din pastă cu cioburi pisate în compoziţie, arse oxidant incomplet, de regulă cu suprafeţele cu asperităţi şi sunt decorate cu brâuri alveolate şi mici apucători imediat sub margine. Pe un număr redus de fragmente, brâul alveolat aplicat, se asociază cu şiruri de mici alveole pe buză sau puţin exterior ei. Un vas de uz comun, de dimensiuni mijlocii, cu o formă relativ tronconică, a fost întregit din fragmentele ceramice descoperite în complexul funerar (M3). Vasul, cu fundul drept, marginea uşor orientată spre interior şi buza tăiată oblic, este decorat cu brâu alveolat întrerupt de patru mici apucători cu o alveolă pe mijloc, din care s-au păstrat doar două. Dintr-o pastă de o calitate bună, cu cioburi mărunţite în compoziţie şi un aspect mult mai îngrijit decât categoria ceramică precedentă, sunt lucrate vasele de formă bitronconică, străchinile cu marginea arcuită spre interior şi cănile cu o toartă supraînălţată. Cele mai multe dintre vasele bitronconice au suprafaţa exterioară de culoare neagră şi lustruită iar suprafaţa interioară de culoare gălbuie sau gălbuie-cenuşie şi lustruită. Un fragment aparţinând acestui tip de vas prezintă, la baza gâtului, un mic prag pe care este amplasată o proeminenţă triunghiulară cu vârful orientat în sus. Fragmentele de străchini cu marginea arcuită spre interior sunt de culoare gălbuie, gălbuie-cenuşie, cenuşie-negricioasă sau neagră şi au suprafeţele lustruite. Majoritatea sunt decorate cu caneluri oblice pe margine, două fragmente au caneluri verticale pe margine iar pe un singur fragment, canelurile oblice de pe margine sunt întrerupte de mici proeminenţe verticale. Din aceeaşi categorie ceramică au fost descoperite şi fragmente de căni de formă bitronconică şi cu toartă supraînălţată. Au o culoare cenuşie-negricioasă, neagră, rar gălbuie şi sunt lustruite. Două fragmente de torţi prezintă un decor canelat vertical şi, respectiv, o asociere de caneluri verticale cu câteva orizontale, suprafaţa decorată fiind amplasată spre gura vasului. Ceramica de bună calitate, cu nisip în pastă, este reprezentată de fragmente de ceşti cu torţi supraînălţate şi de câteva fragmente de vase tronconice şi străchini de mici dimensiuni. Fragmentele de ceşti cu torţi supraînălţate au corpul de formă bitronconică, gura evazată, culoarea neagră sau gălbuie şi suprafeţele lustruite. Un fragment este decorat pe diametrul maxim cu caneluri oblice, întrerupte de mici proeminenţe triunghiulare orientate în sus, altul are la baza gâtului două caneluri circulare iar pe corp, caneluri verticale distanţate. Din inventarul arheologic descoperit în aşezarea hallstattiană de la Bucu-Pochină au mai făcut parte două fragmente de cute din piatră, un nasture şi o piesă conică din bronz, precum şi un fragment dintr-o piesă din lut ars, asemănătoare cu un mâner gol în interior, cu un capăt subţiat şi secţiunea relativ circulară. Aşezarea getică (sec. IV-III a.Chr.) În aşezarea getică din sec. IV-III a.Chr. de la Bucu-Pochină au fost descoperite câteva gropi menajere, în general sărace în inventar arheologic. Fragmentele de vase de tipul borcan sunt lucrate cu mâna din pastă cu cioburi pisate, arse oxidant şi decorate cu brâu alveolat. Tot din pastă de calitate slabă, cu cioburi în amestec, este lucrat şi un fragment de capac cu o formă discoidală şi un decor compus dintr-un şir de mici alveole aşezate marginal. Atât forma cât şi decorul sunt frecvente în această aşezare. Ceramica lucrată la roată este reprezentată de câteva fragmente de vase având o pastă fină, cu nisip în compoziţie, de culoare cenuşie şi lustruite. Un mic fragment de la buza arcuită spre interior a unei străchini este decorat cu o nervură circulară. Ceramica de import grecesc este reprezentată de fragmente de amfore şi de câteva fragmente de vase de mici dimensiuni cu suprafeţele acoperite cu firnis negru. Câteva mici fragmente au reconstituit un kantharos cu corpul acoperit cu firnis de culoare neagră, gâtul, de culoare cenuşie-metalică iar suprafaţa interioară, de culoare brun-roşcată. Aşezări medievale. Materialele arheologice aparţinând aşezării medievale timpurii, cultura Dridu, au fost descoperite, în totalitate, în stratul de cultură. Cele mai multe fragmente ceramice aparţin vaselor de uz comun lucrate la roată, din pastă cu nisip, arse oxidant şi decorate la partea superioară cu striuri orizontale, striuri în val, striuri orizontale asociate cu striuri în val, striuri orizontale întrerupte de mănunchiuri de striuri verticale sau striuri în val suprapuse pe striuri orizontale. Fragmentele de vase lucrate la roată din pastă de bună calitate, cu nisip fin în compoziţie, de culoare cenuşie şi lustruite, ocupă o mică pondere în cadrul inventarului ceramic. Între acestea un mic fragment de la partea superioară a vasului este decorat cu linii lustruite verticale. Din aşezarea datată în sec. XVI-XVIII, într-o stare de conservare precară, datorată amplasării pe marginea terasei, au fost descoperite resturile unui bordei cu un cuptor (0,95 m x 1,40 m) amplasat în partea nordică, cu vatra uşor înclinată spre locuinţă. Cele câteva fragmente ceramice care s-au aflat în interiorul bordeiului au aparţinut unor farfurii smălţuite cu verde şi maroniu şi unor căni cu o toartă.