Cea de a 64-a campanie de cercetări arheologice sistematice de la Sucidava - cartierul Celei - s-a derulat în intervalul 3-14 iulie 2006. Au mai participat şi studenţii anului I de la specializarea Istorie din cadrul Facultăţii de Istorie, Filozofie, Geografie a Univ. Craiova, care, anual, efectuează aici practica arheologică. Menţionăm şi sprijinul primit din partea Primăriei oraşului Corabia, căreia îi adres...ăm mulţumirile noastre. Cercetările din vara anului 2006 s-au desfăşurat doar în interiorul cetăţii romano-bizantine, mai precis în arealul desemnat sub denumirea de S2002. Aceasta ocupă un spaţiu total de aprox. 720 m2, fiind mărginită la V de clădirea cu hipocaust iar la S de horreum. Reamintim faptul că aici, încă din anii precedenţi, au fost deschise succesiv 16 casete (C1-C16) cu dimensiunile de 6 x 6 m, separate prin martori cu lăţimea de 1 m. În casetele C1, C2, C5, C6 şi C8 au fost descoperite urmele unor construcţii desemnate în plan prin literele A-D. În cazul zidurilor A, C şi D, se păstrează doar ultima asiză a temeliei, cu lăţimea de 0,40 m. Ele datează probabil din ultima etapă de funcţionare a cetăţii romano-bizantine. Obiectivul principalul al săpăturilor arheologice a constat în identificarea unor eventuale noi construcţii, stabilirea raporturilor cronologice dintre acestea şi clădirile deja cunoscute. În acest fel se urmăreşte completarea treptată a informaţiilor, destul de lacunare, cu privire la structura arhitecturală din arealul intramuran al cetăţii şi introducerea unor noi elemente în circuitul de vizitare al sitului. Cercetările au fost îngreunate de existenţa unor intervenţii antropice mai vechi. Astfel, au fost sesizate numeroase gropi de demolare, cea mai mare apărând în casetele C1 şi C82, denumită Gr.1. Au fost identificate şi două secţiuni, prima vizibilă în casetele C1, C2, C6 şi C7, orientată NV-SE, iar a doua în casetele C3, C6, C11 şi C16, dispusă aprox. E-V. În partea sudică a S2002, (caseta C15) a fost descoperit un cuptor care nu este de factură romană şi care pare a fi avut o durată de utilizare scurtă. În plan el prezintă două laturi paralele, cu lungimea de 1,50 m, unite la extremitatea estică printr-o latură mai scurtă, cu aspect uşor absidial. Lăţimea maximă interioară a cuptorului este de 1 m. Partea sa inferioară, cu ad. de 0,20 m, este săpată în pământ şi are pereţii alveolaţi, căptuşiţi cu o lutuială de pământ, arsă superficial. Fundul cuptorului este plan şi prezintă în jumătatea estică o lutuială asemănătoare. În partea vestică, el păstrează o cantitate superficială de cenuşă. Pereţii care alcătuiau suprastructura cuptorului erau constituiţi din fragmente de cărămizi romane refolosite, fără mortar, păstrate pe un singur rând. În interiorul cuptorului au fost descoperite câteva fragmente de rebuturi ceramice, specifice sec. XIII-XIV. Celelalte structuri constructive identificate p e parcursul acestei campanii sunt concentrate în partea nordică a S2002 (casetele C7, C8, C9, C10). În caseta C8, la ad. de -1,15 m, a fost localizată o podea amplasată la V de zidul B (descoperit în campaniile precedente). Aceasta se păstrează pe toată lungimea casetei (6 m). În schimb, spre E ea a fost total distrusă de principala groapă de demolare, menţionată mai sus. În câteva locuri de pe suprafaţa podelei se păstrează un strat de lutuială galben-roşcată care, la contactul cu zidul B, îmbracă şi faţa peretelui estic al acestuia. Sub stratul de lutuială se găseşte un pavaj care conţine trei straturi (de sus în jos): pietriş (0,04 m) şi fragmente de cărămizi; pietriş (0,03 m), mortar (0,02 m) şi fragmente de cărămizi; pietriş (0,06 m) şi un “paviment” alcătuit din cărămizi sparte pe loc. Această structură sugerează existenţa a trei faze de reparaţii. În corpul pavajului apare încastrat un şir neîntrerupt de cărămizi cu lăţimea de 0,28 m, păstrat pe o lungime de 3,80 m şi orientat aprox. N-S. În faza actuală a cercetării, presupunem că această amenajare reprezenta un canal de evacuare a apei spre Dunăre. De altfel, în caseta alăturată C7, la ad. de -1.30 m, a apărut un aliniament de cărămizi păstrat pe lungimea de 2,40 m, care, prin poziţia sa, ar putea constitui urmele aceluiaşi canal. În caseta C9, la -0,60 m (ad. nu este însă relevantă deoarece terenul coboară în pantă) a fost descoperit un zid de piatră legată cu mortar, având lăţimea de 0,50 m. Prin orientarea şi nivelul său el pare a se afla în legătură cu compartimentul nordic al clădirii hipocaust. Zidul prezintă două laturi, convergente în unghi drept. Latura orientată NV-SE, mai bine conservată, are paramentele faţetate şi o lungime de 2,80 m. Latura plasată NE-SV se păstrează pe o lungime de 4,40 m dar extremitatea sa a fost tăiată de o mică groapă de demolare (Gr.3). În spaţiul interior, delimitat de cele două laturi, apare o podea formată dintr-un rând de cărămizi, plasate pe o bază de pietriş amestecat cu mortar. Tot groapa Gr.3 întrerupe un mic colţ de zid ce apare din profilul estic al casetei, şi care pare a reprezenta prelungirea zidului B din caseta C8. În aceeaşi casetă, spre N, au mai fost sesizate două gropi de demolare (Gr.2 şi 4), iar spre V se delimitează o suprafaţă care conţine mult pietriş şi mortar, oarecum asemănător cu urmele identificate în structura podelei din caseta C8. În caseta C10 a fost identificat un alt zid din piatră şi mortar, cu stare de conservare precară. Are lăţimea de 0,65 m şi prezintă două laturi, cu lungimile de 1,40 m, respectiv 1,60 m. Deoarece a fost identificat la sfârşitul campaniei, motiv pentru care cercetarea sa nu a fost încheiată, nu excludem ca ultima latură menţionată să se continue spre NE. Şi el, prin poziţia sa, pare a se afla în corespondenţă cu clădirea cu hipocaust, situată la V. În profilul nordic al casetei, la -1,10 m, a fost descoperit un capăt de zid care, prin orientarea sa sugerează că reprezintă continuarea aceleiaşi structuri (zidul B) din casetele C8 şi C9, ipoteză în care acesta ar apare pe o lungime totală de peste 8 m. Tot în C10, se delimitează o altă groapă de demolare (Gr.5) şi o lentilă masivă de lutuială, aprox. ovală, cu diametrul de cca. 1 m, care ar putea reprezenta resturile unei alte podele. Din profilul estic al aceleiaşi casete, la ad. de -1 m, apar urmele unei alte structuri constructive, orientată NV-SE, lungă de 1,75 m şi lată de 0,70 m, care pare a reprezenta ultima asiză a unei temelii de zid din piatră. Ultima structură descrisă se continuă şi în caseta C7, unde apare la -1,25 m, cu o lungime de 1,14 m. Rezultă că lungimea totală conservată a temeliei este de aprox. 4 m. În aceeaşi casetă, pe lângă aliniamentul de cărămizi menţionat mai sus, a mai fost descoperit traseul unui alt zid de piatră. El este situat în colţul nord-vestic al casetei, la -1, are de lăţimea de 0,40 - 0,50 m şi o lungime de 2 m. Capătul său estic a fost tăiat de traseul primei secţiuni vechi menţionate la începutul acestor rânduri. În stadiul actual al cercetării este dificil de stabilit o corelaţie între acest zid şi celelalte urme de construcţii descoperite. Singura observaţie este faptul că el urmează aceeaşi direcţie pe care este amplasată şi latura sudică a construcţiei A, descoperite în campaniile precedente, în casetele C1 şi C2. În concluzie, descoperirile din anul 2006 sugerează existenţa, în această zonă, a unor construcţii necunoscute până în prezent. Se remarcă o clădire de mari dimensiuni, a cărei parte vestică a fost distrusă de o groapă de demolare. În structura podelei sale s-a conservat o porţiune dintr-un canal de evacuare a apei. În imediata apropiere a clădirii cu hipocaust, la NV de aceasta, au fost descoperite mai multe ziduri care, prin poziţia lor, par a face parte dintr-un complex arhitectural mai vast, ce includea şi clădirea cu hipocaust, cu care complexul era contemporan. Sperăm ca cercetările următoare să conducă la o mai clară reconstituire a acestuia.