Situl arheologic se află în satul Găiseni pe locul fostei Mănăstiri Strâmbu, pe o terasă neinundabilă, a doua, a pârâului Siriu. Cercetările efectuate în vederea definitivării proiectului de restaurare, acum şi în cele două campanii anterioare, au fost organizate de SC Damasus SRL din Braşov. În perioada 13-26 septembrie 2007 au fost realizate 5 sondaje arheologice la Biserica ortodoxă Sfântul Nicolae din Găis...eni, jud. Giurgiu, fostul schit mănăstiresc Strâmbu. Obiectivul cercetării a fost acela de a identifica structurile zidite ale construcţiilor de sub actualul nivel de călcare, demolate anterior, din zona zidului de incintă, dar şi urmărirea stratigrafiei din interiorul şi din jurul acestora, a datelor tehnice legate de acestea şi a informaţiilor privind habitatul uman şi al acţiunilor antropice din spaţiul pe care au fost amplasate edificiile. Suprafeţele deschise au fost numerotate continuând numerotarea sondajelor anterioare de la 18 până la 22, la acest obiectiv fiind efectuate alte cercetări de acest gen în două campanii mai vechi. Cercetarea s-a concentrat pe latura de N (S18), E (S19), SE (S20), S (S21) şi V (S22) a incintei bisericii. S18: 8 x 2 m, orientată aprox. S-N, aprox. perpendiculară pe latura de N a incintei la 16 m E, de zidul interior al incintei vestice. Scopul deschiderii acestei suprafeţe a fost de a investiga un posibil spaţiu de locuit dotat cu o pivniţă. S19: 8 x 2 m, cu orientarea S-N, trasată în capătul estic al S 5 şi perpendiculară pe aceasta. Cu această suprafaţă s-a urmărit traseul incintei de E în acest sector. S20: 3 x 3 m, paralelă cu latura sudică, lungă a bisericii şi la 20 m S de aceasta. S20 urmăreşte traseul incintei în sectorul sudic. S21: 7 x 1,5 m, paralelă cu latură de V a bisericii, la 17 m S de aceasta - m. 0, este la 17 m S de latura de S a bisericii. S21 a fost trasată pentru verificarea existenţei ruinelor de pe latura de S a incintei. S22: 2 x 4 m, cu orientarea E-V, trasată perpendicular pe zidul de incintă, în dreptul contrafortului consolidat. Această suprafaţă a fost trasată pentru verificarea existenţei ruinelor de pe latura de V a incintei. Toate cotele de adâncimi notate în desene şi în referinţele din text au fost raportate la o cotă wagriss, folosită de constructori, proiectanţi şi cercetările arheologice de până acum. Nivelul acestei cote a fost preluat de pe ancadramentul de piatră al intrării de V al bisericii. Măsurat de la nivelul pragului de piatră, se află la +0,82 m. Suprafaţa S18 S18 (8 x 2 m, orientare S-N, 16 m2) a fost trasată aprox. perpendicular pe latura nordică a incintei bisericii la 16 m E de zidul vestic de incintă. Structuri zidite: - în această suprafaţă au fost surprinse următoarele ziduri: Z10, Z11, Z12, Z18, Z19, Z20 Z10 (m. 2-5, profil vestic; elevaţie: păstrată pe max. 1,2 m; lăţime: neprecizabilă; orientare: S-N; materiale de construcţie, tencuieli, mortare: cărămidă prinsă cu mortar bun până la +0,7 m de unde continuă cu "mortar" din lut cu nisip; fundaţie: din cărămidă legată cu mortar, h=0,7 m) delimitează la V o încăpere ale cărei limite nordice sunt date de Z12 (m. 7-8, profil nordic; elevaţie: păstrată până la max. +0,8 m; lăţime: 0,7 m; orientare: E-V; materiale de construcţie, tencuieli, mortare: cărămidă prinsă cu mortar bun; fundaţie: neprecizabil). La S încăperea este delimitată de Z11(m. 1,2-2,2; elevaţie: păstrată pe max. 1,2 m; lăţime: 0,7 m; orientare: E-V; materiale de construcţie, tencuieli, mortare: cărămidă prinsă cu mortar bun; fundaţie: din cărămidă spartă înecată în mortar, h 0,5 m) care prezintă o îndreptare care poate fi identificată cu un prag de intrare în încăperea amintită, aflat la +0,9 m. La un nivel situat la -0,1-0,2 m faţă de prag se poate observa în profilul estic un nivel de călcare în încăpere delimitat şi de câteva cărămizi fragmentare provenite de la pardoseala conservată precar (între m. 2-4,6). Un nivel de călcare la nivelul pragului a fost sesizat şi la S de Z11. La nivelul corespunzător pardoselii amintite a mai fost surprinsă o suprafaţă realizată din cărămizi clădite înspre Z12. Această amenajare suprapune o boltă, Z20 (m. 4-7; elevaţie: surprinsă pe max. 0,9 m; deschidere arc de boltă interior: 1,5 m; orientare: E-V; materiale de construcţie, tencuieli, mortare: cărămidă prinsă cu mortar bun; bolta tencuită pe exterior; fundaţie: din cărămidă spartă în mult mortar, h surprinsă 0,6 m, prezentând un decroş de 0,1 m, la -0,2 m), prăbuşită doar înspre profilul vestic. Punctul superior exterior al bolţii se află la +0,5 m. Spaţiul dintre Z11 şi Z20 a fost umplut cu moloz peste care a fost amenajată pardoseala. Probabil într-o primă fază existau Z12 (incinta veche?) şi Z20, poate şi Z11, iar nivelul de călcare fiind undeva la nivelul decroşului fundaţiei bolţii (Z20) şi al Z11. Într-o etapă ulterioară a fost amenajat Z19 (incintă nouă?) şi mai apoi ridicate Z10 şi Z18 vizibil adosate la Z11 şi Z20 realizate într-o tehnică asemănătoare la care a fost utilizat mortar din lut cu nisip. În această fază probabil a fost ridicat considerabil nivelul de călcare în acest sector cu aproape 1 m faţă de cota 0. Suprafaţa S19 S19 (8 x 2 m, orientare S-N, 16 m2) a fost trasată pe latura estică a incintei bisericii perpendicular pe S5. Cu această suprafaţă s-a urmărit traseul incintei de E în acest sector. Structuri zidite: - în această suprafaţă au fost surprinse următoarele ziduri: Z5, Z6 Z5 (m 2,5-8, profil vestic; elevaţie: păstrată pe max. 0,35 m; lăţime: neprecizabilă, dar surprinsă pe max. 0,7 m în dreptul m. 4,5; orientare: S-N descriind uşor un arc de cerc; materiale de construcţie, tencuieli, mortare: cărămidă prinsă cu mortar bun; fundaţie: din cărămidă înecată în mortar, înălţime 0,3 m) a fost surprins la -0,9 m, iar talpa fundaţiei sale se află în profilul nordic la -1,55 m. Fundaţia nu prezintă şanţ de fundare, baza sa fiind înecată în lutul local steril. La nivelul construirii zidului, în exteriorul acestuia se poate observa un strat din cărămidă spartă. De asemenea se mai pot observa straturi succesive de demolarea zidului, dar de mici proporţii. O prăbuşire masivă a zidului estic de incintă s-a datorat probabil unei deteriorări a acestuia la baza sa provocând o alunecare nefirească a zidului şi o "aşezare" pe baza rămasă întactă. În punctul de curbură maximă a arcului de cerc descris de Z5 (m. 5-5,9) a fost construit, odată cu acest zid, un contrafort (Z6) lat de 0,8-0,9 m, perpendicular pe Z5, surprins pe o L de 1,3 m, avînd aceleaşi caracteristici cu zidul de incintă şi ţesut cu acesta. Extremitatea estică a zidului Z6 întră în profilul estic al S19 şi a fost surprins la -1,3 m, iar baza sa la -1,85 m. S5 anterioară a fost surprinsă în S19 între m 1,9-3,3. Suprafaţa S20 S20 (3 x 3 m, orientare N-S, 9 m2) paralelă cu latura sudică, lungă a bisericii şi la 20 m S de aceasta. S20 urmăreşte traseul incintei în sectorul sudic. Datorită vegetaţiei dense de salcâm caseta nu a putut fi extinsă spre S şi V. Structuri zidite: - în această suprafaţă au fost surprinse următoarele ziduri: Z13, Z14, Z15, Z16, Z17 Z13(elevaţie: neprecizabilă; lăţime: 0,25 m; orientare: SV-NE; materiale de construcţie, tencuieli, mortare: cărămidă prinsă cu mortar bun; fundaţie: neprecizabilă) pare mai degrabă un prag ce se adosează la zidul Z14 (taie în diagonală caseta de la SV la NE, elevaţie: păstrată pe max. 0,8 m; lăţime: 0,35 m; orientare: SV-NE; materiale de construcţie, tencuieli, mortare: cărămidă prinsă cu mortar bun; fundaţie: din cărămidă legată cu mortar din lut cu nisip, înălţime 0,3 m; la fundaţie prezintă un decroş de 0,1 m la -1 m, dar un alt decroş de 0,1 m la -0,45 m). Z14 încalecă zidul Z15 (elevaţie: păstrată pe max. 0,65 m; lăţime: 0,4 m; orientare: SE-NV; materiale de construcţie, tencuieli, mortare: cărămidă prinsă cu mortar bun; fundaţie: din cărămidă spartă înecată în mortar, h 0,3-0,65 m) care împreună cu Z13 delimitează o încăpere cu pardoseală conservată precar, realizată din cărămidă prinsă în mortar. Paralel cu Z13, dar despărţit de Z14, având aceleaşi caracteristici a fost identificat Z16 (elevaţie: păstrată pe max. 0,2 m; lăţime: 0,3 m; orientare: SV-NE; materiale de construcţie, tencuieli, mortare: cărămidă prinsă cu mortar bun; fundaţie: din cărămidă înecată în mortar, h 0,25 m). Toate zidurile amintite, mai puţin Z15, sunt paralele cu Z17, care pare a fi zidul de incintă al mănăstirii. Z15 este adosat şi perpendicular pe Z17 (colţul de SE al casetei, profil estic şi sudic; elevaţie: păstrată pe max. 0,6 m; lăţime: neprecizabilă, surprinsă pe 0,55 m la -0,0 m; orientare: SV-NE; materiale de construcţie, tencuieli, mortare: cărămidă prinsă cu mortar bun; fundaţie: din cărămidă înecată în mortar, h 0,95 m, prezentând un decroş lat de 0,15 m la -0,7 m). Spaţiile descrise de Z17, Z16, Z15 şi Z14 sunt înguste (1,6 m) şi chiar dacă nu se cunoaşte deocamdată cea de a patra latură a celor două încăperi se poate aprecia că acestea nu erau destinate locuirii. S20 suprapune parţial S1 şi din acest motiv doar profilul estic este intact. Un nivel de călcare poate fi sesizat la nivelul decroşului fundaţiei zidului Z17 care corespunde bazei fundaţiei zidului Z16 (-0,7 m), mai jos decât nivelul de călcare de pe pardoseala din cărămidă (-0,1 m). Acest nivel este marcat printr-o lentilă de cenuşă groasă de 0,2 m. De altfel umplutura acestui spaţiu este caracterizată de dărâmătură, dar şi lemn ars şi cenuşă. Suprafaţa S21 S21 (7 x 1,5 m, orientare N-S, 10,5 m2) paralelă cu latură de V a bisericii, la 17 m S de aceasta; m. 0, este la 17 m S de latura de S a bisericii. S21 a fost trasată pentru verificarea existenţei ruinelor de pe latura de S a incintei. Structuri zidite şi complexe: - în această suprafaţă au fost surprinse următoarele ziduri: Z1, Z2, Z3, Z4 şi complexele C1, C2, C3, C4. Z1 (m. 5-6, surprins la +1 m; elevaţie: păstrată pe max. 1 m; lăţime: 0,75 m; orientare: E-V; materiale de construcţie, tencuieli, mortare: cărămidă prinsă cu mortar bun; fundaţie: din cărămidă spartă înecată în mortar, h 0,55 m, talpa fundaţiei la -0,65 m) este şi zidul de incintă al mănăstirii în acest sector apărând înainte de deschiderea săpăturii la suprafaţă ca un val din pământ. Un nivel de construcţie al acestui zid se poate observa la -0,45 m printr-un strat de mortar care suprapune un nivel (14) de lut cu lemn ars mărunt provenit probabil de la amenajarea terenului înaintea construirii mănăstirii. Z2 (m. 1,5-2,4, surprins la +0,08 m ; elevaţie: păstrată pe max. 0,35 m; lăţime: 0,5 m; orientare: E-V; materiale de construcţie, tencuieli, mortare: cărămidă prinsă cu mortar bun; zidul prezintă un mic decroş de 0,05 m pe latura nordică, fundaţie: din cărămidă spartă înecată în mortar, h 0,3 m, talpa fundaţiei la -0,6 m) este distrus înspre profilul de E de săparea complexului C3. Z3 (m. 0,4-1,3, surprins la -0,2 m ; elevaţie: păstrată pe max. 0,2 m; lăţime: 0,5 m; orientare: E-V; materiale de construcţie, tencuieli, mortare: cărămidă prinsă cu mortar bun; fundaţie: din cărămidă spartă înecată în mortar, h 0,27 m, lăţime 0,6 m a fost deteriorat parţial spre profilul vestic de săparea complexului C4. Z4 (m. 2-3, surprins la +0,05 m ; elevaţie: păstrată pe max. 0,35 m; lăţime: neprecizabilă; orientare: S-N, perpendicular pe zidul de incintă; materiale de construcţie, tencuieli, mortare: cărămidă prinsă cu mortar bun; fundaţie: din cărămidă spartă înecată în mortar, h 0,3 m, talpa zidului la -0,6 m). Foarte probabil Z4 este un zid de compartimentare al unor încăperi delimitate la N de Z2. Zidul Z3, paralel cu Z2, aflat la 0,7 m N de acesta, constituia probabil baza unei prispe la clădirile adosate la zidul de incintă. Un nivel de călcare în exteriorul acestei prispe a fost sesizat aprox. la cota 0 suprapunând un nivel de umplutură depus peste nivelul de construcţie al zidului. În spaţiul dintre zidul Z2 şi prispă - Z3 (cpl. C2) umpluturile au fost deranjate considerabil de intervenţiile mai târzii, la săparea cpl. C 3 şi C 4. Cpl. C1 este de fapt spaţiul delimitat de Z1, Z2 şi Z4 şi care corespunde nivelului de funcţionare şi călcare din încăperea cercetată (la -0,1-0,15 m). Probabil zidurile interioare ale încăperii erau tencuite, fragmente de tencuială pictată cu albastru şi galben apărând în spaţiul cercetat. Încăperea a fost pardosită cu cărămizi, dar intervenţiile ulterioare au descompletat această amenajare. Mai mult săparea unei gropi de mari dimensiuni (cpl. C3), într-o etapă târzie,a distrus o bună parte din C1, dar şi din Z2. C3 este o groapă probabil patrulateră săpată aprox. paralel cu Z1, Z3 şi Z4, din care doar o latură (cea vestică) a fost surprinsă complet şi care are L de 3,1 m. Complexul intră în profilul estic al S21 fiind străpuns ulterior de cpl. C3A, o groapă (d probabil 1,8 m, ad. 0,7 m) în care a fost găsită de asemenea tencuială pictată în albastru şi galben. Cpl. C4 este o groapă de var târzie de formă neregulată, poate poligonală cu colţuri rotunjite. Groapa are ad. de 0,95 m şi la săparea acesteia au fost deteriorate zidurile Z2 şi Z3. Umplutura acestui complex este formată din var cu cărămidă spartă. Suprafaţa S22 S22 (4 x 2 m, orientare E-V, 8 m2) trasată pe latura de V a bisericii, în dreptul contrafortului consolidat; m. 0, este la 4 m E de acesta. S22 a fost trasată pentru verificarea existenţei ruinelor de pe latura de V a incintei la S de turnul clopotniţă. Structuri zidite şi complexe: - în această suprafaţă au fost surprinse următoarele ziduri: Z7, Z8, Z9 şi cpl. C5, C6, C7. Z7 (spre şi în profilul sudic al S22, surprins la +0,3 m; elevaţie: păstrată pe max. 0,15 m; lăţime: 0,7 m; orientare: E-V; materiale de construcţie, tencuieli, mortare: cărămidă prinsă cu mortar bun; fundaţie: porneşte de la un mic decroş tot în maniera de căstrucţie cu cărămidă şi mortar de la baza căreia este realizată din cărămidă spartă înecată în mortar, h 0,56 m, talpa fundaţiei la -0,4 m) este un zid de compartimentare între două încăperi adosate la zidul de incintă vestic al mănăstirii (Z8). Un nivel de călcare corespunzător acestui zid se poate observa la +0,2 m de unde se formează un strat negru de locuire cu pigmenţi (3). Z8 (m. 3,5-4, surprins la +0,85 m; elevaţie: păstrată pe max. 1,50 m; lăţime: 0,6 m; orientare: S-N; materiale de construcţie, tencuieli, mortare: cărămidă prinsă cu mortar bun; fundaţie: din cărămidă spartă înecată în mortar, înălţime neprecizabilă, talpa fundaţiei neprecizabilă) este distrus până la nivelul actual de călcare. Z9 (m 2,3-3,2 surprins la -0,25 m; elevaţie: surprinsă pe max. 0,3 m; lăţime: 0,8-0,9 m; orientare: S-N; materiale de construcţie, tencuieli, mortare: cărămidă prinsă cu mortar bun; fundaţie: neprecizabilă) a fost deteriorat parţial spre profilul sudic la amenajrea zidului de incintă Z8. Z9 este, se pare, zidul vechi de incintă al mănăstirii demantelat într-o anumită fază. El este încălecat de fundaţia zidului Z7 şi suprapus de cpl. C5 care este un rest de pardoseală incendiată care intră în profilul nordic al S22. Acestei pardoseli, ulterioare Z9, dar anterioară Z7, îi corespunde un nivel de călcare marcat prin cenuşă, dar şi de prezenţa a două gropi de stâlp cu lemn ars şi cenuşă (cpl. C6 şi C7) care nu se adâncesc decât 0,15 m în umpluturile anterioare. Abia după încendierea acestei faze, căreia îi aparţin cele trei complexe, dar şi nivelarea zonei, a fost ridicat zidul Z7 şi au fost amenajate clădirile adosate zidului de incintă Z8. Din suprafeţele trasate a fost recoltat un material arheologic, preponderent ceramic fragmentat (majoritar recipiente, dar şi două pipe fragmentare, dar piese din fier (cuie), argint (moneda turcească) şi sticlă (sticlă de geam). Ceramica-recipiente este preponderent arsă oxidant cu nisip în pastă, predominând categoria oalelor pentru preparat hrana cu sau fără torţi, străchini şi castroane. Mai apar şi fragmente de urcioare, căni pastă fină lustruită şi smălţuită sau pictată şi capace cu buton circular. Cercetarea incintei bisericii ortodoxe Sfântul Nicolae din Găiseni, în cea de-a treia campanie arheologică, deşi de anvergură redusă, a adus importante noi informaţi despre acest monument medieval de arhitectură din judeţul Giurgiu. Pe baza acestora poate fi reconstituit parţial traseul incintei mănăstirii şi a habitatului din preajma acesteia. În absenţa unor elemente clare de datare, nu se poate oferi o cronologie absolută descoperirilor făcute, dar în corelaţie cu structurile zidite şi complexele descoperite s-a propus o cronologie relativă internă a fiecărei zone cercetate. Prezenţa unor fragmente ceramice preistorice în S21, dar şi în preajma terasei mănăstirii ne face să credem că a existat şi o locuire din această perioadă distrusă probabil la amenajarea complexului monastic în evul mediu. S18: Scopul deschiderii acestei suprafeţe a fost de a investiga un posibil spaţiu de locuit delimitat de un zid spre E, dar zidul (Z18 şi Z10) au apărut în profilul vestic, iar la N a fost identificată o boltă (Z20) de parter sau demisol care necesită investigaţii suplimentare de anvergură. S19: trasată în capătul estic al S5 şi perpendiculară pe aceasta s-a urmărit traseul incintei de E în acest sector din spatele absidei bisericii. Cercetarea noastră a demonstrat că în acest sector zidul de incintă (Z5) descrie uşor un semicerc sprijinit spre exterior de un contrafort (Z6). S20: a identificat în colţul de SE zidul de incintă (Z17) şi direcţia acestuia, dar şi reţeaua de alte ziduri adosate la el completând imaginea anterioară cunoscută. S21: a fost trasată pentru verificarea existenţei ruinelor de pe latura de S a incintei, demonstrându-se existenţa acestora din plin prin identificarea zidurilor Z2, Z3, Z4. S22: trasată perpendicular pe zidul de incintă, în dreptul contrafortului consolidat pentru verificarea existenţei ruinelor de pe latura de V a incintei a completat imaginea pandant de la N de Turnul clopotniţă, existentă şi la S de acesta. [Horea Pop]