Moigrad-Porolissum | Comuna: Mirşid | Judeţ: Sălaj | Punct: Pometul Moigradului şi al Jacului, Ursoieş | Anul: 2007
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
3927
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Locuire civilă; Aşezare deschisă; Castru; Necropolă;
Cod RAN:
| 142159.01 |
Județ:
Sălaj
Unitate administrativă:
Mirşid
Localitate:
Moigrad-Porolissum
Punct:
Pometul Moigradului şi al Jacului, Ursoieş
Toponim:
Porolissum
Localizare:
| 142159.01 |
Lista Ilustrațiilor - 12
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Găzdac | Agnes Kornelia | participant | Eötvös Loránd Tudományegyetem, Budapest, Hungary |
| Găzdac | Cristian | participant | Eötvös Loránd Tudományegyetem, Budapest, Hungary |
| László | Lenkey | participant | Eötvös Loránd Tudományegyetem, Budapest, Hungary |
| Mihály | Pethe | participant | Eötvös Loránd Tudományegyetem, Budapest, Hungary |
| Németh | Rita | participant | Eötvös Loránd Tudományegyetem, Budapest, Hungary |
| Pánczél | Szilamér-Péter | participant | Eötvös Loránd Tudományegyetem, Budapest, Hungary |
| Petrovszki | Judith | participant | Eötvös Loránd Tudományegyetem, Budapest, Hungary |
| Tamás | Lipovics | participant | Eötvös Loránd Tudományegyetem, Budapest, Hungary |
| Iov | Claudiu Ionuţ | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Tamba | Dumitru Gheorghe | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Botond | Rezi | participant | Muzeul Judeţean Mureş |
| Gudea | Nicolae | responsabil | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Bajusz | István | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Cupşa | Cosmina | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Dobos | Alpár | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Mustaţă | Silvia | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Suciu | Mircea | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Vass | Lóránt | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
Raport:
În vara anului 2007, în perioada 02 august-21 septembrie au continuat cercetările arheologice sistematice în complexul arheologic de la Porolissum. Săpăturile au vizat obiective din vicusul militar al castrului de pe dealul Pomet şi din cimitirul lui ce se găseşte pe dealul Ursoieş convenţional numite N11, J4, OC M1 şi OCM2.
În anul 2007 cercetările s-au derulat conform autorizaţiei de cercetare arheologică sistematică nr. 38/2007 eliberată de MCC, prin DGPCN şi au fost finanţate de MCC. Suma alocată a fost în valoare de 20.000 lei.
În anul 2007 colectivul de cercetare, pentru cele trei puncte, aşa cum rezultă din autorizaţia de săpătură, a fost compus din prof. univ. dr. Nicolae Gudea în calitate de responsabil ştiinţific, dr. Dumitru Gheorghe Tamba, lect. univ dr. Bajusz Istvan, drd. Găzdac Agneta, au mai participat drd. Szilamer Panczel, drd. Vas Lorant şi master. Iov Claudiu Ionuţ. Cercetările arheologice au fost precedate de o analiză geofizică realizată de cercetători de la Universitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta, Ungaria conform unui protocol de colaborare încheiat cu MJIA Zalău şi UBB Cluj.
Materialul arheologic recuperat cu prilejul cercetărilor a fost inventariat şi depozitat la MJIA Zalău. La încheierea cercetărilor obiectivele investigate au fost acoperite cu pământ, după ce în prealabil au fost puse marcaje de identificare.
Clădirea N11 se afla în stânga drumului roman ce urca dinspre vama romană spre castrul de pe dealul Pomet, aşadar în sectorul N al complexului arheologic, la 350 m N de bastionul colţului de N al castrului şi la 50 m N de clădirea convenţional numită LM3.
Clădirea J4 era situată în faţa porţii decumana a castrului, la 30 m. de aceasta, aşadar în sectorul J al complexului arheologic.
Mausoleele 1 şi 2 din cimitirul de pe dealul Ursoieş, sector OC al complexului, se găsea pe culmea dealului, în dreapta drumului de căruţe ce coboară azi spre localitatea Jac com. Creaca, jud. Sălaj
Cercetările arheologice sistematice au continuat în campania anului 2007, în vicusul militar al castrului de pe dealul Pomet de la Porolissum. In aceasta etapă a cercetărilor, investigaţiile au vizat şi obiectivul convenţional numit N11, cercetat şi în campania anului 2006.
Clădirea N11 se află în stânga drumului roman ce urca dinspre “Terasa Sanctuarelor” spre castrul de pe dealul Pomet, la aprox. 350 m. N faţă de bastionul turnului de colţ de N al castrului, aşadar în sectorul N al Complexului arheologic Porolissum.
A fost trasată o casetă C1/2007 cu dimensiunile de 19 x 4,50 m şi S1/2007 cu dimensiunile de 34,50 X 1,50 m.
Caseta C1 a fost trasată între S1/2006 şi S2/2006. Spre S1/2006 a fost lăsat un martor de 0,50 m, spre S2/2006 a rămas un spaţiu numai de 0,10 m. După trasarea casetei C1/2007 am hotărât să lăsăm în interiorul casetei un martor cu l de 0,50 m, trasat începând cu m. 9,90, astfel au rezultat două casete de dimensiuni mai mici, respectiv C1/1 cu dimensiunile de 4,50/10,00 şi C1/2 cu dimensiunile de 4,50/8,50 m. În C1/2 au fost identificate zidurile de incintă de NE, iar în C1/1 cel de SV ale clădiri, cel dinspre drumul roman. În interiorul clădirii a fost identificat, conform aşteptărilor, zidul de compartimentare în cele două încăperi A şi B, în conformitate cu datele deţinute ca urmare a investigaţiilor realizate anul trecut. În încăperea B a fost descoperită partea (ne identificată anul trecut) a platformei circulare de tegulae pe care am descoperit-o în campania anului precedent în S2/2006, aceasta prezintă aceleaşi caracteristici. Tegulele sunt aşezate pe cant, iar deasupra lor într-un mod neordonat se găseau câteva tegule de paviment.
Lateral platformei amintite au fost identificate două aliniamente de pietre de dimensiuni mari. Unul are un duct aproximativ paralel cu zidul de compartimentare, în vecinătatea căruia se afla la 2,90 m, iar faţă de cel de incintă de NE era la 4,40 m. Spre zidul de incintă de NV aliniamentul se întrerupe în dreptul m. 11,50/0,80. Aliniamentul de pietre la care facem referire sunt aşezate compact, pentru realizarea sa s-au folosit şi pietre de dimensiuni mici şi mijlocii ca dimensiuni.
Al doilea aliniament de pietre, tot e dimensiuni mari cădea aproximativ perpendicular pe primul şi avea un traseu aproximativ paralel cu zidul de incintă de NV al clădirii, faţă de care se găsea la 3,80 m.. Aliniamentul a fost realizat, aşa cum am arătat, din pietre de dimensiuni mari (în număr de 7, ca şi în cazul primului, doar că în cazul acestuia, între pietre au fost lăsate spaţii libere şi nu au mai fost folosite şi pietre de mici dimensiuni ca şi în cazul primului.
Între nivelul platformei circulare de tegule şi cel al aliniamentelor de pietre mai sus amintite nu exista o diferenţă de nivel, aspect care ne determină să apreciem câ acestea aveau un rol în funcţionarea platformei. In opinia noastră, aceste aliniamente de pietre puteau susţine o structură de lemn. Cota la care au fost identificate reprezenta nivelul de călare în clădire
În C1/1, respectiv în încăperea A, au fost identificate câteva gropi care, având în vedere cota la care au fost identificate, ele se profilează numai la nivelul lutului de culoare galbenă. Apreciem că aparţin unui nivel de locuire anterior clădirii N11 cu zid de piatră. După datele arheologice obţinute în campania anului precedent, nivelul de lut galben este un strat de pământ adus cu prilejul amenajării terenului într-o fază de început a existenţei vicusului. Gropile identificate sunt în număr de 5 şi se împart de la bun început după forma avută în două. O primă grupă, cea mai numeroasă, o reprezintă grupa gropilor cu o formă regulată, respectiv una circulară, având diametrul cuprins de la de 0,55-0,80 m. ( G1 d. 0,75 m., poziţia planimetrică M2-3/0,80 - 1,55; G3 d 0,80/0,75 m; poziţia planimetrică, centrul gropii se găsea la m. 5-0,62; G4 d. 0,55 m; poziţionare planimetrică, centrul gropii se găsea la m. 7,50-3,50; G6 d. 0,65 m; poziţia planimetrică a centrului gropii se găsea la m. 6,50/0,80. Au fost identificare încă două gropi de dimensiuni mai mari şi având o formă neregulată. Ambele gropi au fost identificate şi în S2/2006. Gde formă aprox. de patrulater, în zona centrală s-a profilat urma unei bârne de lemn, tot de formă patrulateră cu latura de 0,28-0,30 m; poziţia planimetrică a fost la m. 1,15-1,66/4,00-4,50 m. G5 poziţia planimetrică 6,80-8,15/3,80-4,50; de dimensiuni mari a fost denumită încă din campania de cercetări de anul trecut - complexul 1; din pământul de umplutură a fost recuperat un bogat material arheologic care urmează să fie analizat şi care credem că ne va putea oferi date cronologice mai ales legate de complex , dar şi în legătură cu tipologia şi destinaţia materialului la care facem referire. În stadiul actual al cercetării nu ne putem pronunţa în legătură cu destinaţia lor.
S1/2007 a avut dimensiunile de 33,90 x 1,50 m.; a fost trasată perpendicular pe secţiunea S2/2006, începând cu m. 8,50 – 10,00. Am urmărit să identificăm dimensiunea maximă spre NE a clădirii. Secţiunea s-a oprit în grămada de pietre recuperate anii trecuţi cu ocazia cercetării clădirii LM3. Prin lungimea sa de 33,90 am urmărit să identificăm şi eventuale construcţii ce se găseau în sectorul respectiv în vecinătatea clădirii N11 .
Cum era de aşteptat, a fost identificată latura de SE a clădirii. Conform datelor obţinute, ca urmare a detecţiilor magnetice realizate de partenerul maghiar, dimensiunile clădirii se confirmă în săpătură (14 x 17 m.).
Între m. 0-3,10 a fost identificat zidul de compartimentare dintre cele două încăperi A şi B. Cu prilejul cercetărilor a fost identificat şi pragul accesului între cele două. Diferenţa de nivel între talpa pragului şi elevaţia păstrată a zidului de compartimentare identificată arheologic fost de 0,30 m. Într-o poziţie paralelă cu zidul de compartimentare dintre încăperea A şi B, de la m. 2,20-3,90, a fost identificată prezenţa unui aliniament din pietre fasonate construite pe două rânduri, pietrele sunt paralelipipedice şi au dimensiunile de 10 x 35 x 7 cm. Pietrele nu sunt prinse cu mortar, iar împreună cu zidul de incintă formează un canal ce ar putea aparţine unui sistem de încălzire cu hypocaust. În campania arheologică a anului 2006 în S2/2006 nu am constatat existenţa vreunui sistem de încălzire în cazul celor două încăperi. În situaţia dată datele problemei se schimbă, cercetările din campania anului viitor urmează să clarifice acest aspect.
Între m. 6,30-7 a fost identificat zidul de incintă de SE al clădirii. Parametri tehnici ai acestuia, respectiv grosimea sa şi tehnica de construcţie sunt aceleaşi ca şi în cazul celorlalte ziduri ale clădirii N11, fie ele de incintă, sau de compartimentare. În realizarea zidurilor nu a fost folosit mortar ci pământ Adosat la zidul de incintă a fost identificat un alt zid construit rudimentar cu gr. cuprinsă între 0,45-0,50 m. Zidul identificat are un duct paralel cu zidul de compartimentare şi face colţ în dreptul m. 3,85, punct de unde are un duct paralel pe direcţia NE-SV, de data aceasta cu zidul de incintă de SE. În interiorul cădirii N11 situaţia stratigrafică constatată în campania anului acesta este identică cu cea constatată arheologic în campania anului precedent.
La SE de clădirea N11 au fost descoperite urmele a două construcţii şi a unui drum perpendicular pe drumul principal. Una dintre construcţii, parţial identificată la extremitatea secţiunii era realizată din lemn. Nivelul de călcare în interior este marcat de o podea din pietriş. Peretele construcţiei înspre aleea, sau drumul care a fost parţial scos, era de lemn. In peretele stâng al secţiunii, cât şi pe fundul acesteia se profilează urma unei bârne, stâlp de lemn, care în opinia noastră au aparţinut peretelui construcţiei, spre drumul care cădea perpendicular pe cel principal.
Cea de a doua clădire se găsea între aleea, respectiv drumul identificat la m. 35,60-39,20 şi clădirea N11. De data aceasta este construcţie cu pereţi de piatră. În acest stadiu al cercetării nu ne putem deocamdată pronunţa în legătură cu destinaţia ei, cum nu ne putem pronunţa nici în cazul celeilalte construcţii identificate. Fundaţiile şi porţiunile de zid ce s-au păstrat dovedesc că acestea au fost neglijent construite din piatră de carieră prinse cu pământ. Clădirea era prevăzută cu sistem de încălzire.
Materialul arheologic este foarte bogat şi prezintă o serie de caracteristici aparte, unele chiar deosebindu-se de materialul recuperat din afara clădirii.
Lipsesc în continuare ţiglele şi olanele provenind de la învelitoarea acoperişului. În total au fost descoperite doar 4 fragmente de ţigle care au ajuns cu siguranţă accidental în interiorul clădirii. În general, materialele tegulare de construcţie sunt slab reprezentate, ele sunt în număr destul de mic şi sunt legate mai ales de platforma circulară identificată în încăperea A.
Nu lipsesc însă materialele de construcţie din fier (cuie, piroane şi scoabe). Trebuie subliniat, în legătură cu acest tip de material, că piroanele sunt de dimensiuni mici şi mijlocii. Nu au fost descoperite piroane de dimensiuni mari. Dimensiunile piroanelor sprijină ipoteza după care clădirea ar fi fost acoperită cu şindrilă. Au fost descoperite plăci de sticlă de la geamuri care susţin ipoteza că iluminarea încăperilor se făcea prin ferestre cu geamuri din sticlă în timpul zilei.
Dintre unelte sunt de menţionat cuţitele, ochiurile de lanţ şi verigile din fier; râşniţele din piatră; mortaria şi fusaiole din lut
Instrumentele sunt reprezentate doar de stilus-uri din fier şi bronz.
Dintre obiectele de uz casnic sunt de menţionat câteva fragmente de opaiţe, toarte din fier de la vase. Sunt multe piesele de mobilier (butoni de la pupitre, chei, elemente de la broaştele de la uşi). Nu lipsesc piesele arheologice din categoria podoabelor, mai ales din bronz (aplici, fibule, pandantive) şi din sticlă (mărgele). Sunt de amintit şi câteva piese din categoria armelor (vârf de lance, vârfuri de suliţă şi săgeată).
Piesele arheologice legate de viaţa religioasă sunt şi ele prezente, de amintit sunt cele două capete de statuete din lut care au aparţinut, fie unor statuete ce reprezentau zeiţa Venus, fie una o reprezenta pe Venus, iar cealată pe Minerva, respectiv un capac de oală de lut pe al cărui buton de prindere a fost zgâriat un chrismon.
Sunt foarte numeroase produsele din sticlă din categoria paharelor, cupelor, bolurilor. Dintre vasele ceramice de uz casnic trebuie amintite chiupurile, oalele (care sunt cele mai numeroase ),străchinile ( foarte variate ca forme ), capacele, cănile şi ulcioarele. De la căni provin probabil numeroasele toarte descoperite, mai ales din categoria celor cu pastă de culoare cărămizie. În urma cercetării au fost recuperate şi vase ceramice din categoria fructierelor, amforelor, dar şi a vaselor lucrate cu mâna în manieră dacică.
Trebuie să subliniem lipsa aproape totală a oaselor menajere.
Datarea clădirii, respectiv durata funcţionării sale este asigurată de monedele descoperite (într-un număr foarte mic comparative cu alte clădiri cercetate în vicus-ul militar de la Porolissum). Cele determinabile înainte de curăţire ne permit să propunem ca datare mijlocul sec. II p.Chr., mijlocul sec. III p.Chr. La această datare pe care o propunem contribuie şi puţinele fragmente de terra sigillata, ceramica de lux locală şi ceramica cu decor lipit care se încadrează cronologic în aceeaşi perioadă. Două vase de sticlă, în stare fragmentară, determinate de drd. Panczel Szilamer datează din prima jumătate a sec. III p.Chr.
Sector J, zona situată la sud-vest de porta decumana
Încă în anul 2005 în această zonă au fost executate măsurători geomagnetice imediat la SV de porta decumana (punct de referinţă) pe un spaţiu de 200 x 60 m. Se pot bine identifica urmele zidurilor construcţiilor romane, azi acoperite de pământ. În cele mai multe cazuri se văd bine contururile construcţiilor, chiar şi compartimentarea lor interioară. În această zonă sunt accentuate şi acele anomalii lung extinse, care probabil sunt provocate de vechile secţiuni arheologice, respectiv urma actualului drum de care, perpendiculară pe acestea.
În acest an am trasat o secţiune de control (notată de noi Dec. 1.) la SV de porta decumana, secţiune perpendiculară pe zidul castrului (latura sudică a secţiunii porneşte din colţul bastionului de V al porţii). Punctul 0 al secţiunii se află la 48 m de zidul castrului, de aici numerotarea continuă spre castru. L secţiunii este de 16 m, iar l de 2 m. În această zonă măsurătorile geomagnetice au indicat o clădire de dimensiuni relativ mari.
Prin săpătura executată în acest an am identificat o porţiune a acestei clădiri. Este o construcţie bine determinată prin ziduri construite în tehnica opus incertum, late de cca. 70 cm, cu o fază anterioară (slab prezentată) de lemn, peste care s-a depus un strat de umplutură bătucită de cca. 0,80–1 m şi în care a fost săpată fundaţia construcţiei de piatră. Secţiunea a întretăiat două ziduri ce delimitau clădirea. Între ele distanţa pe interior este de 4,75 m. Aceste două ziduri sunt legate de un alt zid care se lipeşte de ele, zid care traversează secţiunea noastră uşor oblic, dispărând în latura sud-estică a secţiunii. Pe când zidul SV continuă şi spre NV, respectiv sud-est, în privinţa zidului NE nu ştim dacă acesta continuă spre SE, aici el dispare în marginea secţiunii. Secţiunea deci a tăiat două încăperi. Se pare, pe baza unor tegule dreptunghiulare de paviment, că cel puţin una a fost podită în acest fel. Spre castru clădirea avea probabil un porticus. Baza acestuia este formată dintr-un rând de pietre, întreruptă în două locuri de câte o platformă din tegule rupte. În faţa porticului, la 0,50 m de aceasta, exista un drum executat din rocă locală spartă. Spre cealaltă direcţie (SV) aparent am surprins închiderea clădirii, însă aici am identificat şi un bazin de apă, legat organic de acest zid de „închidere”. Latura bazinului ce se leagă de zidul clădirii este formată din ţigle, peste care s-a aplicat un strat de tencuială hidroizolantă. Fundul bazinului a fost căptuşit cu cărămizi aşezate pe un strat de cocciopesto. Măsurătorile de electrorezistenţă executate în timpul acestor săpături de echipa Catedrei de Geofizică din cadrul Universităţii „Eötvös Loránd” din Budapesta stabilesc dimensiunile acestui bazin: cca. 5 x 6 m. Prin săpătura noastră a fost dezvelită o porţiune doar de 3,5 x 2 m. Ca urmare, zidul de închidere de SV al clădirii cercetate trebuie să fie la cca. 3 m mai la SV de punctul 0 al secţiunii noastre, însă, pentru moment, n-am extins secţiunea în această direcţie, aici aflându-se un drum de care.
Materialul arheologic nu este prea bogat. Pe lângă fragmente de ceramică abundă oasele de animale. Au apărut relativ multe cuie, câteva piese de podoabă din bronz, printre care două fibule. S-au găsit 6 monede, databile în sec. al II-lea.
Măsurători geomagnetice
În anul 2007 au continuat măsurătorile geomagnetice (începute în 2005) executate de o echipă de la Catedra de Geofizică din cadrul Institutului de Geografie şi Geologie de la Universitatea „Eötvös Loránd”din Budapesta. Cu această ocazie măsurătorile s-au concentrat în interiorul castului mare de pe dealul Pomet. Din păcate tufişurile existente în interiorul castrului n-au permis extindere măsurătorilor decât pe cca. 2,5 ha, astfel că cel puţin jumătate din suprafaţa castrului n-a putut fi cercetată.
Mai peste tot se conturează urme de construcţii. Aceste date sunt foarte importante, fiindcă zonele măsurate n-au fost cercetate arheologic. Datele obţinute astfel completează planul castrului cu noi elemente necunoscute, neidentificate încă prin săpături.
Ursoieş - cimitirul roman
În campania arheologică a anului 2007 au fost reîncepute cercetările din necropola romană de pe dealul Ursoieş. Acestea au vizat continuarea săpăturilor întreprinse de colectivele conduse de M. Moga în 1949, respectiv de M. Macrea în 1958.1 săpăturile au fost finanţate prin fonduri alocate de Ministerul Culturii prin MJIA Zalău şi prin sponsorizare de la Fundaţia Communitas şi Fornetti România.
Dealul Ursoieş se află în sectorul P al complexului arheologic Porolissum (sectorizarea complexului s-a făcut la începutul demarării cercetărilor sistematice în anul 1977).2 Cimitirul se află la 1000-1500 m E-SE de castrul mare. În anul 2006 au fost făcute măsurători geomagnetice pe o suprafaţă de 110 x 70 m pe direcţia SE–NV, continuată, datorită malformaţiilor de teren, cu o deviere spre N pe încă 60 x 25 m.3 Cu această ocazie s-a identificat o bună parte din cimitir, conturâdu-se astfel o mulţime de gropi funerare de incineraţie. Au fost identificate şi două incinte funerare (nr.1 şi nr.2) delimitate cu zid de piatră şi posibil o incintă distrusă. Ele se află pe partea vestică a drumului roman ce urcă dinspre satul Jac spre castrul şi aşezarea romană Porolissum.
Pentru a reidentifica pe teren amplasarea vechilor săpături şi extinderea cimitirului s-a efectuat şi o periegheză în primăvara şi vara anului 2006. În cursul perieghezei s-au identificat mai multe morminte de incineraţie distruse de eroziune şi de drumul de ţară care trece prin zonă. Materialul colectat constă din fragmente provenind de la vase de sticlă şi ceramică, un fragment de leu funerar, un fragment de şaperon şi un fragment reprezentând partea inferioară a unui monument funerar.
Incinta funerară nr.1
Pentru a dezveli ansamblul s-a deschis caseta A, având dimensiunile de 10 x 10 m şi ale cărei laturi au fost orientate spre punctele cardinale.
În cursul săpăturilor s-a constatat că incinta funerară este rectangulară, orientată NV-SE (conform şi măsurătorilor geomagnetice), delimitată de un zid sec, format din roci vulcanice şi calcaroase, având dimensiunea de 9,5 m (axa NV-SE) x 3,9 m (axa SV-NE). Deschiderea incintei se află spre drumul roman, pe latura de NE. Latura de SV a fost scoasă aproape integral de sătenii din zonă (Jac), iar latura de NV şi de SE s-a păstrat doar parţial. În zona intrării s-a identificat şi o mică structură rectangulară din piatră, care probabil era fundaţia unei stele funerare.
În interiorul incintei s-au descoperit două morminte de incineraţie cu groapa rectangulară arsă (M1 şi M2), partea lor superioară fiind distrusă datorită eroziunii, şi un mormânt de incineraţie distrusă aproape în totalitate de eroziune (M3).
O monedă din prima parte a sec. II. p.Ch. a fost recuperată din M2, alături de fragmente de ceramică de uz comun, descoperite în toate cele trei morminte. Un material bogat format din fragmente de vase din ceramică şi sticlă, respectiv fragmente de opaiţe s-au recuperat din stratul de distrugere aflat la E de incintă, care puteau proveni din toate aceste morminte.
Datele măsurătorilor geomagnetice au fost confirmate de săpăturile efectuate.
Incinta funerară nr.2
Pentru a dezveli această incintă s-a deschis caseta B, având dimensiunile de 8 x 8 m şi ale cărei laturi au fost orientate spre punctele cardinale. Caseta a fost extinsă cu o casetă de 1 (axa E-V) x 1,5 (axa N-S) m pe latura de E, între m. 1,5-3 (axa S-N).
În cursul săpăturilor s-a cercetat un ansamblu funerar uşor oval cu un zid sec format din roci vulcanice, calcaroase şi sedimentare, alături de câteva fragmente de ţiglă şi cărămidă romană. Zidul avea dimensiunile de 6,9 (dexterior S-N) x 6,6 (dexterior E-V) m. Ansamblul funerar nr.2 nu avea o zonă de acces, drept urmare, putem presupune că avem de-a face cu un tumul, deşi nu s-a putut constata prezenţa unei movile. În interiorul incintei s-a descoperit un singur mormânt de incineraţie cu groapa rectangulară arsă (M4) din care s-au recuperat fragmente de la vase romane de ceramică lucrată la roată sau cu mâna.
În zona de SE, cea dinspre drumul roman, s-a identificat o structură rectangulară din calcar (1,5 x 1 m) adosată zidului. Acesta putea forma un soclu pentru un monument sau stelă funerară sau putea fi un mormânt de incineraţie în cistă de piatră care a fost jefuit şi al cărui capac putea fi lespedea fragmentară din calcar descoperită alături. În stratul de distrugere în exteriorul ansamblului, în zona de SE, s-a identificat o concentrare de fragmente de opaiţe, vase de sticlă şi ceramică, care puteau forma inventarul unui posibil mormânt distrus sau jefuit.
Şi în acest caz datele obţinute prin măsurătorile geomagnetice au fost confirmate de săpăturile efectuate. În concluzie, se poate spune că măsurătorile geomagnetice pot fi aplicate şi în cazul cimitirelor de incineraţie, iar în campania din 2008 se intenţionează verificarea arheologică a altor morminte identificate şi se doreşte secţionarea drumului imperial care trece prin cimitir. [István Bajusz] ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:
În vara anului 2007 au continuat cercetările arheologice sistematice în complexul arheologic de la Porolissum. Săpăturile au vizat obiective din vicusul militar al castrului de pe dealul Pomet şi din cimitirul lui ce se găseşte pe dealul Ursoieş convenţional numite N11, J4, OC M1 şi OCM2. A fost cercetat un edificiu datat pe baza descoperirilor monetare în mijlocul sec. II p.Chr., mijlocul sec. III p.Chr. În campania arheologică a anului 2007 au fost reîncepute cercetările din necropola romană de pe dealul Ursoieş.