Sector D - Basilica cu transept Cercetarea arheologică de anul acesta s-a concentrat, mai ales, asupra unui obiectiv din oraşul roman târziu, Basilica D sau cu transept, monument cercetat de mai mulţi ani, dar la care mai sunt încă elemente nelămurite, care ţin nu numai de evoluţia lui, ci şi de cea a monumentelor anterioare. Deoarece cercetarea zonei în care se află basilica a presupus acoperirea secţiunilor ...şi sondajelor efectuate în decursul campaniilor de săpătură, pentru protejarea elementelor constructive identificate, anul acesta mare parte dintre ele au fost redescoperite şi extinse, pentru o nouă înregistrare şi coroborare a datelor astfel obţinute. Acolo unde structura monumentului a permis au fost efectuate cercetări în suprafaţă. În interiorul basilicii, în nava centrală au fost identificate mai multe elemente ale construcţiei anterioare basilicii: paralel cu zidul de fundaţie pentru cancelli a fost descoperită o “bordură”, din dale de calcar, uşor ridicată deasupra unei plăci de mortar, identificată şi în alte secţiuni, atât din basilică cât şi din exteriorul ei. “Bordura” şi placa de mortar sunt parţial distruse de o groapă. La distanţă mică de acestea, spre V, a fost dezvelit un canal de scurgere. Deasupra acestora, imediat sub ultimul nivel de călcare din basilică, a fost surprins pavajul anterior, din calcar, al basilicii. Canalul de scurgere şi placa de mortar aparţin edificiului anterior, care ocupa zona centrală a oraşului, parţial dezafectat, unde ulterior se va ridica basilica cu transept. Acest nivel de mortar a avut două faze de folosire, un al doilea nivel, peste acesta din basilică, fiind identificat în afara basilicii, spre N, într-o secţiune mai veche lărgită anul acesta, pentru identificarea ultimei asize a fundaţiei (aceasta se găseşte la adâncimea de -3 m). Parţial în transept dar şi în nava laterală N a fost dezvelită o instalaţie de hypocaust, foarte bine conservată cu stâlpi de susţinere din cărămizi rectangulare şi ziduri din piatră legată cu mortar şi tencuială albă (spre interiorul camerei de încălzire aceasta se păstrează foarte bine). Paralel cu zidurile navei centrale au fost identificate în anii anteriori două ziduri, mai înguste, ale unui edificiu, care în stratigrafia relativă a zonei s-ar interpune între basilica cu transept şi edificiul cu hypocaust. Dintre acestea cel sudic se întrerupe brusc şi se continuă cu un altul, foarte prost conservat spre S. Într-o secţiune mai veche din nava sudică (c.32), în care o parte a profilului s-a prăbuşit, şi a putut fi astfel identificat un nivel anterior de folosire al basilicii; ulterior secţiunea a fost lărgită până la zidul basilicii, unde acelaşi nivel a fost şi mai bine identificat (pardoseală de cărămidă cu mortar). Singura zonă în care s-a făcut o secţiune nouă este atrium-ul basilicii. După ce întregul pavaj de cărămidă a fost curăţat, am identificat o porţiune unde acesta nu se mai păstra şi am făcut un sondaj, pe toată lungimea atrium-ului, orientat E-V, pentru a surprinde eventuale alte elemente constructive aparţinând edificiilor anterioare. Ceea ce am reuşit să identificăm în acest sondaj, încă neterminat, sunt un nivel de pavaj, tot de cărămidă, de la o fază anterioară a basilicii, mai multe nivele de călcare şi o gură de scurgere. Tot aici au fost identificate, pe două nivele diferite, două monede. Materialul arheologic, cu excepţia monedelor, a fost depozitat în Muzeul Adamclisi.