.
Capidava | Comuna: Topalu | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate, Sector VII | Anul: 2006
Anul:
2006
Epoca:
Epoca romană timpurie (sec. I - III);Epoca romană târzie (sec. IV - VIII);Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII)
Perioade:
Epoca romano-bizantină
Categorie:
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit:
Cetate
Județ:
Constanţa
Localitate:
Capidava
Comuna:
Topalu
Punct:
Cetate, Sector VII
Toponim:
Capidava
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Miron Costin Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Cod RAN:
Raport:

În anul 2006, în sectorul VII, cercetările au fost continuate, urmărind, în liniile şi parametrii trasaţi în campania din 2005, clarificarea colţului de S-V al castrului (în condiţiile în care colţul de N-V al cetăţii nu se mai păstrează, fiind distrus cu ocazia exploatării masivului de calcar cu dinamită, la începutul sec. XX1). Punctul de lucru a fost acelaşi ca si anul trecut (careurile b-c-d-e 77-76), în ...zona aşa-zisului turn 82, care face joncţiunea dintre curtina H şi curtina I şi zidul de incintă al cetăţii dinspre Dunăre, al cărui traseu (trasee - în cazul unor mai multe faze de construcţie ale sistemului defensiv) n-a putut fi încă stabilit cu precizie. Cercetările din campaniile 2005-2006 încep să confirme faptul că latura de S-V a cetăţii trecea prin acest loc. Cercetările din această zonă nu par să confirme însă presupunerile lui Gr. Florescu, potrivit cărora, prin analogie, şi considerarea principiului simetriei ce caracterizează castrele romane, această latură de SE ar avea aceeaşi dispoziţie şi elemente arhitectonice ca şi latura opusă ei, cea de NV3. Afirmăm aceasta datorita faptului că curtina H virează oblic şi se pare că se uneşte cu zidul I după un traseu de 10 m. S-a continuat degajarea curtinei exterioare H şi a zidului turnului 8, zid dispus oblic lângă de capătul dinspre Dunăre al curtinei H. Taluzul format aici prin cotitura pe care o face zidul H, cu panta orientată spre S până la zidul amenajării poligonale (numită de Gr. Florescu turn cu “o formă cu totul neregulată”)4, ce închide practic, deocamdată, colţul de SV al cetăţii, a fost cercetat, fiind degajate două straturi a câte 10 cm. Fragmentele de piatră spartă şi mortar fărâmiţat ce apar din abundenţă ne fac să credem că ne găsim aici pe zidul de incintă al cetăţii care a fost decapat, probabil paramentul fiind folosit la construirea turnului în sec. IX-XI, odată cu fortificaţia medio-bizantină. În capătul dinspre SE al străzii ce mărgineşte curtina H, comandamentul din sectorul VI, clădirea cu absidă, şi zidul cu declivitate din careurile c 77-735, ne-am adâncit cu cca 30 de cm, ocazie cu care a fost descoperit un schelet de cal incomplet, dar in conexiune anatomică. Dupa excavările din anul acesta am ajuns la concluzia că zidul de curtină H nu se termină de fapt într-o aglomerare de pietre legate între ele cu mortar, aşa cum observa Gr. Florescu. Curtina H se termină în doi timpi, pe de-o parte sfârşeşte brusc paramentul, iar emplectonul său, de fapt virează oblic, paralel cu zidul lung al aşa-zisului turn 8, spre capătul de SV al zidului de incintă dinspre Dunăre al cetăţii. Rămâne de văzut în acest sector, pe măsură ce viitoarele cercetări vor avansa, ce se întâmplă după terminarea zidului H. În stadiul actual al cercetărilor nu reiese utilitatea amenajării poligonale (turnul 8), cu toate că Gr. Florescu, într-o concluzie, nu-l mai numeşte turnul 8 cu formă atipică, ci ziduri ce aveau destinaţia consolidării masei de pietre peste care avea să fie ridicat zidul castelului târziu. În sprijinul afirmaţiei sale vine doar faptul că aceste ziduri, din care se mai păstrează doar cel lung, oblic, cel scurt care se lipea de curtina H, pus în planul din 1958, nefiind găsit, sunt formate din blocheţi regulaţi fără mortar. Constituie o excepţie prin amplasarea direct pe pământ, fără a se folosi de zidurile romane târzii ca postament aşa cum se întâmplă cu toată fortificaţia medievală, inclusiv cu castrul târziu. Inventarul mobil este asigurat în cea mai mare parte de ceramica uzuală romană târzie aparţinând sec. al VI-lea p.Chr., amestecată în parte cu ceramică medieval timpurie. Fragmentele ceramice sunt disparate şi ţin de tipologii diverse. În proximitatea scheletului de cal a fost descoperită o monedă din timpul lui Constantius II6. Problematica sectorului VII rămâne în continuare foarte complexă, iar cercetările înaintează anevoios din cauza declivităţii terenului şi a săpăturii destul de restrânse ca suprafaţă, motive pentru care nu putem soluţiona rapid necunoscutele din această zonă, care are o suprafaţă destul de mare. În campaniile viitoare poate vom afla cum a arătat partea de SV a cetăţii. De asemenea, se ridică aici din nou problema alunecărilor de teren sub acţiunea unor mişcări seismice, cărora s-ar putea datora “clivarea” zidului amintit şi cu “golirea” terasei inferioare pe care acesta eventual o delimita spre NE. Apoi, se ridică şi problema reumplerii acestei terase, până la latura de SV a zidului de incintă roman târziu, surprins către S (curtina J), cu ruine scurse de pe terasa superioară şi cu amplasarea şi săparea bordeielor medio-bizantine în această umplutură7. Prezentului raport i-au fost anexate 4 planşe ilustrative pentru săpăturile arheologice desfăşurate în sectorul VII al cetăţii de la Capidava, în cursul campaniei 2006 şi este însoţit de analiza arheozoologică asupra calului descoperit pe strada dintre clădirea cercetată în sectorul nostru şi Corpul de Gardă, aflat în sectorul III al cetăţii. Se cuvine amintit, nu în ultimul rând, faptul că această descoperire are un caracter excepţional, asemenea apariţii în conexiune anatomică a unor animale într-un habitat antic fiind doar arareori semnalate.[Costin Miron]

Note Bibliografice:

1. Gr. Florescu, R. Florescu, P. Diaconu, Capidava, I, 1958, p. 26.


2. Ibidem, p. 60.
3. Gr. Florescu, op.cit., p. 63.
4. Ibidem, p. 60.
5. C. Miron, Capidava, sect. VII, CCA 2001 p. 83.
6. Moneda datează din timpul domniei lui Constantius II (337-361). ½ centenionalis, TES, E. AE ? 2.7 gr., 18,5 mm; RIC, VIII, 119, anii 348-350; LRBC 1641.
7. C. Miron, Capidava, CCA 2002, p. 57.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO