.
Feteşti | Comuna: Adâncata | Judeţ: Suceava | Punct: La Schit | Anul: 2006
Anul:
2006
Epoca:
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;Epoca bronzului;Latene;Epoca medievală (sec. XIII -XVIII);Monumente - Restaurare;Epoca modernă (sec. XIX - XX)
Perioade:
Epoca modernă;
Epoca medievală târzie;
Epoca bronzului;
La Tène
Categorie:
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată;
Mănăstire
Județ:
Suceava
Localitate:
Feteşti
Comuna:
Adâncata
Punct:
La Schit
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Bejenaru Luminiţa Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
Cavaleriu Romeo Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
Cod RAN:
Raport:

Studiul preliminar al materialelor faunistice descoperite în situl de la Feteşti (com. Adâncata, jud. Suceava) Aşezarea Feteşti - La Schiteste situată în estul judeţului Suceava, la 15 kmNE de oraşul Suceava, pe un platou structural înalt al Podişului Dragomirna (subunitate a Podişului Sucevei), pe malul drept al pârâului Grigoreşti, afluent al Siretului. Cercetările arheologice care s-au desfăşurat în aceast...ă aşezare au un caracter sistematic şi s-au derulat, până în prezent, de-a lungul a şapte campanii consecutive (2000-2006), fiind săpată o suprafaţă de 380 m2, repartizată în mai multe sectoare. Pe această suprafaţă bogată în complexe de locuinţe (aşezări eneolitice, ale bronzului timpuriu, ale Latène-ului getic timpuriu şi ale Evului Mediu târziu) au fost identificate numeroase locuinţe, complexe interioare şi exterioare, vetre, cuptoare, şanţuri de apărare precum şi un abundent material arheologic, din care se detaşează cel arheozoologic. În prezentul raport, ne-am propus să prezentăm materialul arheozoologic care a fost recuperat în urma primelor cinci campanii consecutive (2000-2004) de săpături arheologice, desfăşurate în acest sit, şi aparţine culturilor Cucuteni, faza A şi B şi Horodiştea - Erbiceni, metodologia utilizată fiind cea specifică arheozoologiei3. Materialele studiate provin din straturile de cultură, din complexe şi, mai ales, din gropile menajere, cele mai multe datând din faza Cucuteni B. Din faza A a Culturii Cucuteni provin 241 resturi faunistice, dintre care 2 au fost atribuite moluştelor (0,83%), restul materialului aparţinând mamiferelor (99,17%). Starea rea de conservare a materialului a făcut ca numai un număr de 104 resturi osoase, provenite de la mamifere, să poată fi determinate specific, dintre acestea 79 fragmente fiind atribuite mamiferelor domestice (75, 96 %) iar 24 aparţin mamiferelor sălbatice (24,04%). Materialul aparţinând fazei B a Culturii Cucuteni este mai bogat şi mai variat, dar, şi în acest caz, se remarcă un grad ridicat de fragmentare. Din cele 1126 resturi faunistice, 903 aparţin mamiferelor (80,19%), 221 moluştelor (19,63%) şi 2 fragmente au fost atribuite păsărilor (0,18%) (fig.1). Din totalul resturilor aparţinând mamiferelor numai 269 au putut fi determinate specific, iar dintre acestea 221 provin de la mamiferele domestice (82,16%) şi 48 de la cele sălbatice (17,84%). Resturile faunistice provenite din timpul Culturii Horodiştea - Erbiceni sunt în număr de numai 247, toate aparţinând mamiferelor. Din totalul acestor resturi numai 76 au putut fi determinate specific, dintre care 60 au fost atribuite mamiferelor domestice (78,95%) şi 16 fragmente celor sălbatice (21,05%). Mamiferele domestice La nivelul stratului Cucuteni A, predominante sunt porcinele (Sus scrofa domesticus) cu 25%, urmate îndeaproape de ovicaprine (Ovis aries/Capra hircus) cu 24,03% şi bovine (Bos taurus) cu 23,07%, iar câinele (Canis familiaris) apare în eşantion cu un procent de 3,84%. În cazul resturilor ce provin de la nivelul stratului Cucuteni B, predominante sunt bovinele (Bos taurus) cu 29,36%, urmate de porcine (Sus scrofa domesticus) cu 27,13% şi ovicaprine (Ovis aries/Capra hircus) cu 24,16%, iar pentru câine avem un procent de 1,48%. Referitor la fragmentele osteologice provenite din stratul Horodiştea - Erbiceni, remarcăm un procent ridicat pentru bovine (Bos taurus) cu 44,73%, urmate de porcine (Sus scrofa domesticus ) cu 18,42% şi ovicaprine (Ovis aries/Capra hircus) cu 13,47%, iar câinele (Canis familiaris) apare cu un procent de 1,31%. Fragmentele atribuite mamiferelor domestice, în cele trei eşantioane, aparţin tuturor segmentelor scheletului, dar predominante sunt cele din scheletul apendicular cu excepţia fragmentelor de ovicaprine identificate în stratul Horodiştea, unde predominante sunt elementele scheletului axial. Mamiferele sălbatice Pentru resturile provenite de la mamiferele sălbatice din stratul Cucuteni A, observăm predominanţa mistreţului (Sus scrofa ferus) cu 9,61%, urmat de căprior (Capreolus capreolus) - 8,65%, pentru celelalte specii procentele fiind mult mai mici. La nivelul stratului Cucuteni B, observăm că dintre artiodactile predomină mistreţul (Sus scrofa ferus) cu 6,31%, urmat de cerb (Cervus elaphus) - 4,82%, căprior (Capreolus capreolus) - 4,46%, iepure de câmp (Lepus europaeus) - 1,85 % şi veveriţă (Sciurus vulgaris) - 0,37%. Stratul Horodiştea - Erbiceni se caracterizează prin predominanţa mistreţului (Sus scrofa ferus) cu 11,84%, urmat de căprior (Capreolus capreolus) - 5,26% şi de cerb (Cervus elaphus) - 3,94%. Repartiţia fragmentelor osoase provenite de la mamiferele sălbatice pe segmente scheletice, în cele trei eşantioane, ne arată că predominante sunt cele din scheletul apendicular cu excepţia resturilor provenite de la căprior, în straturile Cucuteni A şi B, şi a celor provenite de la cerb, în stratul Cucuteni A, unde predominante sunt elementele scheletului axial. În privinţa răspândirii speciilor de mamifere sălbatice funcţie de afinitaţile lor ecologice, putem afirma că, în toate cele trei eşantioane, se observă predominanţa speciilor de pădure (cerb, mistreţ, veveriţă), în detrimentul celor de lizieră (căprior şi iepure de câmp) şi a celor euritope (vulpe). Materialul studiat este caracterizat printr-un grad ridicat de fragmentare şi conservare precară, aceasta datorându-se, probabil, vechimii sale, intensităţii locuirii, condiţiilor de “exploatare” şi zacere sau ca urmare a săpăturilor arheologice efectuate. În urma analizei celor trei eşantioane, se observă predominanţa covârşitoare a speciilor de mamifere domestice în dauna celor sălbatice, vânătoarea având un rol mai puţin important pentru comunităţile care au locuit aşezarea respectivă. Din studiul efectuat, se evidenţiază faptul că, deşi perioada dintre cele două culturi este destul de îndelungată, nu se observă o schimbare radicală a raportului mamifere sălbatice/mamifere domestice, în cadrul celor trei eşantioane provenite de la Feteşti. În privinţa speciilor de mamifere domestice, remarcăm o predominanţă relativă a porcinelor în stratul Cucuteni A (deoarece, aşa cum arată arheologii, nivelul Cucuteni A3 a fost puternic afectat de locuirile ulterioare), după care bovinele devin uşor dominante în nivelul Cucuteni B, iar în stratul Horodiştea - Erbiceni se detaşează. Dintre speciile de mamifere sălbatice, mistreţul este cel mai des întâlnit, urmat de celelalte specii de artiodactile, fapt ce dovedeşte că vânătoarea avea, înainte de toate, un evident scop alimentar. Predominanţa speciilor de pădure în cadrul tuturor celor trei eşantioane demonstrează faptul că, în respectiva perioadă, această zonă era împădurită, acoperisul forestier aflându-se în diferite etape de evoluţie, ca urmare a intensei intervenţii antropice .

Bibliografie:

Boghian, D., Ignătescu, S., Mareş, I., Niculică, B., 2002 - Feteşti, Jud. Suceava, “La Schit”, CCA 2002, p. 132-136


Boghian, D., Ignătescu, S., Mareş, I., Niculică, B., 2002-2003 - Principalele rezultate ale cercetărilor arheologice efectuate în situl de la Feteşti - La Schit (comuna Adâncata, Judeţul Suceava), Codrul Cosminului, SN 8 - 9 (18 - 19), p. 161-175.
Boghian, D., Ignătescu, S., Mareş, I., Niculică, B., 2004 - Feteşti, Jud. Suceava, “La Schit”, CCA2004, p. 119-123.
Boghian, D., Ignătescu, S., Mareş, I., Niculică, B., 2005 a - Feteşti, Jud. Suceava, “La Schit”, CCA, p. 82-84.
Boghian, D., Ignătescu, S., Mareş, I., Niculică, B., 2005 b - Les découvertes de Feteşti - La Schit parmi les stations cucuteniennes du Nord de la Moldavie, în vol. Cucuteni. 120 ans des recherches. Le temps du bilan, Piatra Neamţ, p. 333-352.
Udrescu, M., Bejenaru, L., Hrişcu, C., 1999 - Introducere în arheozoologie, Editura Corson, Iaşi.

Note Bibliografice:

1. Boghian, 2005.


2. Boghian, D., Ignătescu, S., Mareş, I., Niculică, B., 2005 b.
3. Udrescu, M., Bejenaru, L., Hrişcu, C., 1999.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO