Aşezarea de la Cheia a fost cercetată începând cu 2001; inclus în proiectul de cercetare Cultura Hamangia (2004-2005), şantierul arheologic de aici a fost finanţat de MCC. În cele cinci campanii (2001-2002, 2004-2006) s-a cercetat o suprafaţă de aprox. 315 mp., prin deschiderea secţiunilor S.A., S.B, S.C., S.D., S.E. şi S.F. Stratigrafia aşezării diferă de la o secţiune la alta, locuirea extinzându-se spre S în... ultima fază de locuire. Obiectivele cercetării: continuarea cercetărilor în secţiunea SE, până la nivelul de loess; cercetări de teren în microregiunea Grădina - Târguşor pentru identificarea depozitelor naturale şi a altor puncte locuite contemporane aşezării; realizarea unor studii interdisciplinare pe baza probelor prelevate din complexe arheologice (zone de depuneri menajere şi gropi); prelevarea unor probe de argilă din sit şi din împrejurimi pentru realizarea analizei ceramologice. În secţiunea S.E. sectoarele 4 - 6 (de 3 x 6 m, suprafaţa 54 mp) s-a continuat cercetarea unor complexe identificate din campaniile anterioare (locuinţa L. I, complexul C.8) şi au fost delimitate altele noi. Elementele constructive ale locuinţei L.I au fost surprinse cel mai bine pe profilul de N al secţiunii: baza peretelui, păstrată în elevaţie, suprapune un mic şanţ de fundaţie. Nivelul de distrugere al locuinţei L.I au fost demontat în sistem tablă de şah, sectorul 5 fiind împărţit în 8 carouri (1,5 x 1,5 m), iar sedimentul cernut uscat. Astfel, a fost descoperit un număr impresionant de microlite, vârduri de os, perle de Spondylus. Plăcuţe de vatră cu o grosime apreciabilă, descoperite în colţul de NE al sectorului 5 provin de la o vatră interioară dezafectată. Pentru o mai bună înţelegere a microstratigrafiei, podeaua a fost secţionată pe direcţia V-E. Pe micropofilul obţinut s-au delimitat cel puţin trei refaceri ale podelei. Subliniem că ad. relativ mică la care apare locuinţa L.I face ca o mare parte din nivelurile superioare să fi fost afectate de lucrări agricole, de aceea refacerile podelei au fost surprinse pe segmente de profil. Sub podeaua locuinţei, în colţul de SE s-a delimitat continuarea gropii C.8, cercetată în mare parte în campania anterioară. Continuând demontarea am observat că această groapă a tăiat o construcţie mai veche L.II, parţial surprinsă în secţiune şi o vatră exterioară. Pe profilul de N se poate observa cum această construcţie L.II este suprapusă, aproape pe acelaşi amplasament, de locuinţa L.I. Peretele construcţiei L. II a fost ridicat tot deasupra unui şanţ de fundaţie. La baza şanţului, exact în dreptul peretelui s-au descoperit părţi din scheletul unui bovideu tânăr (vertebre în conexiune), iar spre exterior alte depuneri de oase, fără o amenajare specială. Având în vedere contextul descoperiri, considerăm că ne aflăm în faţa unui sacrificiu de fundare, practica fiind atestată pentru prima dată în cultura Hamangia. În exteriorul construcţiei L.II s-a cercetat o zonă de depuneri menajere, bogată în resturi faunistice: oase de peşte, de bovidee, cranii de suine, carapace de broască ţestoasă, oase de păsări, unele perforate intenţionat. Materialul arheologic foarte bogat din complexele arheologice a fost recuperat îndeosebi prin sitarea sedimentelor, cele mai multe piese fiind microlite. În nivelul de distrugere al locuinţei L.II s-a descoperit o amuletă antropomorfă de scoică prevăzută în zona ombilicală cu un orificiu, iar în noivelul de locuire exterior un idol fragmentar, vopsit cu ocru în regiunea genitală. Aplicarea metodei microstratigrafice a permis identifcarea, pentru prima dată în cultura Hamangia, a unor detalii constructive: locuinţe de suprafaţă cu pereţii ridicaţi deasupra şanţurilor de fundaţie, refaceri constructive pe aprox. acelaşi amplasament. De asemenea, gropile de dimensiuni mari, de forme adesea neregulate s-au realizat pentru exploatarea lutului; interpretarea lor (în numeroase studii anterioare) drept bordeie ridică astăzi tot mai multe semne de întrebare. Cernerea sedimentelor din complexele arheologice cercetate (locuinţe, gropi şi zone menajere) a permis recuperarea, alături de numeroase piese microlite, şi a resturilor faunistice (îndeosebi a oaselor de peste, de păsări, a cochiliilor), a seminţelor carbonizate. Analiza microscopică a materialului ceramic a dus la identificarea matricei de argilă specifică zonei, importurile ceramice Boian, separate iniţial doar după decor, s-au dovedit a fi la fel de diferite şi prin compoziţia pastei. Obiectivele cercetărilor viitoare: extinderea suprafeţei cercetate pentru o mai bună înţelegere a organizării spaţiului locuit; analiza interdisciplinară a zonelor de depuneri menajere; cartarea tuturor locuirilor neo-eneolitice din microregiunea Grădina - Cheia; realizarea unor experimente arheologice care să permită identificarea strategiilor economice şi a proceselor tehnologice (ind. litică, ceramică); identificarea necropolei. [Valentina Voinea] Bibliografie: Valentina Voinea, Cătălin Dobrinescu, Aşezarea Hamangia III de la Cheia, Pontica 35-36, 2002-2003, 9 - 23. Adrian Bălăşescu, Valentin Radu, Studiul arheozoologic preliminar al materialului faunistic de la Cheia (jud. Constanţa). Campania 2001, Pontica 35-36, 2002-2003, 25 - 32. Valentina Voinea, George Neagu, Ceramica Hamangia III, Pontica 39, 2006, 9-34. Cornelia Cărpuş, Leonid Cărpuş, Aşezarea eneolitică de la Cheia - studiu ceramologic, Pontica 39, 2006, 35-62. Valentina Voinea, Cătălin Dobrinescu, George Neagu, Adrian Bălăşescu, Valentin Radu, The Hamangia settlement at Cheia, Constantza County, Romania, The European Archaeologist (TEA), nr. 26, winter 2006/2007. Valentina Voinea, George Neagu, Începutul eneoliticului în Dobrogea: între prejudecăţi şi certitudini, Studii de Preistorie 3, Bucureşti, 2006,149-161. Abstract: The Aeneolithic settlement from Cheia fits into a karstic area that has ensured, in the course of time, a series of circumstances which have been propitious for life. The archaeological research undertaken in the Hamangia settlement has emphasised new aspects of the economy, of domestic life, but especially of the spiritual complexity of the prehistoric communities. Reaching a plateau near the Casimcea River, the new-comers have only built their dwellings after they have carried out founding rituals: large animal pieces (bovine, ovine, caprine, and swine) have been laid in the layer of the dwelling’s placement, beneath one of the walls. The most consistent part comes from a calf, perhaps not accidentally, if we take into account the fact that the archaeozoological research has demonstrated the important role played by the cattle in this community’s nourishment. Cheia is also the place where it was seen for the first time that the construction technique is much more evolved than it was believed to be for a long time. Successive soldering shows that the duration of use of the dwellings was rather long. Inside the examined dwellings, the archaeological inventory is remarkable abundant and varied: ceramics fashioned on the slow wheel (many of them of fine quality), stone, clay, bone and copper tools. The flint pieces, numerous and very elaborate, have a pronounced microlithic character. The pieces of hard material of an animal origin are as neatly wrought as the former: bone needles and handles, shell pearls (Spondylus, Dentalium), boar tusk pendants. Several clay figurines and a small anthropomorphic amulet made of Spondylus have been discovered at Cheia.