Sarmizegetusa Regia se află la S de Orăştie, satul Grădiştea de Munte, pe o ramificaţie a Muncelului intrată în literatura arheologică cu numele de “Dealul Grădiştii”. Ruinele antice s-au semnalat încă din secolul al XVI-lea. De-atunci probabil au început şi răscolirile celor vizibile la suprafaţă. Cele mai mari s-au făcut în sec. XVIII-XIX pentru ca în ultimul deceniu al sec. XX şi la începutul veacului nostru... să fie călcate de căutătorii de comori înzestraţi cu aparatură de detectare modernă. Primele cercetări sistematice s-au făcut în 1924 şi au fost reluate cu întreruperi variabile ca întinderi, din 1950. Locuirea antică se întinde pe aproape 6 km pe terase amenajate de daci mai ales pe coama şi pe versanţii de S ai “Piciorului Muncelului”. Capitala regatului dac are doua “cartiere” civile la V şi la E între care se află cetatea şi zona sacră. Cercetările arheologice din anul 2006 au vizat doar zona sacră, anume terasele a X-a şi a XI-a. Cercetările arheologice efectuate în anul 2006 s-au efectuat după mai vechile principii ale colectivului de cercetare: continuarea săpăturilor la obiectivele anterioare abordate şi verificări unde se impun. În această situaţie toată activitatea s-a concentrat în zona sacră pe terasele a X-a şi a XI-a. În subsidiar s-a “periat” din nou “Piciorul Muncelului” pentru a verifica dacă el a fost din nou afectat de căutătorii de comori şi eventual pentru recuperarea materialelor arheologice aruncate de ei. Situaţia existentă înainte de începerea lucrărilor Terasa a X-a.Continuarea cercetărilor din anii 2004 şi 2005 era imposibilă câta vreme diferendul între Ministerul Culturii şi Cultelor, pe de o parte şi Ministerul Mediului, recte Administraţia Parcului Natural Grădiştea Muncelului - Cioclovina, pe de altă parte, nu a fost soluţionat. Mai mult, copacii doborâţi de vânt în primăvara anului 2005 erau acolo şi, pentru a nu încălca “aprobarea” de extindere a săpăturilor dată de Administraţia amintitului Parc Natural, s-a optat pentru cercetarea prin săpături arheologice a unei porţiuni din sectorul de N al terasei dacice. Prin săpăturile arheologice din anii 50 ai sec. trecut, cercetările anterioare s-au oprit, în adâncime, la partea superioară a umpluturii dacice a terasei în porţiunea dintre sanctuarul mare de andezit şi cele trei încăperi cu ziduri din blocuri fasonate situate la N de sanctuar. Tot acolo în iarna anilor 1979 - 1980 s-a făcut o nivelare a terenului pentru accesul utilajelor necesare conservării din anul 1980. În acest sector al terasei s-a trasat Secţiunea I/2006, de 22 x 2 m, orientată SV-NE. Stratigrafia (de sus în jos):1 strat provenit de la nivelarea făcută în anii 1979 - 1980; 2 sub nivelarea de cca 0,25 m ad. humus-ul format până anul 1979; 3 pământ din umplutura dacică a terasei; 4 stâncă nativă, care cobora domol dinspre SV spre NE. Pe traseul secţiunii, în m. 4,5-6 era o groapă superficială, alta, patrulateră, în suprafaţa secţiunii în m. 14-17 şi ultima în m. 20 -22. “Materialul” arheologic constă din material de construcţie din fier (piroane, o scoabă) în groapa din m. 4,5-6, fragmente ceramice dacice, sfărâmături de ţigle, două sfărâmături de paviment roman în partea superioară a secţiunii, blocuri de calcar în m. 17 şi 18, sfărâmături de calcar şi fragmente mici de la un chiup dacic. Interes deosebit prezintă groapa patrulateră din m 14-17. Ea era cvasidreptunghiulară cu latura lungă de 2,90 m, iar cea scurtă de 1,10 m şi a fost săpată în stânca nativă până la ad. de 2,10 m îngustându-se spre partea inferioară. În umplutura gropii, în partea superioară erau fragmente din blocuri de calcar, piatră de micaşist, bucăţi de andezit (una cu două profilaturi), iar în groapa propriu-zisă, un pilastru de andezit aşchiat şi un fragment de colonetă cu caneluri. Fragmentul de andezit provine de la o colonetă care se afla în partea superioară a pilastrului şi făcea corp comun cu el. Pilastrul de andezit, înalt de 1,55 m şi cu o gr. de 0,50-0,51 m, este aşezat acum lângă al patrulea şir de plinte din sanctuarul mare de andezit. Secţiunea IA/2006, de 8 x 2 m, s-a trasat perpendicular pe S I/2006 în m. 18 -19. Stratigrafia este aproape pe aceeaşi ca şi în S I/2006: nivelarea din anii 1979-1980, umplutura terasei. În partea superioară a umpluturii s-au găsit sfărâmături de micaşist, sfărâmături mici de blocuri de calcar şi fragmente ceramice dacice. Terasa a XI-a,sectorul de SV. În continuarea S IV/2005 s-a trasat Secţiunea II/2006, de 12 x 3 m, orientată ESE-VSV, în sanctuarul mic de calcar iniţial considerat ca având trei şiruri a câte cinci plinte fiecare şir. În campania din 2005 pe şirul de V s-a descoperit a şasea plintă, dar săpătura nu a apucat să fie adâncită îndeajuns. În aceste condiţii 2,50 x 3 m din S II/2006 se suprapun pe capătul de VNV al S IV/2005. Acolo s-a adâncit săpătura până la conturarea clară a părţii superioare a semicalotei de lut şi piatră de micaşist, care este “fundaţia” în umplutura terasei a plintei a şasea din şirul dinspre deal. Pe şirurile 2 şi 3 ai sanctuarului s-a găsit a şasea plintă a fiecăruia dintre ele. Fiecare plintă, cu diametrele de 1,25-1,50 m, era aşezată pe o semicalotă umplută cu lut bătut şi piatră de micaşist, care avea în partea superioară diametrele de la 2,15 la 2,50 m. În m. 7-10 este un şir întrerupt de lespezi de calcar şi de micaşist, care traversează oblic secţiunea. Ici - colo în secţiune s-a descoperit câte un fragment ceramic dacic. Cu toate că înfăţişarea de acum a sanctuarului se încadrează în constantele celor patrulatere, în privinţa numărului de coloane este necesară verificarea sa în continuare spre SV. Concomitent cu săpătura sistematică s-a “periat” din nou întregul sit pentru a se verifica dacă sunt urme noi ale activităţii căutătorilor de comori. Rezultatul a fost descoperirea unui depozit de obiecte de fier dacice format din 27 de piese. Din altele gropi mai vechi s-au recuperat zgură de fier, un topor, o daltă, un compas de fier şi un pond de plumb. În sfârşit, graţie înţelegerii MCC, s-au făcut măsurătorile necesare şi s-a întocmit planul topografic la scara 1:500 a întregului cartier civil de V al sitului (240 ha de teren accidentat şi împădurit).