Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Burnichioiu | Ileana | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia | |
Csongor | Derszi | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca | |
Mărginean | Florin | Complexul Muzeal Arad | |
Mîzgan | Vasile | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca | |
Pascu Hurezan | George | Complexul Muzeal Arad | |
Rusu | Adrian Andrei | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
Obiectivele cercetării: delimitarea perimetrului sitului; continuarea cercetărilor în zona palatului abaţial şi a laturilor vestice şi estice ale claustrului mănăstirii, precum şi a părţii de SV a clădirii refectoriului. Situl arheologic Frumuşeni - Mănăstirea Bizere, se află la 1 km NE de localitate (12 km E de Arad), în lunca Mureşului, pe malul stâng al râului, în punctul numit Fântâna Turcului. Au fost tr...asate 16 secţiuni, două la S de biserică, trei pe latura estică a claustrului, trei la V de turn, două la V de palatul abaţial, două pe latura vestică a claustrului şi trei în colţul de SV al refectoriului precum şi una pentru sondare în partea sudică a perimetrului cercetat, suprafaţa totală investigată fiind de 300 m2. Clădirea identificată la SV de refectoriu A fost determinată prin săparea S61 şi S64. Nivelul său de construcţie se distinge clar pe profilul de S. Alăturat lui, spre V, s-a înregistrat amprenta unei bârne de lemn. Pe toată suprafaţa S61 nu pare să fi avut un alt pandant. La scurtă vreme de la funcţionare, respectiv după o depunere stratigrafică superficială, se înregistrează o arsură subţire şi uniformă. Au apărut apoi fundaţiile identice ale unei alte clădiri. Interiorul a fost umplut şi egalizat până la suportul unui strat cu conţinut de mortar şi bucăţi de cărămidă. Pentru că el a avut o oarecare consistenţă, a fost asemuit unui strat în stilul cocciopesto-ului antic. S-ar putea chiar presupune că a stat la baza unei podele de tip mozaic, eventual compus din „pişcoturi”. Clădirea din vecinătatea porticului de V Înregistrată în S65, la capătul ei de N. Din ea s-au găsit doar fragmente de fundaţii care descriau un colţ (de SV). Zidurile sunt clădite din pietre de gresie, înnecate în mortar. Nu se înregistrează urme de cărămidă. În apropierea profilului de E, în limita de S a ? 3, a fost recuperată o monedă austriacă (1 Kreutzer de bronz, bătut în anul 1812). Moneda datează perioada de scoatere a fundaţiilor. Este cea dintâi mărturie de acest tip, alături de câteva pipe. În poziţie secundară a fost descoperit un fragment de bară (9 cm) cu urechi de fixare la extremităţi confecţionat din aur. În extrema de S a secţiunii S65 s-a descoperit un cuptor de bucate. Are un plan eliptic, cu axa mare N-S. S-au conservat cel mult două rânduri de cărămizi. Ele sunt clar refolosite, cu urme de mortar. Spre gura cuptorului, aflată la V, a fost găsită şi o placă de calcar, cu margini de îmbinare şi cui metalic de fixare. Crusta de la bază este păstrată integral. Ea este însă superficială, dovedindu-se că a fost folosit o perioadă scurtă. În interior au fost găsite, prinse parţial ori chiar lângă platformă, două fragmente ceramice din sec. XII-XIII. Câteva fragmente de oase indică şi ele utilitatea menajeră a cuptorului. Vecinătatea bucătăriei este de asemenea un fapt de marcat. La demontarea crustei s-au descoperit fragmente ceramice, aşezate în covor, cu destinaţie specială, pentru mărirea capacităţii de conservare a căldurii, aparţinătoare perioadei secolelor XII-XIII. Latura estică a claustrului A fost determinată prin săparea S67, S69-70. S-au descoperit resturi ale pardoselii de cărămidă a porticului şi clădirii de pe latura estică a mănăstirii, precum şi negativele de zid. Latura vestică a claustrului A fost determinată prin săparea unei singure secţiuni S66. A fost descoperită talpa fundaţiei porticului spre exterior şi negativul spre interior, precum şi pardoseala din cărămidă aşezată în spic. Amenajarea din vestul palatului abaţial S-a înregistrat în S60 şi S63. Se compune din structuri cu bârne plasate culcate, în stratul de pietre sfârâmate, produs de atelierul de cioplire. S-a compus din şiruri de bârne combinate, orizontale şi verticale. Grosimea lor este impresionantă, trădând o construcţie solidă. Aliniamentul general este aprox. SV-NV. Structura este secţionată perpendicular, la capătul stratului de pietriş galben, de o bârnă mai îngustă. Imediat lângă, se găseşte urma unui şanţ care a conţinut bârne şi mai groase, dispuse aproximativ paralel cu prima descrisă. Este sigur că, din punct de vedere al cronologiei relative, construcţia a apărut după isprăvirea şantierului de cioplire a pietrelor şi inhumări. Este greu de stabilit rostul exact al acestei instalaţii. Se poate doar bănui că ar avea legătură cu palatul abaţial care era poziţionat în vecinătatea sa cea mai apropiată. Biserica mănăstirii A fost cercetată prin S 71-72, pe latura de S, în partea navei. S-au păstrat amprentele primei asize de blocuri de elevaţie. Prin trasarea S71 s-a redeschis suprafaţa cu mozaicul mare al bisericii. Clădirea situată la V de turn A fost determinată prin săparea S58-59, S62, S68, S73. Un nivel de cultură materială, în special ceramică, a precedat-o. Din el au ieşit la iveală negative de turnare a unor piese de bronz. Are o planimetrie unghiulară, cu orientarea NV-SE. Dimensiunile estimate sunt de cca. 7,60 x 7,60 m. Deşi aproape complet demantelată şi excavată, se poate determina că a avut fundaţii de 0,90-1 m grosime, realizate din gresie şi cărămidă. Practic doar într-una dintre secţiuni a mai fost descoperită fundaţia. Rămâne destul de incert, datorită scoaterii complete a fundaţiilor sau amenajării, dacă a existat sau nu o mică amenajare interioară, pe colţul de SV. Pe baza materialului recoltat, se poate estima că a apărut probabil la sfârşitul sec. XIII, începutul sec. XIV. Cimitirul Au fost cercetate încă 20 de morminte, numărul acestora ajungând acum la 176. Trei au fost descoperite la NV de capela descoperită în anul anterior, iar restul la S de biserica mănăstirii. Materialul arheologic descoperit cuprinde, în primul rând, fragmente arhitectonice (capiteluri, imposte, colonete, componente de paviment) la care se adaugă ceramică uzuală, sticlărie, podoabe, piese de metal şi monete.
The archaeological site of Frumuşeni – Bizere Monastery is located 1 km North-East from the village (12 km East from Arad), in the Mureş meadow, on the left bank of the river, at the point known as ”The Turk’s Fountain” (Fântâna Turcului).
During 2007, the campaign has marked out 16 tranches, two of them are situated in the South side of the church, two in the South-West corner of the refectory, three in the East and two in the West side of the cloister, two are situated in the South side of the abbey palace, four in the West side of the tower and one in the South side of the monastery. The total investigated area was of 300 sqm.
In this campaign, the most important discovery was an oven, excavated in the South-West side of the refectory. A further 20 graves were excavated, summing at this point 176.
The archaeological material discovered consists, first of all, of architectonic fragments (capitals, imposts, columns, paviment components) completed by household pottery, glass, adornments, metal objects and coins.