Măgura | Judeţ: Teleorman | Punct: Buduiasca - Boldul lui Moş Ivănuş, TELEOR 003 | Anul: 2006
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
3706
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; La Tène;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 153259.03 |
Județ:
Teleorman
Unitate administrativă:
Măgura
Localitate:
Măgura
Punct:
Buduiasca - Boldul Lui Moș Ivănuș, Teleor 003
Localizare:
| 153259.03 |
Lista Ilustrațiilor - 17
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Jacobs | Loe | participant | Leiden University |
| Thiessen | Laurens | participant | Leiden University |
| Van As | Abraham | participant | Leiden University |
| Mirea | Pavel | participant | Muzeul Judeţean Teleorman |
| Zaharia | Pompilia | participant | Muzeul Judeţean Teleorman |
| Andreescu | Radian-Romus | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bălăşescu | Adrian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Bailey | Douglass | participant | School of History and Archaeology, Cardiff University - HISAR, UK |
| Mills | Steve | participant | School of History and Archaeology, Cardiff University - HISAR, UK |
Raport:
Situl, descoperit în anul 2001, este amplasat pe terasa joasă a Teleormanului, în vecinătatea unor amenajări piscicole moderne ce au schimbat semnificativ configuraţia terenului. Zona este puternic afectată de deranjamente: lucrări agricole, şoseaua ce leagă Vităneşti de Măgura, lucrări la sistemul de irigaţii. Cercetările au început în acelaşi an şi au continuat, în campanii anuale, până în prezent. A fost vizată locuirea neolitică, atribuită atât neoliticului timpuriu (cultura Starčevo-Criş) cât şi neoliticului dezvoltat (culturile Dudeşti şi Vădastra). Locuirea postneolitică este reprezentată de urme sporadice din epoca bronzului, un complex din prima epoca a fierului, complexe din sec IV p.Chr, un complex de epoca medievală târzie/modernă. Au mai fost cercetate un mormânt de incineraţie din epoca bronzului şi 7 morminte de inhumatie din epoca medievală târzie.
Importanţa situl de la Măgura-Buduiasca rezultă din faptul că aici a fost documentată o întreagă secvenţă a neoliticului timpuriu şi dezvoltat. De altfel, în apropiere, există mai multe locuiri Boian, precum şi tell-ul gumelniţean de la Măgura “Bran”.
Obiectivele campaniei din anul 2006 au fost: continuarea cercetării specificului locuirilor neolitice în zona de E a aşezării; continuarea studiilor şi cercetărilor interdisciplinare.
A fost ales un sector aflat la cca. 500 m E de zona în care au fost efectuate sondajele din campaniile anterioare (2001-2005). Zona, situată la cca. 300 m de cursul actual al râului, se prezintă ca o proeminenţă a terasei secundare, estice a râului Teleorman şi este cunoscută sub toponimul local de “Boldul lui Moş Ivănuş”. Aici au fost efectuate în anul 2004, o serie de sondaje cu ajutorul unei carotiere, ocazie cu care s-au descoperit urme de locuire din neoliticul timpuriu.
Au fost practicate 12 sondaje de evaluare (S. 34-S. 45), cu dimensiunile de 2 x 1 m orientate pe direcţia N-S, repartizate pe patru axe paralele, pe direcţia E-V (distanţa între axe 8 m). Distanţele dintre sondaje au fost stabilite la 8, 9 sau 10 m, în funcţie de situaţia din teren. Suprafaţa totală acoperită a fost de cca. 1200 m2.
În urma evidenţierii unor complexe arheologice, sondajele S. 34 şi S. 37 au fost extinse la dimensiunile de 5 x 4 m, respectiv 3 x 3 m.
Au fost identificate 3 complexe neolitice timpurii, două gropi şi o locuinţă de suprafaţă (Cpl. 45, Cpl. 46, Cpl. 47) şi 13 gropi moderne, majoritatea gropi de provizii (Gr. 5-Gr. 17).
Cercetările din această campanie au identificat, pentru prima dată în Muntenia, o locuire aparţinând începutului neoliticului timpuriu. Din punct de vedere arheologic, acest orizont este cunoscut sub numele de grupul cultural Gura-Baciului-Cârcea, Cârcea-Grădinile sau cultura Precriş. Descoperiri similare sunt cunoscute în Oltenia la Cârcea “Hanuri”, Grădinile, Şimnic, Studina, Verbiţa, Vlădila. Materialele de la Măgura “Buduiasca” au puternice analogii la S de Dunăre, mai ales în bazinele râurilor Iantra şi Rusesnski Lom (Belyakovetz, Dzhuljunitsa, Emen, Hotnitsa, Koprivetz, Orlovets, Somovodene, Strelets).
Prin metodologia stabilită, săpătura s-a făcut pe niveluri (“contexte”, “unităţi stratigrafice”), cu gr. de 0,50 m, 0,20 m sau 0,10 m, suprafeţele fiind împărţite în carouri cu dimensiunile de 1,5 x 1,5 m şi 1 x 1 m, urmărindu-se în acest fel, obţinerea unor informaţii cât mai exacte despre complexele arheologice identificate. În acelaşi scop au fost păstraţi şi martori stratigrafici intermediari, în funcţie de necesităţi. Datele primare din teren au fost înregistrate în fişe de context.
Aşa cum a rezultat şi din campaniile precedente, în cazul aşezării de la Măgura “Buduiasca” şi în punctul cercetat în campania anului 2006 avem de-a face, mai ales, cu o stratigrafie orizontală.
Sub nivelul arabil (cca. 0,30 m gr.) se află un strat gros de 0,50-0,80 m, ce conţine materiale atribuite neoliticului timpuriu, uneori amestecate cu materiale de epoca modernă. Cu totul izolat au apărut şi materiale din neoliticul dezvoltat şi din epoca bronzului. Nivelul neolitic este puternic deranjat de gropi de provizii din epoca modernă, de unele intervenţii târzii, dar şi de rădăcini de duzi, proveniţi de la o plantaţie, în prezent defrişată, ce a fiinţat aici între anii 1960-2002.
Gropile neolitice sunt evidenţiate, de regulă, în momentul apariţiei nivelului leossoidal, steril din punct de vedere arheologic.
Complexele arheologice:
C. 45 a fostcercetat parţial în jumătatea sudică a sondajul S. 34. Era o groapă de formă ovală, neregulată, cu dimensiunile aprox. de 3 x 1,70 m, identificată la ad. de aprox. -0,70 m. Adâncimea la care a fost săpată atingea -1,46 m. A fost puternic deranjată de gropile moderne Gr.5 şi Gr.10.
C. 46 a fost cercetat parţial în zona de NV a sondajului S. 34. Era o groapă, de formă curbiliniară neregulată, cu dimensiunile aprox. de 1,40 x 0,80 m, identificată la ad. de aprox. -0,70 m. Adâncimea la care a fost săpată atingea -1,49 m.
În ambele complexe, folosite pentru depozitarea resturilor menajere, materialele arheologice erau prezente sub forma unor aglomerări de fragmente ceramice, oase de animale, valve de scoici, pietre, unelte de os şi silex fragmentare, ce se concentrau în jumătatea inferioară a gropilor.
C. 47, resturile unei locuinţe de suprafaţă, a fost cercetată în sondajul S. 37. Nu au putut fi stabile cu precizie dimensiunile sale fiind puternic deranjată de gropile Gr. 11 - Gr. 17. Complexul se prezenta sub forma unei uşoare alveolări cu ad.max de -0,60 m, orientat pe direcţia NV-SE. Podeaua, păstrată mai bine în partea de S, cu o gr. cuprinsă între 0,02-0,05 m, a fost realizată din fragmente mici de sol calcaros, dur, de culoare alb-cenuşie, întins direct peste solul gălbui-cenuşi, steril din punct de vedere arheologic. Pe latura de SE e fost identificat un cuptor, distrus în proporţie de peste 70% de gropile Gr. 11 (care penetra partea centrală) şi Gr. 17 (care tăia partea de E). Avea forma de calotă sferică, aplatizată, cu h păstrată de cca. 0,25 m, cu o vatră de 1,35 m d şi cca. 0,02 m gr. Gura de alimentare a cuptorului se găsea, cel mai probabil, în partea de V.
Materialele arheologice, prezente sub forma unei aglomerări de fragmente ceramice, oase de animale şi pietre, concentrate, mai ales, în jumătatea nordică a sondajului, nu se aflau direct pe podea, ci la aprox. 0,20-0,30 m deasupra acesteia. Modul depoziţional sugerează faptul că locuinţa a fost abandonată şi folosită ulterior ca zonă menajeră. Gradul mare de fragmentare al resturilor ceramice, suprafaţa erodată a acestora, ce indică o expunere îndelungată, prezenţa resturilor de oase de animale şi a valvelor de scoici, sugerează, de asemenea, acest aspect.
Materialele arheologice:
Materialul litic este reprezentat de o serie de unelte şi aşchii de prelucrare confecţionate, cu precădere, din silex. Din acest material au fost confecţionate: lame, segmente de lamă, unele cu urme de lustru (lame de seceră), răzuitoare, aflate într-o gamă variată de nuanţe cromatice: galben-cenuşii, alb-cenuşii, cenuşii, brune, negru-cenuşii. Pot fi amintite şi trei piese din obsidian negru-opac, două lame şi o aşchie. Cu totul izolat au fost descoperite şi piese de cristal de stâncă şi cuarţit. Un toporaş de mână, din şist verde, cu partea activă bine şlefuită, completează inventarul litic.
Industria MDA este reprezentă de unelte precum împungătoarele şi spatulele. Pot fi menţionate şi un ac cu partea proximală discoidală, precum şi un incisiv de ierbivor, perforat, folosit ca pandantiv. Au fost descoperite şi oase aflate în diferite faze de prelucrare, precum şi deşeuri rezultate în urma prelucrării. În aceeaşi categorie a MDA pot fi amintite şi câteva podoabe realizate din valve de scoici şi cochilii de melci.
Ceramica este caracterizată, în general, prin prezenţa unui număr redus de vase sau forme întregibile. Formele închise sunt reprezentate de vase sferice, puternic bombate în partea inferioară, cu fundul drept sau inelar, de dimensiuni mici sau medii, dar şi de vase de provizii, de dimensiuni mari. Ceramica este de buna calitate, lustruită, în general monocromă, cu diferite nuanţe de roşu, oranj şi brun. Forme deschise sunt ilustrate, mai ales, de castroane cu buză dreaptă, alveolată. Ceramica este grosieră, cu suprafaţa exterioară aspră, dar lustruită la interior.
Decorul, prezent destul de rar, este realizat prin aplicaţii plastice, butoni perforaţi de regulă vertical, brâuri alveolate, proeminenţe. Uneori apare şi decorul incizat (incizii late, adâncite, dispuse vertical) şi decorul realizat prin impresiuni sau cu “ciupituri”. Pictura cu alb, prezentă într-un procent extrem de redus (cca. 1%) este realizată pe un fond cu diferite nuanţe de roşu. Culoarea fondului este obţinută fie prin ardere, fie prin angobare. Ca motive decorative sunt întâlnite liniile paralele, liniile dispuse în reţea sau în zig-zag, semicercurile, punctele.
Din categoria materialului ceramic fac parte şi o seri de rondele neperforate şi perforate confecţionate din fragmente ceramice, dar şi mai multe obiecte de lut ars, ovoidale sau discoiadale, de diametre diferite, unele perforate total sau parţial. O “labretă” (sau amuletă zoomorfă) şi un cui de lut se constituie ca indicatori pentru acest orizont neolitic foarte timpuriu. Au fost identificate şi fragmente ce provin de la “altare” rectangulare, cu patru picioare, unele decorate prin excizie (dinţi de lup) şi încrustate cu alb, altele prin linii sau puncte incizate.
Plastica antropomorfă este ilustrată de câteva fragmente ce provin de la diferite statuete. Se remarcă un cap de statuetă antropomorfă, de formă ovală, cu nasul redat printr-o proeminenţă mediană, iar o altă proeminenţă conică sugerează bărbia. La rândul său, plastica zoomorfă este reprezentată de câteva piese dintre care pot fi amintite: o figurină ce reprezintă un bovideu, păstrată aproape în întregime, un fragment de bovideu, de mari dimensiuni, precum şi un cap de ovină, foarte realist modelat.
O descoperire deosebită, având în vedere materialul perisabil din care este realizată, o constituie un fragment de vas de lemn, probabil un castron.
Materialele arheologice se găsesc depozitate la MJ Teleorman.
În campania anului 2006 au fost prelevate, din diferite contexte, probe sedimentologice şi micromorfologice, probe paleobotanice, pentru datări cu izotopul radioactiv al carbonului (14C) şi pentru analiza reziduurilor de pe fragmentele ceramice.
Campania anului 2007 va continua cu cercetarea specificului locuirilor neolitice timpurii, fiind vizată aceeaşi parte de E a sitului.
Analiza tehnologică a ceramicii. Date preliminare. Abraham van As, Loe Jacobs (Leiden University)
Analiza tehnologică a cuprins un studiu asupra structurii de fabricare a unui lot compus din 41 de fragmente ceramice provenite din cpl. C. 47. Investigarea s-a făcut microscopic, cu un factor de mărire de 10 ori, în casură proaspătă şi s-a urmărit identificarea incluziunilor minerale şi a porozităţii fragmentelor ceramice. Au fost alese probe din toate categoriile ceramice reprezentative: grosieră, lustruită (inclusiv lustruită, de culoare neagră) şi cu slip roşu. S-a observat că mineralul dominant este cuarţul, în diferite varietăţi transparente şi opace. Pe lângă acesta, au mai fost identificate în cantităţi reduse alte minerale precum: feldspat, silturi feruginoase, silturi calcaroase, pyroxenă. Din punct de vedere al structurii şi tehnologiei de fabricare ceramica atribuită acestui orizont timpuriu corespunde ceramicii Starčevo-Criş analizată în campaniile anterioare.