Coţatcu | Comuna: Podgoria | Judeţ: Buzău | Punct: Cetăţuia | Anul: 2007
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Grigoraş | Laurenţiu | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Paveleţ | Eugen-Cristian | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Andreescu | Radian-Romus | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Trohani | George | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
Situl eneolitic de la Coţatcu, comuna Podgoria, este situat în partea de NE a judeţului Buzău, la cca. 15 km. NV de oraşul Râmnicu Sărat, într-o zonă de dealuri, pe partea dreaptă a terasei medii a pârâului Coţatcu. Aşezarea era protejată la V de pârâul Coţatcu, iar la N şi S de două văioage adânci. Accesul la sit se face pe un drum îngust, situat în partea de E a aşezării. Acesta face legătura între zona înaltă a terasei pârâului Coţatcu şi zona de terasă medie pe care se află situl cercetat de noi.
Situl arheologic de la Coţatcu a fost descoperit de Vasile Motoaşcă, directorul şcolii din sat, în anul 1971, odată cu primele alunecări de teren ce au afectat zona. În anii 1973-1974 au fost întreprinse cercetări pentru recuperarea materialelor arheologice din complexele distruse prin alunecările de teren şi pentru stabilirea stratigrafiei aşezării1. Cercetările au fost conduse de Vasile Drâmbocianu de la MJ Buzău.
Cercetările arheologice de la Coţatcu s-au desfăşurat în perioada 23 august – 5 octombrie 2007.
Obiectivul acestei campanii l-a constituit continuarea cercetării în suprafaţa P1 în vederea obţinerii profilului stratigrafic al tell-ului eneolitic în zona menţionată. La data reluării săpăturilor, suprafaţa P1 avea o L de 18 m şi o l de cca. 1,60-1,70 m. Având ca prioritate obţinerea unei secvenţe stratigrafice complete a suprafeţei P1, care coincide cu jumătatea de N-V a tell-ului, am optat pentru realizarea unui profil în trepte pentru a reduce volumul de pământ manevrat, aceasta în condiţiile în care forţa de muncă a fost deficitară.
În acest sens la ad. de 1,40 m, atinsă pe întreaga lungime a P1 (c.1-9), am cruţat o suprafaţă plană cu l de 2 m de la care am săpat până la cca. -2,50 -2,60 m. Astfel s-au obţinut două secvenţe stratigrafice (0 -1,40 m şi -1,40 m -2,50/2,60 m) care au permis identificarea mai multor niveluri de locuire.
Prima secvenţă stratigrafică (0 -1,40 m)
În c.1–3 am identificat locuinţa L1, incendiată, care se prezintă sub forma unei zone compacte compusă dintr-un amestec de lipitură arsă (urme de incendiere), ceramică, oase de animale şi material litic. Depunerea ce formează L1 are o lungime de 3,80 m şi o grosime de 0,10-0,15 m (-0,70 -0,85 m). Deasupra L1 se află un nivel de depunere de culoare neagră-cenuşie (-0,50- 0,70 m) în compoziţia căruia se află mult material arheologic. Sub L1 se află un strat de cca. 0,15 m (-0,85 –0,98 m) de culoare cenuşie, cu material arheologic foarte fărâmiţat.
Între adâncimile -0,98 m şi -1,40 m am identificat un nivel de amenajare, de culoare galben-cenuşiu, cu foarte puţine materiale arheologice realizat, probabil, pentru nivelarea/amenajarea suprafeţei pe care urma să se construiască nivelul următor de locuinţe.
În c.4–6, între 0 şi -0,30 m, a apărut un strat de pământ amestecat cu material arheologic provenit din săparea unei gropi recente. Sub acest strat, -0.30 -0.50 m, se află un nivel de pământ de culoare maroniu-cenuşie cu foarte puţine resturi arheologice. Între -0,50 şi -0,75 m a apărut un nivel de culoare maronie având în compoziţie fragmente ceramice, material litic şi oase de animale. Urmează un nivel de depunere cu pământ cenuşiu amestecat cu material arheologic (-0,75 -0,90 m) şi care formează un complex notat cu sigla L2. Considerat iniţial, în campania 2006, ca fiind un complex de locuire, L2 apare după cercetarea din 2007 ca zonă de trecere între locuinţele L1 şi L3.
Între -0,90 m şi -1,20 m am identificat un nivel de depunere de culoare maron-gălbui, în compoziţia căruia sunt vizibile urme de ardere (cenuşă), puţin material arheologic şi extrem de fărâmiţat, ca rezultat al unei posibile nivelări/amenajări a unei suprafeţe de călcare. Sub acest strat, între -1,20 m şi -1,40 m, avem un nivel de pământ galben care constituie acelaşi nivel de terasare menţionat şi în c.1–3, cu urme de complexe neincendiate.
În c.5, având 0,90 m lungime şi aflat între -1,35 m şi -1,40 m am surprins o depunere neagră-cenuşie cu urme de ardere şi material arheologic.
În c.7 au fost surprinse în profil două gropi de par, dispuse paralel, ce sunt parte integrantă din L3, distanţa dintre axele acestora fiind de 1,10 m. Gropile sunt late de 0,30 m şi au fost secţionate de la -0,60 m până la -0,80 m.
L3 a fost identificată în suprafaţa P1, c.7-9 şi în suprafaţa P2, c.1 (în campania din anul 2006). L3 s-a conturat între -0,60 m şi -0,80 m, având o lungime măsurată în P1 de cca. 6 m. În c.9, L3 este secţionată de o groapă eneolitică ce apare la -0,40 m şi continuă până la -1,40 m. Cu excepţia situaţiilor descrise anterior, stratigrafia c.7-9 este identică cu cea din carourile precedente.
A doua secvenţă stratigrafică (-1,40 m –2,50/2,60 m)
În c.1 (rezultat în urma extinderii suprafeţei P1) şi 1 s-a evidenţiat, între -1,40 m şi -1,60 m un nivel de terasare din pământ galben şi care se întinde pe toată lungimea P1. Între -1,60 m şi -1,90 m avem un nivel de culoare galben-verzui. În acest nivel se disting urme compacte de depunere, cu grosimi între 0,04-0,08 m ce pot fi rămăşiţele unor locuinţe neincendiate. Ele au fost surprinse pe o suprafaţă mică aşa încât această informaţie trebuie privită cu rezerve până la cercetarea unei suprafeţe mai mari, fapt care sperăm să se realizeze în campania următoare. Sub acest nivel se află un strat care, cu excepţia unor vagi urme de ardere, este identic ca şi compoziţie cu nivelul de deasupra.
În c.1-2, la -2,30 m, pe o suprafaţă cu o lăţime de cca. 1,80 m, am găsit dispuse în grund, foarte multe pietre de râu, de diferite dimensiuni ce par a fi rezultatul unei amenajări. În c.1, pietre de dimensiuni mici şi mijlocii sunt aşezate pe acelaşi nivel într-o amenajare ce se constituie într-un fel de pavaj. Printre pietrele ce compun acest pavaj am găsit fragmente ceramice, fragmente din piese de silex şi oase de animale.
În c.2-4, între -1,90 m şi -2,05 m am identificat urmele unei locuinţe uşor adâncite, incendiată şi pe care am înregistrat-o cu sigla L7. Podeaua L7 a fost construită din bârne lutuite, lucru evidenţiat printr-o lentilă neagră de lemn carbonizat dispusă sub un strat de lutuială. Între -2,05 m şi -2,40 m se află un nivel de culoare cenuşie, cu foarte puţin material arheologic şi urme de ardere a unor materii vegetale.
În c.3, între -2,40 m şi -2,45 m, am surprins, pe o lungime de cca. 1 m, o lentilă cu pământ puternic ars şi cenuşă albă, extrem de fină.
În c.5 a apărut, între -1,90 m şi -2,60 m, o groapă având ca umplutură fragmente de lipitură arsă, ceramică, oase de animale ş.a. Această groapă secţionează al doilea nivel de locuire identificat prin existenţa complexului L7.
În c.6-7, între -1,75 m şi -2,20 -2,40 m, am identificat urmele unei locuinţe, L8, semiîngropate şi incendiate ce a apărut sub forma unui conglomerat de fragmente mari, compacte, de lipitură arsă. Podeaua L8 are o structură identică cu cea descrisă în cazul L7. De la -2,40 m până la -2.60 m avem un nivel de pământ cenuşiu cu foarte puţin material arheologic, nivel surprins şi în carourile anterioare. Întreaga suprafaţă a L8 este acoperită cu o lentilă groasă de cca. 0,02 m de pământ galben – verzui şi aflată la -1,75 m, este probabil o amenajare a zonei făcută după incendiul ce a distrus L8.
În c.6, la -1,55 m a fost descoperită o zonă cu o mare concentraţie de fragmente ceramice provenite de la vase mari de provizii făcute din pastă ceramică grosieră şi decorate, predominant, cu barbotină.
În c.8-9 situaţia este confuză datorită alunecărilor de teren. În c.9, între -1,80 m şi -2,30 m a fost identificat un nivel de terasare, iar între -2,30 m şi -2,60 m am regăsit nivelul de pământ cenuşiu descris şi în cazul carourilor precedente.
Analiza celor două secvenţe stratigrafice rezultate în urma cercetărilor din anul 2007 a permis identificarea a două niveluri de locuire. Primul nivel, reprezentat de L1 şi L3, cât şi cel de al doilea, prin L7 şi L8, pot fi încadrate în aspectul cultural gumelniţean de tip Stoicani-Aldeni.
Majoritatea ceramicii descoperite, poate fi încadrată culturii Gumelniţa (faza A1) evident cu numeroase influenţe Precucuteni III şi Cucuteni (faza A).
Dintre materialele arheologice descoperite menţionăm în acest context cantitatea mare de fragmente ceramice, un vas de factură cucuteniană întregibil, câteva fragmente ceramice pictate - Cucuteni A2, o pintaderă, o statuetă zoomorfă decorată cu motive geometrice incizate, mai multe dăltiţe de calcar (herminete), un capac circular de lut şi mai multe fragmente de statuete feminine.
Este de menţionat cantitatea redusă de unelte de silex descoperite în această campanie. Am găsit doar câteva răzuitoare pe lame şi mai multe aşchii.
În ce priveşte ceramica remarcăm numărul mare de vase de dimensiuni mici sau medii de calitate foarte bună, fină, şi decorate cu caneluri şi brâuri. Multe dintre aceste vase fine, lustruite, prezentau pictură cu grafit sau roşu crud, atât la exterior cât şi la interior. Semnalăm şi prezenţa vaselor decorate cu volute incizate şi alveole specifice aspectului cultural Stoicani-Aldeni.
Întreg materialul ceramic a fost spălat şi triat, actualmente fiind în stadiul de prelucrare grafică şi fotografică. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:
Situl eneolitic de la Coţatcu, comuna Podgoria, este situat în partea de NE a judeţului Buzău, la cca. 15 km. NV de oraşul Râmnicu Sărat, într-o zonă de dealuri, pe partea dreaptă a terasei medii a pârâului Coţatcu. Obiectivul acestei campanii l-a constituit continuarea cercetării în suprafaţa P1 în vederea obţinerii profilului stratigrafic al tell-ului eneolitic. Majoritatea ceramicii descoperite, poate fi încadrată culturii Gumelniţa (faza A1) evident cu numeroase influenţe Precucuteni III şi Cucuteni (faza A).
Note:
1.
1. G. Trohani, Radian Andreescu, Laurenţiu Grigoraş, Eugen Paveleţ, Coţatcu, com. Podgoria, jud. Buzău, CCA 2007, nr. 68, p. 137-138.