Măgura | Judeţ: Teleorman | Punct: Buduiasca - Boldul lui Moş Ivănuş, TELEOR 003 | Anul: 2007
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
3923
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; La Tène;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 153259.03 |
Județ:
Teleorman
Unitate administrativă:
Măgura
Localitate:
Măgura
Punct:
Buduiasca - Boldul Lui Moș Ivănuș, Teleor 003
Localizare:
| 153259.03 |
Lista Ilustrațiilor - 11
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Dumitru | Mădălina | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman |
| Mirea | Pavel | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman |
| Torcică | Ion | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman |
| Zaharia | Pompilia | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman |
| Andreescu | Radian-Romus | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
Situl, descoperit în anul 2001, este amplasat pe terasa joasă a Teleormanului, în vecinătatea unor amenajări piscicole moderne ce au schimbat semnificativ configuraţia terenului. Zona este puternic afectată de deranjamente: lucrări agricole, şoseaua ce leagă Vităneşti de Măgura, lucrări la sistemul de irigaţii. Cercetările au început în acelaşi an şi au continuat, în campanii anuale, până în prezent. A fost vizată locuirea neolitică, atribuită atât neoliticului timpuriu (cultura Starčevo-Criş) cât şi neoliticului dezvoltat (culturile Dudeşti şi Vădastra). De subliniat faptul că aici a fost descoperită cea mai veche locuire neolitică timpurie din Muntenia, reprezentată de un orizont cunoscut sub diferite nume: grupul cultural Gura-Baciului - Cârcea, Cârcea - Grădinile sau cultura Precriş.
Locuirea postneolitică este reprezentată de urme sporadice din epoca bronzului, un complex din prima epoca a fierului, complexe din sec. IV p.Chr, un complex de epoca medievală târzie/modernă. Au mai fost cercetate un mormânt de incineraţie din epoca bronzului şi 7 morminte de inhumaţie din epoca medievală târzie.
Importanţa situl de la Măgura-Buduiasca rezultă din faptul că aici a fost documentată o întreagă secvenţă a neoliticului timpuriu şi dezvoltat. De altfel, în apropiere, există mai multe locuiri Boian, precum şi tell-ul gumelniţean de la Măgura Bran.
Obiectivele campaniei din anul 2007 au fost: continuarea cercetării specificului locuirilor neolitice în zona de SE a aşezării, continuarea studiilor şi cercetărilor interdisciplinare.
Lucrările s-au desfăşurat în acelaşi sector ca şi în campania precedentă, propietate a Primăriei Măgura, cunoscut sub toponimul local de Boldul lui Moş Ivănuş.
Au fost practicate 4 sondaje şi un sondaj de evaluare (S46 - S50). Sondajele S46 (2 x 10 m), S47 (2 x 10 m), S48 (2 x 4 m) şi S50 (2 x 4 m), dispuse paralel, orientate pe direcţia NE-SV au fost practicate în partea de NE a Boldului. Prin demontarea martorilor intermediari a fost obţinută o suprafaţă cu dimensiunile de 8 x 4 m. Sondajul de evaluare S49 (1 x 2 m) a fost practicat în la o distanţă de 10 m E faţă de S44/2006, cu scopul de a verifica contextul arheologic din acea parte a aşezării.
Au fost identificate 9 complexe neolitice timpurii (C49-C54, C56-C58), un complex din neoliticul dezvoltat (C55) şi trei gropi medievale târzii (Gr.18-Gr.20).
Cercetările din această campanie au reconfirmat existenţa orizontului neolitic foarte timpuriu identificat în anul 2006, şi au documentat totodată, în această zonă a sitului, o locuire din neoliticul dezvoltat (Dudeşti timpuriu).
Prin metodologia stabilită, săpătura s-a făcut altimetric, pe niveluri („contexte”, „unităţi stratigrafice”), cu gr. de 0,50 m, 0,20 m sau 0,10 m, suprafeţele fiind împărţite în carouri cu dimensiunile de 2 x 2 m şi 1 x 1 m, urmărindu-se în acest fel, obţinerea unor informaţii cât mai exacte despre complexele arheologice identificate. În acelaşi scop au fost păstraţi şi martori stratigrafici intermediari, în funcţie de necesităţi. Datele primare din teren au fost înregistrate în fişe de context.
Stratigrafie:
Aşa cum a rezultat şi din campaniile precedente, în cazul aşezării de la Măgura Buduiasca şi în puctul cercetat în campania anului 2007 avem de-a face, mai ales, cu o stratigrafie orizontală.
Sub nivelul arabil (cca. 0,30-0,40 m grosime) se află un strat gros de 0,50-0,80 m, ce conţine materiale atribuite mai ales neoliticului timpuriu şi mai puţin neoliticului dezvoltat, amestecate cu materiale din epoca medievală târzie sau epoca modernă. De altfel, nivelul neolitic este uneori deranjat de gropi din epoca medievală târzie, dar şi de unele intervenţii din anii `60-`70, legate de diferite activităţi agricole (plantaţie de duzi, şanţuri pentru însilozare, amenajări pentru sere de legume, ş.a.). Izolat, au apărut şi materiale din epoca medievală tipurie (Dridu).
Complexele arheologice:
C49 se afla în partea de V a sondajului S. 46 şi în partea de nord a sondajului S. 50. Era o groapă de formă ovală, neregulată, cu dimensiunile observabile de 2,40 x 2,40 m, identificată la adâncimea de aproximativ -0,70 m. Adâncimea maximă la care a fost săpată atingea -2,11 m într-o alveolare de aprox. 1,50 x 1 m aflată în partea de SE a complexului. În partea de NV a fost parţial deranjată de gropa Gr.19.
C50 a fost identificat în sfertul de V al sondajului S47 şi în jumătatea de E a sondajului S48. Adâncimea la care a fost evidenţiat era de aproximativ -1 m, grosimea lui nedepăşind 15 cm. În partea de S a fost tăiat de C55.
C51 a fost cercetat parţial în partea de E asondajului S47. Era o groapă de formă curbiliniară neregulată, cu dimensiunile observabile erau de 2 x 1,40 m, săpată cu o treaptă de cca. 0,20 m. A fost identificată la adâncimea de aprox. -1,25 m, iar admax la care a fost săpată atingea -1,69 m.
C52 a fost cercetat parţial în zona centrală a S47. Se prezenta sub forma unei alveolări, de formă ovală, neregulată, cu dimensiunile observabile de 2,70 x 2 m. A fost identificată la adâncimea de aprox. -1,10 m, iar adâncimea maximă la care a fost săpată atingea -1,65 m. În partea de NE a fost parţial deranjată de groapa Gr.20.
C53 se afla în partea de V a sondajului S47. Se prezenta sub forma unei gropi de formă aproape rotundă, cu un diametru de cca. 0,90 m. A fost identificată la adâncimea de -1,60 m, iar admax la care a fost săpată atingea 1,83 m.
C54 a fost cercetat parţial în partea de SV a sondajului S47. Se prezenta sub forma unei gropi de formă probabil rotundă, cu un diametru observabil de cca. 0,90 m. A fost identificată la ad. de -1,30 m, iar admax la care a fost săpată atingea 1,68 m.
C55 a fost cercetat parţial în partea de V a sondajelor S47 şi S48. Era o groapă, probabil ovală, săpată în trepte, cu dimensiunile observabile de 3,20 x 0,90 m. A fost identificată la adâncimea de aprox. -1,50 m, iar admax la care a fost săpată atingea -2,49 m. Tăia parţial complexele C50, C57 şi C58.
C56 se afla în partea de NV a sondajului S47. Era o groapă de formă ovală, cu d de 0,90 x 1,10 m. A fost identificată la ad. de -1,40 m, iar admax la care a fost săpată atingea 1,97 m.
C57 a fost cercetat parţial în jumătatea de V a sondajelor S48 şi S50. Era o groapă, de formă curbiliniară neregulată, săpată în trepte, cu dimensiunile observabile de 3,90 x 4,10 m. A fost identificată la adâncimea de aprox. -1,70 m, iar admax la care a fost săpată atingea -2,28 m.
C58 a fost cercetat parţial în partea de E a sondajelor S48 şi S50. Era o groapă, de formă curbiliniară, cu dimensiunile observabile de 3,25 x 1,25 m. A fost identificată la adâncimea de aprox. -1,50 m, iar admax la care a fost săpată atingea - 2,10 m.
Gr.18 a fost identificată în partea de E a sondajului S46. Era o groapă în formă de sac, identificată la adâncimea de aprox. 0,50 m. Admax până la care a fost cercetată a fost de 1,18 m, fără a fi atins fundul gropii.
Gr.19 se găsea în partea de NV a sondajului S46. Era o groapă de formă de tronconică, identificată la adâncimea de aprox. 0,50 m. Admax până la care a fost cercetată a fost de -2 m, fără a fi atins fundul gropii.
Gr.20 a fost identificată în jumătatea estică a sondajului S47. Era o groapă tot de formă tronconică, identificată la adâncimea de aprox. 0,45 m. Admax până la care a fost săpătă era de -1,77 m, iar dbazei era de 1,70 m. Tăia parţial complexul C52.
Cu toate că analiza materialului arheologic nu este definitivată, se pot trage unele concluzii preliminare asupra funcţionalităţii complexelor cercetate în acest an.
Cel mai probabil complexele au fost folosite pentru depozitarea resturilor menajere. Materialele arheologice erau prezente sub forma unor aglomerări de fragmente ceramice, oase de animale, valve de scoici, pietre, unelte de os şi silex, aflate în proporţii variabile, ce se concentrau cu precădere în partea inferioară a gropilor. Acest aspect a fost documentat pentru complexele C49, 51-53, 56-58, toate databile în neoliticul timpuriu. C50, ce se prezenta sub forma unei aglomerări de materiale arheologice, cu precădere fragmente ceramice şi oase de animale ar putea fi tot o zonă menajeră. Şi aceste din urmă complex aparţine neoliticului timpuriu. De subliniat faptul că nu au fost întâlnite elemente care să pledeze în favoare considerării acestor complexe ca fiind locuinţe. Nu au fost descoperite urme de gropi de pari şi nici vetre, cu toate că, amestecate cu alte materiale arheologice, s-au aflat şi plăcuţe de vatră şi fragmente de chirpici ars. Unele semne de întrebare sunt ridicate de prezenţa oaselor umane, disparate, în contexte nefunerare. Situaţia a fost constatată şi în campaniile trecute.
Într-un singur complex, C54, atribuit neoliticului timpuriu, a fost descoperit un vas intregibil, spart în loc, depus chiar pe fundul gropii, alături de câteva fragmente ceramice şi oase de animale. Nu poate fi exclusă, în acest caz, o depunere cu caracter ritual, situaţia fiind întâlnită şi în cadrul unor complexe cercetate în anii trecuţi.
În C55 atribuit neoliticului dezvoltat (Dudeşti timpuriu), au fost descoperite pe lângă fragmente ceramice şi oase de animale, trei vase întregibile. Nu se pot face aprecieri precise în legătură cu funcţionalitatea acestui complex, datorită suprafeţei mici cercetate, nefiind exclus faptul că ar putea fi un bordei.
Gr.18-20 au fost folosite, probabil, pentru depozitare. În umplutura lor au fost descoperite relativ puţine fragmente ceramice, în general de mici dimensiuni, puternic fragmentate.
Materialele arheologice:
Materialul litic este reprezentat de o serie de unelte şi aşchii de prelucrare confecţionate, cu precădere, din silex. Din neoliticul timpuriu datează o serie de lame, lamele, segmente de lamă, unele cu urme de lustru (lame de seceră), răzuitoare, aflate într-o gamă variată de nuanţe cromatice: galben-cenuşii, alb-cenuşii, cenuşii, brune, negru-cenuşii. Din neoliticul dezvoltat pot fi amintite lame şi răzuitoare, confecţionate mai ales dintr-un silex de culoare neagră sau cenuşie. Au fost descoperite şi cca. 20 de piese de obsidian negru-opac (lame, aşchii, un fragment de nucleu) şi 3 piese de cristal de stâncă (o lamă, o lamelă şi o aşchie), toate în contexte atribuite neoliticului timpuriu.
Industria MDA este reprezentată atât pentru neoliticul timpuriu, cât ţi pentru cel dezvoltat, de unelte precum împungătoarele şi spatulele. Au fost descoperite şi oase aflate în diferite faze de prelucrare, dar şi deşeuri rezultate în urma prelucrării. Din neoliticul timpuriu poate fi menţionată o spatulă, ce are spre partea distală două ornamente proeminente în formă de „C” alungit. Tot în categoria MDA pot fi amintite şi câteva podoabe realizate din cochilii de melci.
Pentru neoliticul timpuriu ceramica este caracterizată, prin prezenţa unui număr redus de vase sau forme întregibile. Poate fi amintit un vas întreg, de dimensiuni relativ reduse (h = 8 cm, dmax = 8,50 cm), de formă uşor bombată, nedecorat. În general formele închise sunt reprezentate de vase sferice, puternic bombate în partea inferioară, cu fundul drept sau inelar, de dimensiuni mici sau medii, dar şi de vase de provizii, de dimensiuni mari. Ceramica este de buna calitate, lustruită, în general monocromă, cu diferite nuanţe de roşu, oranj, brun şi negru. Forme deschise sunt ilustrate, mai ales, de castroane cu buză draptă, alveolată. Ceramica este grosieră, cu suprafaţa exterioară aspră, dar lustruită la interior.
Decorul, prezent destul de rar, este realizat prin aplicaţii plastice, butoni perforaţi de regulă vertical, brâuri alveolate, proeminenţe. Uneori apare şi decorul incizat (incizii late, adâncite, dispuse vertical) şi decorul realizat prin impresiuni sau cu „ciupituri”. Decorul pictat, realizat exclusiv cu alb pe un fond roşu, în diferite nuanţe, este prezentă într-un procent extrem de redus (cca. 1%). Culoarea fondului este obţinută fie prin ardere, fie prin angobare. Ca motive decorative sunt întâlnite bulinele rotunde sau alungite, dispuse în triunghi pe corpul sau sub buza vasului, decorul în „tablă de şah”, dispus în triunghiuri, benzile şi triunghiurile haşurate în reţea. Este întâlnit şi aşa numit decor tip „solid style”.
Ceramica provenită din contextele neoliticului dezvoltat aparţine fazei timpurii a culturii Dudeşti, constatându-se şi prezenţa elementelor Karanovo III. Este reprezentată de vase cu forma globulară sau cu pereţi arcuiţi, cu un decor realizat prin impresiuni şi „ciupituri”. Ceramica tipică pentru cultura Karanovo III este documentată de prezenţa unor vase cu picioare şi torţi cu proieminenţe discoidale şi cilindrice. Apar şi castroanele tronconice, cu întreaga suprafaţă a vaselor este puternic lustruită şi câteodată decorată cu pliseuri fine.
Din categoria materialului ceramic fac parte şi o serie de obiecte de lut ars, ovoidale sau discoiadale, de diametre diferite, unele perforate total sau parţial. Acestea provin din contexte neolitice timpurii şi prezintă, de regulă, urme puternice de ardere secundară.
Au fost descoperite mai multe „labrete” (sau amulete zoomorfă), precum şi un alt „cui” de lut, piese specifice pentru un orizont neolitic foarte timpuriu. Au fost identificate şi fragmente ce provin de la „altare” rectangulare, cu patru picioare, unele decorate prin excizie (dinţi de lup) şi încrustate cu alb. Se remarcă o piesă de dimensiuni relativ mari, cu latura de 22 cm.
Plastica antropomorfă este ilustrată de foarte puţine fragmente ce provin de la deferite statuete. Un picior provine dintr-un context neolitic timpuriu, în timp ce un altul, precum şi un fragment de bust, pot fi atribuite neoliticului dezvoltat.
Plastica zoomorfă este reprezentată de o descoperire singulară, o parte dorsală dintr-un bovideu, piesă descoperită în context neolitic timpuriu.
Semnalăm şi în această campanie, descoperirea unui alt fragment de vas de lemn, dar şi a două fragmente de brăţări, confecţionate din acelaşi material perisabil şi atribuite neoliticului timpuriu.
Materialele arheologice se găsesc depozitate la Muzeului Judeţean Teleorman.
În campania anului 2007 au fost prelevate, din diferite contexte, probe sedimentologice şi micromorfologice, probe paleobotanice, pentru datări cu izotopul radioactiv al carbonului (14C) şi pentru analiza reziduurilor de pe fragmentele ceramice.
Campania anului 2008 va continua cu cercetarea specificului locuirilor neolitice timpurii, urmărindu-se realizarea unui sondaj stratigrafic, prin taluzarea şi adâncirea unui şanţ modern, ce străbate aşezarea, pe o lungime de cca. 50 m, de la E la V.
Industria preistorică a materiilor dure animale. Consideraţii asupra repertoriului tipologic
Corneliu Beldiman (UCDC Bucureşti), Diana-Maria Sztancs (ULB Sibiu)
Cercetările arheologice desfăşurate în campania 2006 în cadrul deja binecunoscutului şi importantului sit preistoric de la Măgura-Buduiasca-Boldul lui Moş Ivănuş de către un colectiv condus de dr. Radian Romus Andreescu şi drd. Pavel Mirea au prilejuit recuperarea unui lot, relativ consistent, compus din artefacte aparţinând industriei materiilor dure animale (IMDA), atribuit celei mai timpurii etape de locuire din acest punct (nivelul I) şi reprezentând, probabil, până acum, cea mai timpurie secvenţă de acest gen cunoscută în întreg spaţiul sud-carpatic (cultura Starčevo-Criş, probabil fazele I-II)1.
Materialele respective fac obiectul prezentului raport de analiză. Ele ne-au fost puse la dispoziţie de drd. Pavel Mirea în luna ianuarie 2008; exprimăm şi cu acest prilej mulţumirile noastre dr. Radian Romus Andreescu şi drd. Pavel Mirea pentru colaborarea oferită cu deosebită amabilitate colegială.
Cu prilejul de faţă ne propunem, în principal, o primă evaluare a structurii tipologice a lotului şi alte consideraţii preliminare; dat fiind faptul că au fost identificate câteva tipuri şi subtipuri noi, în raport cu lista tipologică a IMDA preistorice din România propuse relativ recent2, unele încadrări tipologice sunt provizorii şi, în consecinţă, supuse revizuirii în măsura avansării studiului asupra altor seturi de artefacte IMDA provenind din situl menţionat de la Măgura sau din alte situri.
Lotul analizat cuprinde 65 piese (tabelul nr. 1). Mai mult de jumătate dintre artefacte (N = 33) au fost recuperate din inventarul a patru complexe: C 45 = groapă pentru lut/resturi menajere; C 46 = groapă pentru lut/resturi menajere; C 47 = locuinţă de suprafaţă; C 48 = groapă pentru lut/resturi menajere?; restul de 32 piese ale efectivului provine din stratul de cultură. Efectivul studiat direct de noi este de 61 piese. Alte patru exemplare, aparţinând C 47 (o rondelă perforată central, o valvă de scoică perforată, un nasture din fragment de valvă de scoică şi o cochilie de melc perforată; în catalogul nostru: MGR/2006 I 40-41, 44, 48) nu au fost incluse în lotul pus la dispoziţia noastră pentru studiu; datele relative la parametrii lor au fost preluate din publicaţia citată (supra, nota 1).
Artefactele se păstrează în colecţiile MJT, Alexandria, nr. inv. 26592-26631, 26633-26648, 26650-26654. Starea de conservare este bună şi foarte bună, permiţând astfel efectuarea în condiţii optime a tuturor observaţiilor impuse de studiul lor complex.
În prima etapă a studiului s-a realizat repertoriul lotului, în cadrul căruia fiecare piesă este identificată printr-un indicativ provizoriu (exemplu: MGR/2006 I 15) şi tratată după un protocol standard, cu mai multe paliere şi componente, vizând înregistrarea extensivă/exhaustivă a datelor. Acestea sunt etalate/sintetizate statistic/tabelar. Se vizează aspecte precum: materiile prime; starea de conservare (piese întregi, fragmentare/fragmente); tipologia; morfologia; morfometria; urmele de fabricare; urmele de utilizare; formularea ipotezelor relative la rolul funcţional.
Datele asupra contextului descoperirii ne-au fost furnizate de drd. Pavel Mirea. Distribuţia cantitativă după provenienţa din complexe se prezintă astfel: C 45 = 3 piese; C 46 = 2 piese; C 47 = 26 piese; C 48 = 2 piese; strat = 32 piese (tabelul nr. 2).
Categoriile tipologice reprezentate sunt în număr de patru: I Unelte; III Podoabe; IV Elemente receptoare?; V Diverse3. Repartiţia cantitativă arată dominarea absolută a uneltelor (N = 37), urmate, la diferenţă mare, de podoabe şi de piesele tehnice (N = 13, fiecare categorie); pe ultimul loc se plasează elementele receptoare (N = 2) (tabelul nr. 2).
Grupele tipologice înregistrează prezenţa a 12 entităţi: I A = Vârfuri; I B = Netezitoare; I D = Dăltiţe; I F = Linguri-spatule; III A = Podoabe (Dinţi perforaţi); III C = Podoabe (Cochilii perforate); III E = Podoabe (Rondele perforate); III F = Podoabe (Inele); III H = Podoabe (Ace de păr); III I = Podoabe (Nasturi); IV A = Elemente receptoare (Mânere?); V A2 = Diverse – Piese tehnice (Materii prime); V A3 = Diverse – Piese tehnice (Deşeuri).
Tipurile decelate sunt în număr de 22, iar subtipurile în număr de 9: vârf pe fragment diafizar de os lung fasonat distal; vârf pe fragment diafizar de os lung cu EP fasonată; vârf pe semimetapod proximal de OC; vârf pe semimetapod distal de OC; vârf pe semimetapod proximal perforat proximal (axial); ac de cusut cu ureche; vârf pe fragment de corp costal; vârf pe segment de rază de corn de cerb (chasse lame); netezitor pe fragment de os lung; netezitor pe fragment de corp costal; dăltiţă pe fragment de os lung; lingură-spatulă trapezoidală; lingură-spatulă trapezoidală cu EP plată convexă; lingură-spatulă trapezoidală cu EP plată ascuţită; lingură-spatulă (PP); incisiv perforat; cochilie de melc perforată; cochilie de scoică Unio pictorum perforată; rondelă perforată; inel de os; ac de păr cu cap discoidal; nasture? de os; nasture de scoică; mâner? de os; materie primă (os lung debitat prin Şa); materie primă (os lung debitat prin Şa, TT); deşeu (os lung debitat prin Şa, TT); deşeu (os lung debitat prin TT); deşeu (os lung debitat prin Al); deşeu (os lung debitat prin PD/C); deşeu (metapod debitat prin TT); deşeu (fragment de defensă debitat prin TT) (tabelul nr. 3).
Se constată, în primul rând, existenţa unor tipuri repertoriate, întâlnite în loturile deja studiate sistematic şi provenind din aşezări neolitice timpurii4: vârful pe fragment diafizar de os lung fasonat distal; vârful pe semimetapod de bovine şi de ovicaprine; vârful pe fragment de corp costal de bovine şi de ovicaprine; netezitorul pe fragment de os lung; netezitorul pe fragment de corp costal; lingurile-spatule pe fragmente de corpuri costale şi pe semimetapodii de bovine; piesele de podoabă, ca rondelele de os perforate central; piesele tehnice (materii prime şi resturi de debitaj – oase lungi de mamifere domestice).
Analiza artefactelor de la Măgura a permis, de asemenea, decelarea unor tipuri/subtipuri noi sau rare în raport cu lista tipologică a IMDA preistorice cunoscută până acum pe teritoriul României. Printre acestea se numără: vârful de mari dimensiuni cu perforaţie proximală axială; acul cu ureche; incisivul de vită perforat; inelele de os; acul cu cap discoidal; elementele receptoare de tipul mânerelor? realizate pe diafize de tibia de pasăre; materiile prime şi deşeurile debitate prin combinarea şănţuirii axiale şi a tăierii transversale; fragmentul de defensă de mistreţ de talie mare tăiat transversal, ca rest de debitaj. Încadrarea tipologică a unora dintre aceste piese este provizorie în acest stadiu al analizei (exemplu: „mânerele” pe diafiză de tibia de pasăre sau „nasturii” de os).
Sub raportul originii anatomice şi specifice a materiilor prime, constatăm faptul că oasele lungi (metapodii, tibia) şi plate provenind de la mamifere domestice (bovine, ovicaprine, porc?) domină în mod absolut structura lotului; în mod excepţional înregistrăm prezenţa dinţilor de bovine şi suine (mistreţ de talie mare), a oaselor lungi de păsări (gâscă?) şi a cornului de cerb. Astfel este ilustrată şi inserţia speciilor vânate în repertoriul materiilor prime scheletice de origine animală utilizate de comunităţile neolitice timpurii din vestul Munteniei.
Ca elemente ale «schemelor operatorii» aplicate în fabricarea artefactelor, ilustrate prin prezenţa unor piese tehnice excepţionale se pot menţiona: debitajul oaselor lungi prin aplicarea rutinieră a tăierii transversale cu ajutorul lamei litice şi a tăierii cu ajutorul fibrei sablate (tăiere prin abraziune liniară); se întâlnesc atât cazuri de aplicare a unui singur procedeu, cât şi cazuri în care cele două procedee se combină în formule ingenioase, probând cunoaşterea perfectă a parametrilor materiilor prime şi precizie operaţională, vizându-se extragerea eboşelor de formă rectangulară sau circulară şi de dimensiuni diverse; aplicarea, aparent mai rară, a debitajului prin abraziune în suprafaţă; prezenţa banală a instrumentarului de perforat şi împletit (gama de relativă diversitate a vârfurilor); predilecţia polarizată pentru: instrumentarul relativ grosier, de dimensiuni medii şi mari, simplu ca mod de fabricare şi utilizare (a se nota frecvenţa apariţiei netezitoarelor pe fragmente de oase lungi sau pe fragmente de coaste); b. obiectele elaborate, de dimensiuni medii şi mici (podoabe şi piese de port, ca acele de păr şi inelele) realizate cu multă migală, în virtutea unor finalităţi practice bine definite, impuse de tradiţii riguros conservate.
Analiza pieselor IMDA descoperite la Măgura- Buduiasca-Boldul lui Moş Ivănuş a permis: includerea în repertoriul tipologic a unor tipuri/subtipuri noi, piese rare sau unicat, până în prezent, recuperate din secvenţe/contexte/complexe stratigrafiate, bine definite şi apte a fi datate radiometric. Printre acestea se numără: vârful de mari dimensiuni cu perforaţie proximală axială; incisivul de vită perforat; inelele de os; acul cu cap discoidal; elementele receptoare de tipul mânerelor? realizate pe diafize de tibia de pasăre; materiile prime şi deşeurile debitate prin combinarea şănţuirii axiale şi a tăierii transversale; verificarea cu succes a fiabilităţii sistemului tipologic elaborat pentru artefactele MDA preistorice din spaţiul românesc (Beldiman 2007).
Piesele lotului în discuţie furnizează repere cultural-cronologice şi paleotehnologice foarte importante pentru abordarea complexă şi extensivă a manifestărilor civilizaţiei şi culturii unora dintre cele mai vechi comunităţi neolitice nord-dunărene şi europene. [Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs].
Rezumat:
Situl, descoperit în anul 2001, este amplasat pe terasa joasă a Teleormanului, în vecinătatea unor amenajări piscicole moderne ce au schimbat semnificativ configuraţia terenului. Obiectivele campaniei din anul 2007 au fost: continuarea cercetării specificului locuirilor neolitice în zona de SE a aşezării, continuarea studiilor şi cercetărilor interdisciplinare. Au fost identificate 9 complexe neolitice timpurii, un complex din neoliticul dezvoltat şi trei gropi medievale târzii. Cercetările din această campanie au reconfirmat existenţa orizontului neolitic foarte timpuriu identificat în anul 2006, şi au documentat totodată, în această zonă a sitului, o locuire din neoliticul dezvoltat (Dudeşti timpuriu).