Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Babeş | Mircea | responsabil | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
Ganciu Petcu | Anca | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti | |
Măndescu | Dragoş | Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti | |
Muja | Cristina | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti | |
Ţânţăreanu | Ecaterina | Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman | |
Torcică | Ion | Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman |
După o pauză de peste trei decenii, în campania 2007 au fost reluate - în regim de urgenţă - săpăturile din marea necropolă getică de la Zimnicea. Noile cercetări vin în continuarea ”exploraţiunilor” începute de Cezar Bolliac în 1871 pe Câmpul Morţilor1. În lipsa documentaţiei originale, nu se cunoaşte numărul exact de morminte descoperite de Bolliac şi nici localizarea lor în teren; se pare totuşi că numărul l...or depăşeşte 130 de morminte de incineraţie în urnă şi de inhumaţie. Din cercetarea arheologică sistematică întreprinsă după anii 1948 până la raportul general publicat de către A. D. Alexandrescu, au mai rezultat 166 de morminte, descrise fiind numai 158 de morminte de incineraţie cu oasele depuse în urnă cu capac (115) sau fără capac (25), cu oasele calcinate depuse direct în groapă (12), precum şi patru morminte de inhumaţie2. Majoritatea mormintelor sunt plane, dar, mai ales în jumătatea nordică a arealului necropolei, au existat şi tumuli, adăpostind morminte principale înconjurate de mai multe înmormântări secundare. Din datele obţinute în săpăturile Nestor şi Alexandrescu (arealul cercetat reprezintă maximum 20% din întreaga zonă estimată a necropolei), s-a desprins concluzia că necropola getică nu a avut o dezvoltare liniară sau concentrică, ci, mai curând, una policentrică, sub forma unor nuclee-„cuiburi de morminte” (familiale?), în mai multe cazuri constituite în jurul unor tumuli. Caracterul de urgenţă al săpăturilor din 2007 a fost determinat de situaţia actuală extrem de critică a sitului arheologic Câmpul Morţilor. În ultimii ani, pe o mare parte din suprafaţa necropolei s-a extins rapid şi necontrolat colonia de rudari din marginea de V a oraşului Zimnicea. Casele şi anexele acestora au avansat spre V, afectând arii întinse, încă necercetate, din suprafaţa necropolei. Au fost trasate străzi şi drumuri de acces funcţionale, primăria oraşului amplasând aici chiar şi o reţea electrică. Noile cercetări au fost prilejuite de solicitarea adresată de Primăria oraşului Zimnicea către MCC de a se executa săpături sistematice în zona necropolei deja afectată de noile construcţii, în ideea unei eventuale descărcări viitoare de sarcină arheologică. Finanţarea a fost integral asigurată de Primăria oraşului Zimnicea Ca urmarea a acestei situaţii, în campania 2007 a fost trasată secţiunea S1, cu L de 78 m şi l de 2 m, orientată N-S, situată în zona mediană a sectorului cadastral ce urma a fi cercetat, pe un teren ce coboară lin către N. Zona mai joasă din S1 a rămas necercetată din lipsa mâinii de lucru, prelungirea şi epuizarea secţiunii magistrale impunându-se ca unul dintre obiectivele prioritare ale unei viitoare campanii. Cu toate că în această secţiune nu au fost descoperite morminte, în zona mai înaltă din capătul său sudic au apărut izolat oase calcinate şi un fragment de castron lucrat cu mâna care sugerează existenţa unuia sau mai multor complexe funerare. Alte trei secţiuni au fost trasate în extremitatea nordică a sectorului cadastral, în interiorul fundaţiilor unor viitoare case. Secţiunile au avut lungimi diferite, impuse de fundaţii, lăţimea secţiunilor fiind iniţial de 3 m; două dintre ele au fost ulterior lărgite în funcţie de descoperirile funerare. În două dintre fundaţii (S2-S3) au fost descoperite trei morminte de incineraţie cu oasele depuse în urnă cu capac. Adâncimea la care au fost găsite mormintele variază între 0,70 şi 0,90 m. În nici unul dintre cazuri nu s-a putut surprinde conturul gropii. Stratigrafic, mormintele au fost descoperite în partea inferioară a unui depozit prăfos/nisipos cenuşiu-gălbui, steril arheologic, ce suprapune direct, la cca. 1 m ad., lutul galben viu. M1 (S3), puternic deranjat. Urna (crater cenuşiu lucrat la roată) este spartă in situ; unele fragmente din ea au apărut la oarecare distanţă, dispersate. În jurul urnei s-au găsit fragmente ceramice lucrate cu mâna, provenind de la un vas de tip clopot, probabil capacul. Oasele calcinate au fost depuse în marea lor majoritate în urnă. La cca. 1 m NE de aglomerarea de fragmente ceramice şi oase calcinate a apărut o a doua aglomerare de oase calcinate, printre care se aflau câteva cioburi din craterul-urnă şi un mic fragment dintr-o perlă de sticlă albastră, trecut prin foc. La S de mormânt, în imediata apropiere a acestuia se afla o tibie umană fără urme de incinerare. Nu cunoaştem relaţia dintre tibie şi mormânt. După toate aparenţele, groapa mormântului era de mari dimensiuni, depăşind în L 1,50 m. Oasele calcinate recoltate cântăreau 831 g şi provin atât din craniu cât şi din scheletul postcranian3. M2 (S2). Urna era o cană înaltă lucrată cu mâna, cu gât tronconic şi toartă în bandă cu ”mustăţi” la bază. Capacul este un fund de vas lucrat cu mâna, probabil tot de la o cană. Oasele calcinate, foarte puţine (112 g), provenind doar din scheletul postcranian au fost depuse la fundul vasului. După culoarea albă, arderea oaselor, s-a produs la o temperatură de peste 6000. Inventarul s-a găsit deaupra oaselor: cercel din aur ornat în tehnica granulaţiei şi a filigranului, cu o extremitate modelată în forma unui cap de leu şi cealaltă torsionată, ascuţită (piesa reprezintă evident un import din spaţiul grecesc); ea este foarte bine păstrată, fără urme de trecere prin foc. M3 (S2), puternic deranjat, a apărut la 1,10 m NNV de M2, sub forma unei aglomerări de fragmente ceramice şi puţine oase calcinate. Se păstrează fragmente ceramice de la trei vase: două borcane lucrate cu mâna, cu butoni-apucătoare cilindrici, respectiv conici şi cu brâu alveolat dispus în ghirlandă şi un al treilea vas, un bol cenuşiu, lucrat la roată. După dispunerea fragmentelor ceramice şi a oaselor calcinate reiese faptul că urna a fost unul dintre cele două borcane lucrate cu mâna. Inventarul: mărgică din sticlă albastră, puternic deformată de focul rugului. M4, înhumaţie, a fost descoperit accidental, de un localnic care extrăgea lut pentru umplutura fundaţiei unei case, la cca. 150 m NE de săpătura noastră. Din schelet am putut recupera oase fragmentate recent din craniu şi din scheletul postcranian. Nu s-au semnalat piese de inventar, astfel că datarea sau apartenenţa la necropola getică sunt incerte. În S4, a fost cercetat un bordei medieval, -0,65 -1,10 m. Umplutura neagră a bordeiului contrasta puternic cu pământul galben-cenuşos. Acesta era orientat aproximativ N-S. Inventarul acestui bordei se compune din oase de animale, un cârlig de undiţă din fier şi fragmente ceramice medievale lucrate la roată dar şi la mână, provenind de la borcane cu buza evazată, cu decor în val sau cu striuri orizontale paralele. Săpăturile din campania 2007 au confirmat ipoteza organizării necropolei getice de la Zimnicea sub forma unor nuclee - ”cuiburi” de morminte, separate între ele prin spaţii mai puţin sau deloc folosite pentru înmormântări. În cazul nostru, S1 a străbătut o zonă de peste 50 m lungime lipsită de morminte, în timp ce S2 şi S3, amplasate pe o uşoară ridicătură a terenului (tumul aplatizat?) au dus la identificarea unei clare grupări de morminte (3+?). Această grupare va trebui cercetată exhaustiv în campania viitoare. În ansamblu, însă, strategia cercetării va trebui să ţină seama de gradul de risc ce rezultă din activităţile umane pentru fiecare porţiune din suprafaţa necropolei. Pentru ca impactul negativ, ireversibil, al locuirii actuale să fie redus sau chiar total eliminat, este însă necesară acţiunea hotărâtă a autorităţilor locale (Primăria Zimnicea, Poliţia comunitară) şi judeţene, care au, după lege, obligaţia de a interzice - până la încheierea săpăturilor - orice noi construcţii, amenajări şi activităţi ce deranjează depunerile arheologice. În paralel, aceleaşi autorităţi au datoria de a facilita, în primul rând sub aspect financiar şi logistic, implementarea unui vast proiect de cercetare arheologică dedicat marii aşezări şi necropolei getice de la Zimnicea.
C. Bolliac, Trompeta Carpaţilor, 1010, 1872, 1137, 1874.
1. Cercetare de teren Bolliac în 1871, urmată de săpături în 1872-1873. Tot în sec. XIX aici au mai săpat D. Papazoglu şi D. Butculescu (1885). Adevărate săpături sistematice, folosind metode ştiinţifice moderne, au fost organizate abia după cel de-al II-lea Război mondial, sub conducerea lui Ion Nestor (1948-1949) şi apoi a elevei şi colaboratoarei sale Alexandrina D. Alexandrescu (1967-1974).