Situl paleolitic de la Poiana Cireşului se află plasat la aprox. 4 km de Piatra Neamţ, pe malul drept al Bistriţei, pe un martor de eroziune echivalent terasei mijlocii a râului, la poalele masivului Cernegura, în dreptul fostei baze nautice, pe drumul care leagă oraşul Piatra-Neamţ de anexa Doamna. Începând cu anul 2005 şi până în prezent, situl este cercetat de către un colectiv internaţional, reunind specia...lişti de la Universitatea „Valahia” din Târgovişte, CNM „Curtea Domnească” din Târgovişte, Universitatea din Erlangen-Nürnberg şi Bayreuth (Germania), respectiv Aix-en-Provence (Franţa). Principalele obiective urmărite de campania 2007 au vizat confirmarea secvenţei geologice acumulate la Poiana Cireşului, verificarea extinderii nivelului epigravetian II, completarea colecţiilor litice şi faunistice şi recoltarea de probe pentru analize paleomagnetice şi datări prin termoluminiscenţă. Reamintim că, în cursul campaniilor 2005-2006, secvenţa geologică şi culturală de la Poiana Cireşului s-a demonstrat a fi mult mai lungă şi mai complexă decât se cunoştea. În consecinţă, s-a impus ca necesară extinderea săpăturilor realizate în anii anteriori, doar pentru partea superioară a secvenţei. Adâncirea săpăturii nu este posibilă, deocamdată, din motive de securitate, suprafeţele deschise rămânând, din pricina contextului topografic, nivelului de finanţare şi rigorilor de înregistrare, încă reduse. Ea rămâne misiunea cercetărilor viitoare, pe măsură ce partea superioară a depozitului este sistematic epuizată, pentru a permite elaborarea unei strategii de cercetare a părţii inferioare a secvenţei geologice. Prin urmare, a fost deschisă SVII (15 m²), împărţită în 15 carouri cu latura de 1 m (A1-A3, B1-B3, C1-C3, D1-D3, E1-E3) şi situată la E de secţiunea V (27 m²), cercetată în campaniile 2003-2006. La ad. de 2,70 m (toate adâncimile precizate în continuare sunt raportate la punctul 0 unic), pe profilul de E a apărut o concentrare discontinuă de pământ ars şi ceramică fragmentară. Acest nivel postpaleolitic, regăsit ocazional şi în alte zone ale sitului, şi care a afectat cu certitudine partea superioară a secvenţei paleolitice, a fost atribuit culturii Criş. Materialul litic şi faunistic paleolitic aparţinând celui de-al doilea nivel epigravettian (nederanjat) este concentrat la adâncimea de 2,90 -3,05 m, în special în c.D1 şi E1. Acesta este format, ca şi în campaniile anterioare, dintr-un bogat eşantion litic (resturi de debitaj şi unelte din menilit, gresie şi silex), la care se adaugă numeroase resturi faunistice (os, corn) aparţinând, predominant, renului. Printre acestea din urmă se remarcă un metapod de cal, cu incizii romboidale, asemănător, ca dimensiuni şi decor, unei descoperiri anterioare (2005) şi o piesă de tip lissoir, din corn. Nivelurile de acumulare marcată a materialului arheologic sunt contradictorii în raport cu situaţiile observate în secţiunile anterioare. Astfel, panta naturală a suprafeţei deschise, orientată SN, determina o apariţie gradată a densităţii materialului, începând cu carourile situate în partea superioară a pantei (A1-A3, B1-B3). SVII contrazice această situaţie, densitatea de material arheologic apărând pentru prima dată în carourile situate spre extremitatea inferioară a pantei naturale (C1-D1-E1). Această observaţie indică serioase modificări postdepoziţionale în partea superioară de depozitului. O a doua pantă/înclinare a nivelului cultural a fost evidenţiată în cursul procesării informatice a valorii adâncimilor la care erau înregistrate piesele litice. Creşterea în densitate a materialului arheologic s-a observat, astfel, gradat, începând cu carourile de pe latura vestică şi sfârşind cu cele de pe latura estică, ceea ce indica o înclinare, orientată V-E, a nivelului cultural din depozitul de loess pseudomicelian. În SVII, această înclinare este deosebit de accentuată: în condiţiile în care depozitul de loess pseudomicelian apare pe latura vestică (A1-E1, A2-E2) la ad. de 2,70 m, în extremitatea estică a secţiunii, în special în c.A3, depozitul de sol prismatic, dur (în fapt, o bioturbare a loessului subiacent) persistă până la ad. de 3,12 m. Obiectivele cercetărilor viitoare includ, printre altele, o extindere a suprafeţei SVII, pentru delimitarea variaţiilor de adâncime ale contactului dintre cele două depozite stratigrafice discutate şi pentru reconstituirea mai amplă a situaţiei topografice a nivelului epigravettian, rămas în continuare unul dintre cele mai bogate contexte paleolitice identificate până acum în România. În cursul campaniei 2007 s-a recoltat, de asemenea, un bogat şi bine conservat ansamblul osteologic, ca şi 2 probe sedimentologice pentru analize paleomagnetice şi datări prin termoluminiscenţă, din profilele de V, respectiv de N ale SVII.