Bucureşti | Punct: Centrul istoric, str. Lipscani, sectorul dintre str. Eugeniu Carada şi str. Smârdan | Anul: 2007
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
Perioade:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Comercial; Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare urbană; Necropolă;
Cod RAN:
| 179132.150 |
Județ:
Bucureşti
Unitate administrativă:
Bucureşti
Localitate:
Bucureşti
Punct:
Centrul istoric, str. Lipscani, sectorul dintre str. Eugeniu Carada şi str. Smârdan
Localizare:
| 179132.150 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Boroneanţ | Adina Elena | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Măgureanu | Andrei Mircea | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Sârbu | Dorin | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Toderaş | Meda | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Gavrilă | Elena | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Mănucu-Adameşteanu | Gheorghe | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Nestorescu | Cristian | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Popescu | Raluca-Iuliana | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Zambory | Mihaly-Tibor | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
Raport:
În urma decapării mecanice efectuate sub supraveghere arheologică, au fost identificate, pe stradă, trasee ale unor ziduri, în dreptul numerelor 18-20, care aparţin fundaţiilor hanului Greci. La acestea se adaugă fundaţiile unor clădiri, anterioare sau posterioare hanului.
Cercetarea arheologică s-a limitat la jumătatea sudică a străzii - partea dreaptă a străzii, respectiv numerele cu soţ.
Descrierea complexelor arheologice începe dinspre strada Carada, în ordinea cercetării acestora.
În cursul unor supravegheri arheologice din toamna anului 1971, în colţul de SE al curţii Băncii Naţionale, la intersecţia dintre str. Lipscani cu str. Smârdan, la o adâncime de numai 0,65 m, au apărut o serie de ziduri ale hanului Şerban Vodă. Acestea marchează latura de S a hanului, desfăşurându-se paralel cu strada Lipscani, pe o lungime de peste 7 m1.
Hanul Greci
Acest han poate fi amplasat printre marile edificii bucureştene de acest fel, care aveau în mijloc o biserică. Nu se cunosc date precise despre construcţia hanului, dar este sigur că a fost ridicat mult mai târziu decât biserica lui Ghiorma Banul, ctitorie de pe la jumătatea secolului al XVI-lea. El a fost construit pe la începutul secolului al XVIII-lea2. Către sfârşitul secolului al XVIII-lea, hanul avea la parter 13 prăvălii3 iar deasupra lor erau odăile de locuit. Pictorul şi desenatorul francez Denis August Marie Raffet (1804-1860), care a însoţit, în anul 1837 pe contele rus Anatol Demidoff în Principatele Române, a lăsat şi binecunoscuta litografie în care apar biserica şi hanul Greci4. Acţiunea de demolare a Hanului Greci a fost realizată în anul 1863. Terenul a fost cumpărat de către Societatea Dacia-Română, în ziua de 9 iulie 1882, care a construit clădirea care găzduieşte acum sediul BCR.
Cercetările arheologice au dus la descoperirea fundaţiilor acestui han, care a cunoscut două faze importante şi mai multe intervenţii minore cum ar fi reparaţii şi recompartimentări.
Prima fază a hanului a fost surprinsă pe cca. 87 m lungime şi aproape 4 m lăţime, spre S, faza I fiind distrusă de clădirea BCR, dar şi de faza II. Drept urmare spaţiul efectiv în care s-au putut cerceta vestigiile din faza I a fost de doar 1,50 m lăţime. Din faza I au fost cercetate 16 compartimentări - pivniţe, camere şi alte spaţii cu scop utilitar. Atât zidul exterior, cât şi cele despărţitoare au fost construite din cărămidă legată cu mortar, cu lăţimi de cca. 0,80 m, cu fundaţiile înecate în mortar de var. Toate sunt clădite pe un sistem de pari, menit să confere mai multă stabilitate fundaţiilor. În această fază a fost inclusă şi pivniţa (cpl. 3) unei clădiri mai vechi ca faza I a hanului, singura încăpere ce a putut fi cercetată integral. Din umplutura pivniţei au fost recuperate câteva zeci de vase întregi şi întregibile (ceramică de uz comun, faianţă, porţelan) din sec. XIX, care asigură datarea ultimei faze de funcţionare a pivniţei, aceasta fiind inclusă în cele două faze ale hanului.
În faza a doua hanul suferă o mutare a frontului generată de o politică de lărgire a străzii Lipscani. Hanul se retrage cu cca. 1,50 m faţă de zidul exterior al fazei I. Zidul de incintă a fost dezvelit pe cca. 56,70 m, fiind surprinse atât colţul de E, cât şi cel de V. Spre V hanul este delimitat de casa 1, adosată la zidul hanului, în timp ce spre E, după han urmează o suprafaţă liberă de construcţii de aproape 20 m până la casa 2. În faza a doua nu se păstrează compartimentarea din prima fază, fiind surprinse şase încăperi. Spre E, pe o distanţă de 19 m nu a mai apărut nici o compartimentare, fapt ce poate indica o curte interioară.
Casa 1
Spre V de hanul Greci, adosată la acesta, a apărut o construcţie notată casa 1. Fundaţiile au fost surprinse pe o lungime de 4,50 m. Spre S construcţia a fost distrusă de clădirea BNR, păstrându-se numai pe o lăţime de 1,20 m. În partea de V au fost surprinse două răsuflători boltite, probabil de la două pivniţe distruse de temelia clădirii BNR. În răsuflători au fost surprinse şi pornirile de arc ale pivniţelor. Adâncimea maximă de cercetare a fost de 1,42 m. Pe direcţia E-V complexul a fost afectat de traseul unor cabluri de curent electric.
Casa 2
În capătul de E al primei incinte a hanului au fost cercetate ziduri ale unei a doua case. Şi aceasta este distrusă aproape în totalitate de intervenţii moderne, păstrându-se doar frontul de N al construcţiei, cel dinspre Lipscani, eventual şi cel de E, dinspre Smârdan. Din păcate, apropierea clădirii BCR şi distrugerile masive, una de la începutul secolului XX (canal colector pentru ape pluviale) şi a doua mult mai recentă (traseele mai multor cabluri electrice şi a unei conducte) au restrâns foarte mult cercetarea. Putem să remarcăm că este vorba despre o construcţie de dimensiuni mai mari, zidul dinspre Lipscani fiind surprins pe o lungime de cca. 14 m. A fost cercetat colţul de V, parte unde casa a avut pivniţe, fiind surprinse două răsuflători şi pornirile de la bolţi. În această zonă zidul coboară până la -3,50 m faţă de Wagriss. La această cotă apare o plintă de 0,16 m lăţime, după care fundaţia continuă în lutul galben, ce constituie pământul „viu”.
Cimitirul “Bisericii lui Ghiorma banul – Biserica Grecilor”
Biserica era amplasată pe spaţiul cuprins între Uliţa Mare (actuala stradă Lipscani), „Uliţa care merge de la Curtea Domnească spre biserica Grecilor”, cum este atestată într-un document din 1 mai 16725, strada Smârdan şi strada Stavropoleos. Biserica lui Ghiorma banul6, cu hramul “Naşterea lui Cristos”, ridicată puţin după jumătatea sec. al XVI-lea7, la 15608 sau pe la 1564-15659, a fost numită astfel după numele ctitorului său, Ghiorma, boier grec din Pogoniani (aşa se precizează în pisania de la 1 octombrie 1719, inscripţie astăzi dispărută)10, foarte influent în timpul domniei lui Petru Vodă cel Tânăr (1558-1568); Ghiorma, mare postelnic, apare în sfatul domnesc între 31 martie 1564 şi 8 iunie 156811.
Între limita estică a fazei a doua a hanului Greci şi Casa 2 este o zonă, din faza I a incintei hanului, care nu a fost compartimentată cu ziduri. Aici au fost descoperite peste 50 de morminte care alcătuiesc cimitirul mahalalei din jurul bisericii lui Ghiorma Banul. Nu toate au putut fi cercetate, multe dintre ele fiind deranjate fie de intervenţii moderne (cabluri şi conducte), fie de intervenţii mai vechi (construirea casei 2). Cimitirul a fost utilizat destul de mult şi ocupa un spaţiu destul de restrâns, dintre cele două străzi: Uliţa Mare şi Stavropoleos, ipoteză pentru care pledează două constatări: numărul destul de mare al reînhumărilor şi suprapunerea mormintelor pe mai multe rânduri. Menţionăm că în cazul reînhumărilor au fost păstrate şi reînhumate doar o mică parte din oase, uneori doar craniul. Toate mormintele sunt de înhumaţie şi, acolo unde s-a putut observa, sunt depuse în decubit dorsal, orientate V–E. De cele mai multe ori nu a putut fi observată groapa mormântului. Mormintele, adulţi (femei şi bărbaţi) şi copii, sunt sărace în inventar: o monedă sau un obiect de podoabă, indică situaţia socială modestă a celor îngropaţi aici. Cimitirul a funcţionat de la sfârşitul sec. al XVI-lea şi în cursul secolului următor. După încetarea folosirii spaţiului drept cimitir a fost ridicat hanul Greci.
Strada de lemn
În zonele cercetate aflate în exteriorul hanului Greci, la N şi E de acesta, au fost descoperite porţiuni importante ale „podului” de lemn, desfăşurate pe toată lungimea hanului.
Constructiv s-a observat că strada de lemn era amenajată într-un strat de pământ negru (de la apele pluviale şi menajere), lutos, peste care erau puse bârne lungi, aşezate conform axului străzii. Peste acestea erau fixate, cu cuie din lemn, scânduri puse perpendicular pe axul străzii; au fost observate mai multe nivele de refacere a structurii străzii.
Între hanul Greci (faza I) şi hanul Şerban Vodă, în cursul sec. al XVIII-lea, „Uliţa Mare” avea o lăţime de cca. 6,75 m.
Strada de lut
Un alt moment al amenajării străzii Lipscani, mai vechi ca podul de lemn, este o amenajare din lut. Acest nivel a fost surprins în mai multe casete la o adâncime de aproximativ 2,60 m faţă de nivelul trotuarului actual. Strada constă într-o amenajare dintr-un lut tratat, amestecat cu alte materiale pentru a i se conferi duritate. Au fost prelevate probe ce vor fi analizate în laboratoarele MMB pentru a se determina „reţeta”, compoziţia lutului. Lutul este foarte dur deşi are o grosime de numai 1-2 cm. Strada are un plan drept aflat la cca. 0,20 m sub nivelul podului de lemn. De asemenea, strada de lut este suprapusă (la cca. 0,50 m) şi de traseul zidului exterior al primei incinte a hanului Greci.
Construcţii medievale
Sub nivelul cimitirului de mahala din jurul bisericii ctitorite de Ghiorma Banul au apărut o serie de construcţii. Datorită adâncimii foarte mari şi a spaţiului foarte îngust, aceste structuri nu au putut fi cercetate în întregime. De altfel, toate au suferit distrugeri fie datorate gropilor de morminte, fie datorită fundaţiilor hanului Greci. Toate cele trei construcţii pot fi datate în sec. al XVI-lea. Dintre cele trei astfel de construcţii pentru două putem presupune o destinaţie specială (tainiţe?), pentru cea de a treia, datorită părţii mici surprinse nu ne putem pronunţa.
Tainiţe
Una dintre ele este de formă semicirculară, însă cu partea superioară construită rectangular. Construcţia, realizată din cărămidă legată cu mortar, proteja (întărea) partea de V a unei gropi circulare. Aceasta continua şi sub talpa zidăriei, coborând prin lutul galben până la un strat nisipos de culoare galben verzui cu multe pietricele. Groapa nu a avut nici un fel de inventar, în partea superioară a umpluturii apărând doar dărâmătură (moloz, cărămizi întregi şi fragmentare).
Cea de a doua are o formă rectangulară, uşor trapezoidală, cu pereţii zidiţi din cărămidă legată cu mortar. Nu a fost observată groapa propriu-zisă şi nici nu au fost descoperite materiale arheologice.
Hanul Şerban Vodă
Pe jumătatea nordică a străzii Lipscani au fost reperate fundaţiile hanului Şerban Vodă, care au făcut obiectul unor sondaje pentru stabilirea lungimii laturii sudice a incintei şi pentru cotele finale de fundaţii. Prezenţa unor reţele de cabluri, conducte – unele în funcţiune – a făcut imposibilă aflarea cotelor de fundaţie pentru incinta sudică. Efectuarea unor lucrări de către Banca Naţională a României a făcut imposibilă desfacerea trotuarului din faţa Bănci Naţionale pentru cercetarea hanului Şerban Vodă, care este suprapus, parţial, de către actuala clădire a Băncii Naţionale. Un raport asupra acestui han va fi prezentat după finalizarea cercetării arheologice. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:
În urma decapării mecanice efectuate sub supraveghere arheologică, au fost identificate, pe stradă, trasee ale unor ziduri, în dreptul numerelor 18-20, care aparţin fundaţiilor hanului Greci. La acestea se adaugă fundaţiile unor clădiri, anterioare sau posterioare hanului . Cercetarea arheologică s-a limitat la jumătatea sudică a străzii - partea dreaptă a străzii, respectiv numerele cu soţ. Complexele cercetate au fost următoarele: Hanul Greci, două case din perimetru, Cimitirul “Bisericii lui Ghiorma banul – Biserica Grecilor”, Strada de lemn, Strada de lut, Hanul Şerban Vodă, varii construcţii medievale.