Situl paleolitic de la Poiana Cireşului se află plasat la aprox. 4 km de Piatra Neamţ, pe malul drept al Bistriţei, pe un martor de eroziune echivalent terasei mijlocii a râului, la poalele masivului Cernegura, în dreptul fostei baze nautice, pe drumul care leagă oraşul Piatra-Neamţ de anexa Doamna. Începând cu anul 1998 şi până în prezent, situl este cercetat de către un colectiv de la Universitatea Valahia d...in Târgovişte. Începând cu anul 2005, echipa de cercetare interdisciplinară a sitului de la Poiana Cireşului s-a lărgit prin cooptarea unor specialişti străini, de la universităţile din Erlangen-Nürnberg şi Bayreuth (Germania), respectiv Aix-en-Provence (Franţa). Dată fiind concentrarea şi stadiul de conservare al materialului arheologic din acest sit, cercetarea întreprinsă de colectivul nostru a căutat să-şi adapteze sistemul de săpătură şi înregistrare în vederea atingerii unor obiective paleoetnografice. Decaparea şi înregistrarea materialului arheologic s-a realizat, ca şi în anii anteriori, în funcţie de un punct 0 unic, în regim planimetric, pentru dezvelirea solurilor de locuire paleolitice. Săpătura se realizează fundamental în plan orizontal şi este însoţită de trecerea prin sită (0,50, 0,10 cm) a sedimentului. Lipsa unei surse de apă la o distanţă rezonabilă de sit interzice, deocamdată, utilizarea cernerii sub jet de apă a sedimentului. Înregistrarea fiecărui artefact se realizează pe trei coordonate (caroiaj fix 1/1m), foloseşte fişe de înregistrare tip, desen pe hârtie milimetrică (în culori de cod), însoţite de fotografierea cu camera digitală. Sistemul de înregistrare permite uşor organizarea şi administrarea unei baze de date, ca şi reconstituirea în trei dimensiuni a relaţiilor spaţiale. În cursul campaniei 2006, sistemul de înregistrare a materialului faunistic - a cărui recuperare se realizează sub supravegherea permanentă a specialiştilor arheozoologi) a fost îmbunătăţit, prin divizarea ariilor de înregistrare anterioare (1/1 m) în patru. Acest sistem permite nu numai recuperarea conexiunilor anatomice, dar creşte şi rezoluţia cu care se poate analiza repartiţia diverselor resturi osteologice. Spălarea, conservarea preliminară, marcarea şi desenarea parţială a materialului arheologic (piese litice, material osteologic) se realizează pe loc, sub supravegherea specialistului în conservare. În ciuda lentorii pe care o impune săpăturii, acest sistem de conservare asigură o recuperare calitativ şi cantitativ superioară a informaţiei arheologice conservate, în particular de lotul faunistic. Principalele obiective urmărite de campania 2006 au vizat aprofundarea cunoaşterii secvenţei geologice acumulate la Poiana Cireşului şi continuarea cercetării sistematicea nivelelor arheologice identificate în anii anteriori, inclusiv a celor identificate prin sondaje cu carotiera în campania 2005. Totodată, s-a urmărit realizarea unei noi ridicări topografice a sitului, în sistem STEREO 70, care să asigure uniformizarea sistemului de înregistrare, în vederea trecerii, în cursul campaniilor viitoare, la un sistem de înregistrare bazat de staţie totală GPS. Cercetarea secvenţei geologice a urmărit doi parametri: realizarea unei noi hărţi geomorfologice a sitului şi a zonei sale de amplasare, respectiv descrierea riguroasă a depozitelor geologice ale întregii secvenţe prezente în sit şi recuperarea eşantioanelor pentru analize paleomagnetice. Cercetarea sistematică a sitului a vizat atât completarea informaţiilor cu privire la nivelele culturale deja identificate (două nivele epigravettiene şi două gravettiene), cât şi cunoaşterea nivelelor culturale încă necercetate, indicate însă de prezenţa cărbunelui de lemn şi a fragmentelor litice în sondajele cu carotiera din campania 2005. Reamintim că, în cursul campaniei 2005, secvenţa geologică şi culturală de la Poiana Cireşului s-a demonstrat a fi, în urma sondajelor cu carotiera, mult mai lungă şi mai complexă decât se cunoştea. În consecinţă, s-a impus adâncirea şi extinderea săpăturilor realizate în anii anteriori, atât pentru a permite cercetarea aprofundată a depozitelor geologice, cât şi din motive de securitate a lucrătorilor. Prin urmare, secţiunea V (9 m2) - cercetată în decursul anilor 2003-2004 şi extinsă în anul 2005 cu alţi 9 m2 către E -, a fost redeschisă în campania 2006 şi extinsă cu alţi 9 m2 (9 carouri, numerotate de la D1 la F3). Conservarea martorilor stratigrafici nu a fost considerată necesară, datorită omogenităţii generale a secvenţei geologice. Suprafaţa totală cercetată prin săpătură sistematică, la diverse adâncimi (între 0,5 şi 8 m), se ridică la 27 m2. Observaţii geomorfologice şi geologice asupra depozitului Observaţiile geomorfologice realizate în cursul campaniei 2006 au nuanţat cunoştinţele anterioare cu privire la originea şi natura depozitului geologic din acest sit. Astfel, acumularea de loess din perimetrul poienii s-a realizat atât în regim eolian, cât şi în regim coluvial, prin redepozitarea materialului loessic adus de pe versant de doi torenţi. Prezenţa secvenţială a pietricelelor rulate sau angulare susţine această interpretare. Diversele episoade de şiroire, mai active în cursul perioadelor mai umede, confirmă acest tip de acumulare. Prezenţa galeţilor rulaţi de cuarţit în partea inferioară a depozitului (între 5 şi 6 m adâncime) susţine şi ipoteza existenţei, în zona masiv împădurită de deasupra sitului, a unei terase superioare a Bistriţei, ca sursă a acestui material rulat. În fapt, în cursul campaniei 2006, s-a reuşit cercetarea exhaustivă a secvenţei geologice, a cărei adâncime maximă a fost estimată, în medie la 7-8 m, în perimetrul nordic al sitului, cel în care se află concentrate urmele de locuire paleolitică. Săpătura a fost adâncită până la 8,70 (de la punctul 0). În ciuda omogenităţii generale a părţii inferioare a depozitului, s-a putut totuşi observa o ciclicitate a acumulărilor şi, respectiv, spălărilor de carbonaţi. Acestea indică redepozitarea loessului, ca şi existenţa unor procese de eroziune şi solificare incipientă. Corelarea observaţiilor geologice cu rezultatele analizelor paleomagnetice şi cu rezultatele datărilor radiocarbon va permite ancorarea acestor episoade climatice în contextul schemelor de evoluţie paleoclimatică regională. În stadiul actual, se poate afirma că depozitul de la Poiana Cireşului este în mare parte depus în decursul Pleniglacialului Superior, ciclurile de depunere şi eroziune putând fi corelate unor oscilaţii climatice posterioare episodului pozitiv Hengelo. Semnătura stratigrafică a episoadelor climatice este, ca în majoritatea siturilor din zonă, foarte discretă, în particular din pricina umidităţii permanente şi a persistenţei vegetaţiei în această zonă montană, care şi explică puternicele episoade de bioturbare din partea superioară a depozitelor de pe Valea Bistriţei. Cel mai clar delimitat astfel de episod aparţine, după toate aparenţele, complexului de oscilaţii calde din Tardiglaciar (Bölling-Alleröd), care, la Poiana Cireşului, afectează superficial loessul tardiglaciar preexistent în care se află nivelul epigravettian II. În absenţa datărilor radiocarbon, aceste interpretări rămân preliminare. Descoperiri arheologice Redeschiderea şi extinderea secţiunii V ne-a permis, în anul 2006, continuarea cercetărilor în partea superioară de depozitului, deja cunoscută, dar şi identificarea unor episoade de prezenţă umană anterioare celui mai vechi nivel cercetat până în anul 2005 (nivelul gravettian I, datat la 26.000 BP). Cel mai recent nivel paleolitic, nivelul epigravettian I a fost cercetat în cuprinsul carourilor D1-F3 (extensiunea spre N a secţiunii V). Acest nivel, puternic afectat de intervenţii moderne, nu a livrat decât resturi diseminate de debitaj paleolitice (cca. 150 de artefacte), amestecate cu material litic de factură neolitică. Nivelul epigravettian II, cercetat integral în cuprinsul carourilor D1-F3 şi parţial în cuprinsul suprafeţei estice (carourile A4-C6), deja săpate parţial în cursul anului 2005, a oferit, ca în fiecare an, o remarcabilă bogăţie de material litic şi faunistic, resturi de combustie şi pete de ocru. Dintre acestea din urmă, cu totul semnificativă este cea care acoperă integral caroul C1 şi se continuă în zona necercetată încă. Inventarul litic (cca. 400 de piese) realizat din menilit, silex, jasp, gresie şi şist negru este dominat de resturi de debitaj, lame de dimensiuni mici sau medii, burine şi lamele cu retuşă marginală măruntă directă. 3 eşantioane de cărbune pentru datări radiocarbon au fost recuperate din cuprinsul structurilor de combustie descoperite. O descoperire inedită au reprezentat-o cele 5 fragmente (în medie 0,5 cm) de os plat (scapulă de ren?) incizate geometric. Din nefericire, dimensiunile acestora nu ne permit reconstituirea obiectului din care făceau parte. De asemenea, un vârf din corn a fost recuperat din acest nivel. Nivelul gravettian I a fost identificat şi în zona nordică, deşi se rezumă la mai puţin de 50 de piese litice (carourile D1-F3). Cercetarea lui în perimetrul vestic nu a fost posibilă în această campanie, din pricina densităţii de material din nivelele superioare. Nivelul gravettian II (4,70-5,10 m ad. de la punctul 0) continuă, spre N, în cuprinsul carourilor D1-F3. Conţinutul ansamblului litic (aprox. 150 piese) este relativ omogen în raport cu informaţiile anterioare, iar fauna aproape absentă, cu excepţia unor mici fragmente osoase. Materia primă dominantă, gresia silicioasă, este însoţită într-un procent de 20% de silexul de bună calitate, în care sunt realizate preponderent armăturile retuşate abrupt (vârfuri La Gravette fragmentare). Deşi densitatea acestui nivel scade gradat către N, în raport cu masiva structură de combustie identificată în anul 2004 în carourile A2, A3, B2 şi B3, resturile de combustie diseminate şi materialul litic indică gr. acestui nivel (în medie, 30 cm), ceea ce confirmă ipoteza noastră iniţială, cea a existenţei mai multor episoade de ocupaţie. Din acest nivel au fost recuperaţi alţi doi melci perforaţi, cu o morfologie întru-totul similară celor 10 recuperaţi în anul 2004. Cu totul semnificativă este identificarea, la o adâncime de 6-6,30 m (de la punctul 0), a unui nou nivel cultural, demonstrat de prezenţa resturilor de cărbune diseminat, ca şi a 5 obiecte litice, realizate în menilit, şist şi gresie silicioasă. Deşi prea puţine (două gratoare, o lamă şi două aşchii) pentru a fi relevante tehno-tipologic, aceste unelte pot fi prezumtiv atribuite unei orizont gravettian mai vechi. Această ipoteză nu se poate confirma, însă, înainte ca ansamblul respectiv să devină mai consistent, misiune ce revine campaniilor viitoare. O altă lentilă de concentrare a cărbunelui diseminat se înregistrează între 7,15-7,20 m adâncime (de la punctul 0). Ea nu este, însă, însoţită, de material litic, ceea ce indică şi posibilitatea ca resturile de cărbune să fie rezultatul unui incendiu natural. Această posibilitate rămâne a fi verificată prin cercetări ulterioare. Cercetările din campania 2006 au confirmat lungimea secvenţei geologice şi culturale de la Poiana Cireşului. În stadiul actual al cunoaşterii, prezenţa cel puţin a unui nivel cultural aparţinând paleoliticului superior (gravettian?) mai vechi decât nivelul gravettian II, datat la 26.000 BP, este certă. În condiţiile în care datarea amintită era deja cea mai veche datare a gravettianului de pe Valea Bistriţei, noile rezultate subliniază necesitatea unei reevaluări radicale a cronologiei şi conţinutului cultural al siturilor paleolitice din zonă. Cea mai evidentă problemă ridicată de noile descoperiri de la Poiana Cireşului o constituie, desigur, existenţa tehnocomplexului aurignacian în zonă, tot mai puţin susţinută de cercetările curente. Dimensiunea interdisciplinară a programului internaţional de cercetare de la Poiana Cireşului este evidentă, ca şi bogăţia fără precedent de informaţii arheologice pe care acest sit le livrează an de an. Colectivul nostru intenţionează extinderea acestui program de cercetare către alte situri paleolitice de pe valea Bistriţei. Principala raţiune care justifică extinderea cercetărilor în acest sit şi în regiune este necesitatea de a înţelege mecanismele adaptative ale vânătorilor-culegătorilor din paleoliticul superior, dar şi integrarea acestor noi informaţii în contextul mai larg al dinamicii culturale paleolitice din Europa Centrală şi de Est.