Cercetările arheologice din sectorul nordic de la Romula au început în anul 1965. Principalele obiective investigate au fost cartierul de producţie ceramică şi necropola de N a oraşului roman. Săpăturile arheologice din cartierul de producţie ceramică, cele mai intense din acest sit, au fost conduse de dr. Gheorghe Popilian între anii 1965 şi 1998. Descoperirile din acest sector al oraşului roman au stat la b...aza cărţii sale Ceramica romană din Oltenia1, a numeroase rapoarte, studii şi articole publicate în reviste de specialitate din ţară şi din străinătate2. Aceste cercetări au fost reluate în anul 2003, cu finanţarea Ministerului Culturii şi Cultelor3 şi continuate în anul 2006, cu finanţarea Primăriei Municipiului Caracal prin intermediul Muzeului Romanaţiului. La cercetări au participat, de asemenea, studenţi de la Universitatea Spiru Haret din Bucureşti - Facultatea de Istorie, pe perioada practicii de specialitate. Cercetările arheologice din necropola de N, în vecinătatea cartierului ceramic, au fost conduse de profesorul dr. Mircea Babeş. Între anii 1965-1969, au fost descoperite şi cercetate un număr de 199 de morminte. Un amplu studiu al acestora a fost publicat în anul 19704. În campania din anul 2006 ne-am propus să delimităm spre V cartierul de producţie ceramică, raportul dintre acesta şi zidul lui Filip Arabul fiind deja cunoscut. Un alt obiectiv important a fost culegerea de noi informaţii privind cronologia sectorului, în mod deosebit raportul cronologic dintre atelierele de producţie ceramică şi necropola de N. În campania din anul 2006, au fost practicate un număr de 5 secţiuni cu suprafaţa totală de 152 m2. Patru dintre acestea au fost trasate în zona zidului lui Filip Arabul, iar una în continuarea săpăturilor întreprinse în anii 1997-1998 şi 2003, la V de drumul roman către Acidava. În secţiunile S 1 şi S 5 stratigrafia a fost următoarea: până la 0,20-0,25 m - strat de pământ cenuşiu de culoare cenuşie (vegetal); de la 0,20-0,25 m până la 0,40-0,45 m strat cenuşiu-negricios cu fragmente ceramice romane; de la 0,40-0,45 m până la 0,60-0,70 m - strat castaniu cu fragmente ceramice preistorice (neolitic); de la 0,60-0,70 m la 0,80 - strat castaniu steril arheologic. În secţiunile S 1 şi S 5 au fost cercetate zidul lui Filip Arabul, 6 gropi, o locuinţă şi două morminte de inhumaţie. Trei dintre gropile descoperite în S 1 aveau un plan oval, cu diametrele mici de la 1,64 m (Gr. 3) la 2,02 m (Gr. 2), iar diametrele mari peste 2 m (nu au fost surprinse în secţiunea S 1). Ad. acestor gropi a fost, surprinzător, cuprinsă între doar 0,73 m (Gr. 1) şi 0,93 m (Gr. 2). În umplutura lor au fost descoperite fragmente ceramice, fragmente de cărămizi, ţigle. Gropile au fost sigilate cu fragmente de ţigle şi cărămizi romane, aparţinând nivelului de reorganizare a zonei din timpul lui Filip Arabul. A patra groapă (Gr. 4) este de formă cilindrică cu d de 1,05 m şi ad. de 1,30 m. Ea a fost suprapusă de un strat gros de arsură din perioada amenajării zidului lui Filip Arabul. Zidul lui Filip Arabul de N a fost cercetat încă din a doua jumătate a sec. XX5. Din păcate în zona investigată de noi în anul 2006, el era demontat, ceea ce ne lipseşte de date preţioase privind stratigrafia zonei. Totuşi câteva informaţii au fost adunate. Lăţimea gropii de demantelare era de 1,70-1,74 m, iar fundaţia, formată din fragmente de cărămizi şi ţigle, era adâncă de 0,70-0,75 m faţă de nivelul antic. În faţa zidului, la N era berma lungă de 4,90 m, apoi un şanţ de apărare triunghiular (fossa) cu deschiderea de 3,50 m şi ad. 2,55 m faţă de nivelul roman de la mijlocul sec. al III-lea (3,05 m de la nivelul actual). În secţiunile S 1 şi S 5, la S de zid, în c. 10-13, stratigrafia este următoarea: 0,25-0,48 m - strat de pământ gălbui steril arheologic; 0,48-0,70 m - strat gros de arsură, fragmente de cărămizi şi vase ceramice romane; 0,70-0,90 m - strat gălbui steril arheologic; 0,90-1,05 m - strat castaniu steril arheologic. Menţionăm faptul că stratul de arsură puternică este suprapus de unul gălbui steril arheologic, contemporan cu zidul lui Filip Arabul. Arsura puternică şi stratul steril gălbui de sub ea, ar putea fi rezultatul incendierii unei fortificaţii din lemn şi pământ de la mijlocul sec. al III-lea, anterioară refacerii din vremea lui Filip Arabul. În aceleaşi secţiuni, în c. 12-13 au apărut două gropi care taie cel mai târziu nivel roman de la mijlocul sec. al III-lea p.Chr, dar care, datorită lipsei unor indicii clare, nu pot fi încadrate cronologic. Cele două morminte au fost descoperite în secţiunea S 1, la aprox. 100 m V de drumul roman de la Romula către Acidava, în imediata apropiere a zidului lui Filip Arabul, aprox. paralel cu acesta. Mormintele prezentate sunt de tipul cu cutie simplă din cărămidă şi au un volum prismatic. Ele au fost realizate din cărămizi şi ţigle romane prinse cu lut castaniu nisipos, iar în interior au fost lutuite şi arse ritual. Mormântul nr. 1/2006afost descoperit de la ad. de 1,18 m de la nivelul actual de călcare. Cutia prismatică avea în interior h de 0,28 m, l de 0,38 m şi L de 1,06 m. Pereţii laterali erau din cărămizi cu L de 22,5 cm, gr. de 5,3 cm şi l de 12,5 cm. Cărămizile au fost legate cu lut castaniu. La interior, peretele inferior a fost tencuit cu un strat de lut castaniu, ce conţinea nisip şi fragmente de cărămidă pisată (de aprox. 3-7 mm). Capacul era constituit din cărămizi romane. În momentul descoperirii interiorul cutiei era gol, starea de conservare a mormântului fiind foarte bună. În apropierea capătului de E al cutiei au fost descoperite fragmente de dinţi umani, un număr de 9 mărgele şi o monedă romană. Mormântul nr. 1 a avut un inventar relativ sărac. Acesta conţinea doar 9 mărgele din sticlă şi o monedă romană emisă în vremea împăratului Marcus Aurelius. Deasupra capacului, în partea de S a fost găsită o căniţă din ceramică. Mormântul nr. 2/2006a fost descoperit de la ad. de 1,05 m de la nivelul actual de călcare. În interior cutia avea h de 0,47 m şi L de 1,07 m. Pereţii laterali erau din ţigle cu lăţimea de aşezate pe muchia lungă. La interior pereţii au fost lutuiţi cu un strat de lut castaniu gros de 8-10 mm, cu nisip şi fragmente de cărămidă pisată (de aprox.. 3-5 mm). Peretele dinspre zidul lui Filip Arabul a fost deplasat spre interior în timp. Scheletul descoperit era într-o starea proastă de conservare, datorită umidităţii provenite din scurgerea apei din groapa zidului scos în cutia de cărămidă a mormântului. El se afla în poziţie întinsă pe spate cu mâinile întinse pe lângă corp. Craniul era întors pe partea stângă, cu mandibula inferioară alunecată uşor faţă de poziţia normală. Partea de la genunchi în jos a picioarelor se aflau într-o zonă în care se aşezase între ele o cărămidă pentru a susţine partea superioară a cutiei. Inventarul funerar cuprindea: 124 de mărgele (122 din sticlă şi 2 din metal), 4 pandantive din chihlimbar, 3 brăţări şi 2 inele din bronz, un ac din bronz pentru păr, un pandantiv de tip lunula, doi cercei din sârmă de aur şi o monedă romană din bronz. Brăţările şi inelele se aflau pe mâna stângă, iar colierul de mărgele în regiunea gâtului. În apropierea capului a fost descoperită şi moneda emisă în vremea împăratului Marcus Aurelius. Expertiza antropologică indică un copil în vârstă de 1,5 ani în cadrul mormântului nr. 1, respectiv o fetiţă în vârstă de 10-12 ani, în cazul mormântului nr. 26. În secţiunea S. 3 trasată la V de drumul către Acidava a continuat investigarea clădirii surprinse în cursul cercetărilor din anii 1997-1998 şi 20037. De asemenea, a fost descoperită o groapă cilindrică ce aparţinea unui nivel anterior, din sec. al II-lea p.Chr. În stadiul actual al cercetărilor, considerăm că în secţiunile S 1 şi S 5, cel mai vechi nivel roman poate fi datat în a doua jumătate a sec. al II-lea şi prima jumătate a sec. al III-lea. La mijlocul sec. al III-lea are loc o primă amenajare a unei incinte fortificate şanţ, val de pământ gălbui şi palisadă, după cum indică stratigrafia şi urmele unui incendiu puternic al structurii din lemn. Deasupra stratului gros de arsură a fost depus încă un strat de lut gălbui, contemporan cu zidul din cărămidă ridicat în vremea împăratului Filip Arabul. Cel mai probabil, după încetarea utilizării zidului de incintă, au fost practicate cele două morminte de inhumaţie. Argumentele în acest sens ţin de contextul general al sectorului, respectiv de inventarul funerar al mormintelor. Cercetările arheologice întreprinse, în anii ‘80 ai sec. XX, la cca. 50 m NNE de acest punct s-au încheiat cu descoperirea unor cuptoare, dintre care într-unul a fost găsită o monedă de la Filip Arabul8. Această ipoteză a fost confirmată în anii 1997-1998, când au fost descoperite două morminte de inhumaţie în cutii de cărămidă (având în inventar monede de la Gordian III şi Filip Arabul), care suprapun atelierele ceramice de la V de drumul roman către Acidava9. În privinţa cronologiei celor două morminte descoperite în anul 2006, un rol important îl au mărgelele din inventarul funerar. Subliniem faptul că tipurile de mărgele descoperite au fost încadrate cronologic, majoritatea în sec. II-III. Unele au fost datate chiar mai larg şi mai târziu. Astfel, mărgelele de prismatice din sticlă albastră cu colţurile şlefuite au fost descoperite în contexte din sec. II-IV în mormintele sarmatice din Pannonia10, respectiv din sec. IV în cadrul culturii Sântana de Mureş-Cerneahov din Muntenia11 şi Barbaricum12. Mărgelele de tip sandwich, din sticlă transparentă şi foiţă de aur, au apărut la Tibiscum în sec. al III-lea13. Aria lor de răspândire a cuprins şi Barbaricum, mai ales zona sarmaţilor iazigi şi regiunea Vistulei Inferioare (c. Willebark) unde au fost datate în sec. II-III p.Chr.14 Pornind de la contextul zonei care indică o activitate de producţie ceramică până la mijlocul sec. al III-lea, continuând cu poziţia lor paralela faţă de zidul lui Filip Arabul, şi având în vedere unele tipuri de mărgele care continuă până în sec. al IV-lea, considerăm, că, în ciuda monedelor de bronz foarte tocite de la Marcus Aurelius15, cele două morminte prezentate pot fi datate după mijlocul sec. al III-lea. Deşi nu excludem o posibilă datare mai târzie, în stadiul actual al cercetărilor ele pot fi datate cu mai mare probabilitate în a doua jumătate a sec. al III-lea, probabil după abandonarea zidului lui Filip Arabul. Considerăm că nu este încă momentul de a discuta relaţia acestor morminte cu necropola romană de N, totuşi puţin cercetată, dar subliniem faptul că tehnica cutiei de cărămidă lutuită la interior şi arsă, moneda depusă în gura decedatului relevă ritualuri comune cu necropola amintită, care s-a extins treptat, după mijlocul sec. al III-lea, către S. Perspectivele proiectului Romula Un proiect pentru situl arheologic Romula era o necesitate mai veche. Lipsa unei baze materiale a sitului, lipsa posibilităţii de restaurare şi conservare au fost şi ele motive pentru care mulţi dintre arheologii, care au efectuat săpături, au renunţat să mai vină la Romula. La toate acestea se adaugă finanţarea tot mai precară şi faptul că situl este suprapus de satul Reşca. În acest context, cercetarea arheologică sistematică este limitată la zona centrală ori periferiile oraşului roman, unde nu sunt încă gospodării. Pe de altă parte, lucrările gospodăreşti şi amenajările de locuinţe fără solicitarea avizului Ministerului Culturii şi Cultelor au produs distrugeri de-a lungul timpului. Pentru protejarea sitului arheologic s-a solicitat Comisiei Naţionale de Arheologie eliberarea unei autorizaţii privind evaluarea de teren şi cartarea cu exactitate a limitelor oraşului roman, precum şi a punctelor cu descoperiri arheologice întâmplătoare. De asemenea, a fost adusă în atenţia poliţiei de patrimoniu Olt şi celei din IGP Bucureşti, necesitatea protejării sistematice a sitului de intervenţii neautorizate sau acordarea unor autorizaţii de construcţie cu încălcarea legislaţiei. În vederea dezvoltării proiectului de cercetare au fost cooptaţi în colectiv specialişti de la Universitatea din Craiova, Institutul de Arheologie din Bucureşti, geologi, topografi şi arhitecţi de la Facultăţile de Geografie şi Arhitectură ale Universităţii Spiru Haret, precum şi un numismat de la Cabinetul Numismatic al Academiei Române. În acelaşi timp, şantierul arheologic devine un centru de efectuare a practicii de specialitate pentru studenţii facultăţilor implicate în proiect. În privinţa valorificării rezultatelor cercetărilor arheologice, a demarat deja redactarea unor manuscrise privind cercetările din fortificaţia centrală, din cartierul nordic de producţie ceramică, respectiv cu privire la opaiţele din colecţia Muzeului Romanaţiului Caracal. Aceste cărţi vor fi grupate într-o serie cu titlul Bibliotheca Romulensis. Pentru suportul financiar au fost făcute demersuri la autorităţile publice locale şi către sistemul privat.