În urma cercetărilor de teren efectuate în toamna anului 2006 pe raza municipiului Săcele, urmărind traseul Valului Tătarilor, în locul numit Braşov-Bâtca (Coasta Vătafului) deal cu altitudinea de 708 m, ce domină la stânga Valea Timişului (la sud de cartierul Noua) a fost identificată o aşezare aparţinând culturii Schneckenberg, din care s-au recuperat mai multe fragmente ceramice. Locuirea ocupă atât vârful d...ealului, cât mai ales o zonă ce pare terasată aflată pe latura de NE, către Braşov. În paralel cu amintitele cercetări de la Săcele-Bunloc (vezi raportul Săcele) a fost sondată şi aşezarea descoperită la Braşov-Bâtca. Motivaţia a fost susţinută şi de faptul că de dealul pe care se află locuirea preistorică se “sprijinea” unul din capetele Valului Tătarilor, mai precis cel estic. Cercetarea arheologică a vizat o terasă aflată în pădure, pe latura de NE, unde în câteva gropi recente au fost descoperite, atât în anul trecut, cât şi cu ocazia perieghezei noastre mai multe fragmente ceramice de tip Schneckenberg. Pentru precizarea caracterului locuirii din acest punct a fost trasată o secţiune (S I) cu dimensiunile de 12 x 2 pe platou, ulterior prelungită perpendicular pe buza acestuia şi pe panta ce coboară spre o altă terasă, însumând în final o L= 24 x 2 m. Apariţia unei locuinţe de suprafaţă, ale cărei materiale se concentrau către profilul de NE a impus deschiderea unei alte unităţi de cercetare (S II), trasată paralel cu S I, având dimensiunile de 7 x 2 m, între ele fiind lăsat un martor stratigrafic de 0,50 m. Stratigrafia S I. Întrucât condiţiile meteorologice nefavorabile nu au permis adâncirea pe toată lungimea secţiunii, oprindu-se pe complexele apărute, datele stratigrafice au un caracter preliminar. Precizăm faptul că stratigrafia este, în general, uniformă pe întregul profil, astfel că o vom consemna, fără a detalia micile diferenţe apărute pe anumite porţiuni. În urma unei eventuale continuări a cercetării sperăm să avem o imagine stratigrafică completă. - 0-0,10 - strat vegetal de culoare neagră; - 0,10-0,35/0,40 - strat de cultură de culoare galbenă, cu materiale aparţinând culturii Schneckenberg; - în capătul de NE al secţiunii, între m 5-6 secţiunea a fost adâncită, pentru sondare, până la sterilul arheologic. Cu acest prilej s-a observat că stratul de cultură coboară până la adâncimea de - 0,35/0,40 m, după care urmează un sol galben şi rocă măruntă, fără materiale arheologice. S II. Stratigrafia secţiunii II este similară celei din S I, cu specificarea că cercetarea a surprins o locuinţă ce se adânceşte, la nivelul cercetat, până la - 0,50 m. La acest nivel cercetarea arheologică din acest an s-a oprit urmând ca într-o viitoare campanie să fie continuată. Complexe Locuinţa 1 Între m 1-8 în grundriss-ul S I au apărut la - 0,10-0,15 m ad. numeroase materiale arheologice, între care o râşniţă de piatră întreagă şi o fusaiolă care indicau existenţa unui complex. Pentru conturarea şi dezvelirea sa a fost deschisă S II confirmând prezenţa unei locuinţe aparţinând epocii bronzului. Timpul nefavorabil nu a permis cercetarea integrală a locuinţei, aceasta fiind conturată doar în secţiunea amintită, unde se prezenta sub forma unei aglomerări de materiale între m. 3-6, la acest ultim metru găsindu-se, cel mai probabil, una din laturile sale. În dreptul m. 3 locuinţa este tăiată de o groapă recentă care a afectat-o în bună măsură. Grosimea depunerilor din complex, ce ating 0,20 m (până la nivelul cercetat în această campanie) sugerează existenţa unei locuinţe parţial adâncite, care pe baza materialului recoltat o atribuim culturii Probabil în relaţie cu structura locuinţei se află o pată de arsură de culoare neagră (groapă de stâlp ?), apărută în profilul de NE, în dreptul m. 3,70-3,90. Inventarul Din sectorul cercetat în S II al locuinţei provine un bogat inventar arheologic, format îndeosebi din ceramică, cuprinzând forme şi ornamente specifice culturii Schneckenberg. Din cadrul inventarului special menţionăm mai multe fragmente de râşniţe şi zdrobitoare din piatră, trei fragmente de linguriţe din lut, o fusaiolă, două fragmente de Krummesser din gresie şi un vârf de săgeată cu baza concavă din silex. În dreptul m. 5, la - 0,48 m a fost descoperită şi o placă de gresie de formă patrulateră înconjurată de alte bucăţi de gresie şi rocă locală a cărei funcţionalitate nu o putem preciza deocamdată. Pe baza analizei tipologico-stilistice a ceramicii locuinţa şi aşezarea din care aceasta face parte poate fi atribuită fazei Schneckenberg B. Zidul de piatră Pe panta terasei din S I, între - 2,90-8,80, la ad. de - 0,10-0,15 m, au apărut resturile unui zid (?) sec de piatră, din care cea mai mare parte o formează dărâmătura prăbuşită spre vale. Întrucât secţiunea nu a fost adâncită mai jos de nivelul pietrelor nu cunoaştem modul de ridicare şi infrastructura amenajării. Cu toate acestea, după dispunerea pietrelor, pare probabil ca presupusul zid să aibă lăţimea cuprinsă între m. -2,90-4,50, iar restul să fie format din dărâmătură. În acest stadiu al cercetărilor nu putem vorbi de o elevaţie a zidului. Zidul este format din piatră locală (conglomerat calcaros), piatră de calcar, gresii. Unii dintre bolovani ating dimensiuni mari, de 0,40 x 0,50 m. Printre bolovanii dezveliţi au apărut, pe aproape toată lungimea, fragmente ceramice de tip Schneckenberg. Apariţia în poziţie secundară a ceramicii din epoca bronzului sugerează o datare a amenajării într-o epocă posterioară. Este posibil ca zidul descoperit pe “Bâtca” să facă parte dintr-o amenajare gen turn de observaţie, legat de sistemul defensiv format din incinta de piatră de la Săcele-”Bunloc” şi “Valul Tătarilor” la al cărui capăt de E se află dealul “Bâtca”.