Forum novum. Capitoliu Ioan Piso, Felix Marcu, Ovidiu Ţentea, Marius Barbu, George Cupcea, Marius Opriţa, Petre Ureche, Rada Varga În anul 2007 fusese săpată secţiunea S1 pe direcţia N-S, prin care au fost identificate elementele din partea de V a lui forum novum. De cea mai mare importanţă a fost identificarea Capitoliului. Asupra acestuia s-au concentrat eforturile în campania din 2008. Pentru început a ...fost trasată secţiunea S2, pe direcţia E-V, lungă la început de 32 m şi prelungită ulterior cu 4 m (în total de 36 m), şi lată de 2 m. Ea este perpendiculară pe S1 şi se află pe axul cellei între Z9 şi S10, aproximativ la mijlocul distanţei între ele. Principalul scop al lui S2 a fost acela de a identifica limitele de E şi de V ale Capitoliului. Suprafaţa S3 se află la N de S2, dincolo de un martor lat de 1 m, şi cuprinde partea din faţă (de NE) a Capitoliului, cu treptele şi o parte din curte. Măsoară 13,50 m (N-S) x 13 m (E-V). Suprafaţa S4 se află la S de S2, fără martor între ea şi acesta, şi cuprinde partea din faţă (SE) a Capitoliului, cu treptele şi o porţiune de E şi de S a curţii. Măsoară 7,60 m (N-S) x 6,40 m (E-V). Suprafaţa S5 se întinde de-a lungul marginii de N a podium-ului, între S3 la E şi S1 la V. A fost redezvelită şi secţiunea S1 din 2007. S-a căutat pretutindeni să nu se treacă de nivelul de călcare al macellum-ului, pentru a nu ne implica în fazele de lemn. Pe acestea le vom studia atunci când vom avea la dispoziţie o suprafaţă suficient de mare. Observaţii la S1/2007 Am redezvelit S1, pentru a înţelege mai bine situaţia din S2-S3 şi S4. În 2007 am numit Z12 partea din substrucţia Capitoliului situată la S de Z13. În 2007 socotiserăm că zidurile care susţineau templul propriu-zis au fost Z9 la S şi Z10 la N. Or, la S de Z9 lăţimea totală a substrucţiilor Z13 şi 12 este de 4 m, pe când la N de Z10 lăţimea lui Z15 este de circa 2 m. Ar însemna ca podium-ul templului să fie de două ori mai lat spre S decât spre N. Pe undeva trebuie, deci, să existe o o eroare de interpretare. Se mai adaugă faptul că că Z15 se află la +0,59 m, Z13 la +1,33 m, iar Z12 la +1,05 m. În 2007 stabiliserăm că Z12 se întinde între Z12 şi Z8, fiind tăiat de canalul postroman C5. Am demontat pereţii lui C5 şi am constatat că Z12 se opreşte la marginea de N a acestui canal şi la circa 2,40 m S de Z13. Marginea sa are direcţia tuturor zidurilor cunoscute până acum în Capitoliu, deci nu poate fi vorba de o spărtură postromană. Z12 are suprafaţa netedă, având în asiza superioară pietre mici de râu şi mortar, pregătit ca pat pentru blocuri. El are lăţimea de 2,40 m. Susţinea zidul Z19, care reprezintă bordura spre S a podium-ului Capitoliului. Asta înseamnă că zidul care susţinea peretele de S al templului se înălţa pe Z13 şi nu pe Z9, cum crezuserăm în 2007. Suprafaţa lui Z13 e deosebeşte de cea a lui Z12 prin faptul că păstrează încă o asiză din pietre mijlocii şi mortar, şi ea destul de netedă. Între Z12 şi Z8 se întinde o substrucţie din piatră de râu măruntă, Z12’, cu acelaşi mortar alb, dar la circa 15 cm mai jos decât Z12. A fost puternic afectată de canalul C5 şi de alte intervenţii. Z12’ are fundaţia comună cu Z12, dar îndeplinea cu certitudine o altă funcţie. În peretele de E al lui S1 au ieşit la iveală, după câteva prăbuşiri, două fragmente mari de de coloane sau semicoloane de marmură, având probabil raza de 0,28 m. Ele nu provin de pe Capitoliu, ci provin probabil dintr-un portic al cărui stilobat era Z8 şi care se sprijinea pe Z3. Amintim observaţia din 2007, că pe faţa de N a lui Z3 s-a păstrat pe alocuri un strat de tencuială cu opus signinum gros de 0,03 m, şi care putea servi placării cu plăcu de marmură. Rămâne necunoscută funcţia lui Z12’. Lângă Z8 el pare a fi fost acoperit de un strat de lut galben şi piatră de râu, asemănător c. 32 din S2 şi S3. Observaţii la secţiunea S2. Între m. 3-8 (măsurând dinspre E) au fost surprinse treptele cu substrucţia lor (Z16+32+33). Între m. 8-11 un şanţ modern N-S a distrus stratigrafia romană. Sub el am surprins substrucţia 12-15 şi un bloc al zidului N-S care susţinea coloanele pronaos-ului (Z17). Între m. 11-18 se află umplutura 5, între m. 18-22 un nou şanţ modern a distrus stratigrafia. Jos am găsit substrucţia 12-15 şi blocuri de calcar deranjate. Aici bănuim traseul N-S al zidului Z22, care susţinea faţada cellei. Între m. 22-32 se află iarăşi umplutura 5. Între m. 32-36 un alt şanţ modern a distrus stratigrafia în căutarea blocurilor. Pe aici treceau pe direcţia N-S zidurile Z21 şi Z20, iar în extremitatea de V a secţiunii, zidul Z23, care nu mai ţine de Capitoliu, ci face parte dintr-o altă insula. Ca material deosebit, între m. 8-12 a fost găsit un fragment de braţ de marmură şi fragmente de placaj de marmură. În groapa dintre m. 18-22, situată în zona cellei, au fost găsite fragmente de cârlionţi ale unei statui de marmură şi alte posibile fragmente de statuie, fragmente de capiteluri corintice, două fragmente de litere, plăci de marmură de placat pereţii sau de placat nucleul bazei unei mari statui, numeroase fragmente de plăci din piatră multicoloră (de 0,02-0,03 m grosime) pentru paviment, fragmente de socluri de marmură profilată pentru pereţi, două fragmente de tencuială alb şi verde. Curtea de la E şi de lângă colţul de SE al Capitoliului. A fost cercetată în S2, S3 şi S4. Curtea Capitoliului, respectiv a forului nou, urmează aceeaşi înclinaţie ca acea a macellum-ului. Dacă s-ar fi egalizat la nivelul superior, ar fi fost îngropat cryptoporticul de N. Cum suprafaţa podium-ului trebuia să fie perfect orizontală, singura soluţie, aplicată cu rafinament, a fost corectarea pantei cu ajutorul treptelor, care erau probabil mai înalte în partea de N faţă de partea de S. Elementele surprinse în curte sunt, în succesiunea lor cronologică, următoarele: un strat de amenajare (39) după demolarea fazei de lemn, în vederea amenajării curţii macellum-ului. Pe această amenajare se află plăci de gresie, sparte sau fragmentare (37). În faţa treptelor, primele două rânduri de lespezi ale curţii forului au fost puse pe c. 39 sau pe gresiile 37. Următoarele două rânduri au fost puse şi pe pietrişul 36. Distingem 5 rânduri N-S de asemenea lespezi. Două s-au păstrat întregi, câteva fragmentare, iar restul pot fi identificate datorită amprentelor (38) în care s-a păstrat calcar macerat. Presupunem şi un al doilea pavaj, din plăci de marmură. Bănuim că pentru el au fost făcte şănţuleţele în blocurile din bordura zidului Z19. El trebuie să fi acoperit prima treaptă a Capitoliului, unde nu s-a mai făcut înlocuirea calcarului cu marmură. Un indiciu al existenţei unui al doilea pavaj, din marmură, este distrugerea zonei printr-o groapă, care a ajuns pretutindeni până la acest nivel. Curtea nu a fost placată cu lespezi de calcare şi de marmură decât în faţa treptelor Capitoliului şi în alte zone importante (de pildă în faţa marelui monument de pe axa E-V a forului nou). Templul lui Yarhibol Ioan Piso, Ovidiu Ţentea Monumentul cel mai pregnant care mărgineşte cardo-ul de la V de Forum Vetus este un templu. Pe un podium înalt mărginit la S de porticul „F” şi la Est de porticul „G” şi probabil la N de cardo. În gropile din zona porticului „G” s-au găsit în anii trecuţi fragmentele unei inscripţii închinate lui Deus Sol Ierhabol şi un fragment dintr-un mare fus de coloană, lângă a doua bază a lui zidului ZY6, cu o inscripţie a augustalului Promonas. În zonă s-a descoperit şi o listă de nume atribuită în mod eronat augustalilor de către Constantin Daicoviciu . Spaţiul „J” este ocupat de podiumul templului. Acesta măsoară 8 m (E - V) şi 9,5 m (N - S), fiind situat la 7,70 m de ZY7, la cca, 1,10 m de ZY3 şi la 1 m de ZY9. Cum cercetarea arheologică a constat, după cum am ne-am propus şi în campania precedentă1, în golirea gropilor moderne, nu cunoaştem adâncimea implantării podiumului. Este construit din pietre de râu zidite cu opus signinum roz, conţinând fragmente de cărămidă. Construcţia a fost realizată din asize succesive de piatră de râu, alternate cu opus signinum. Marginile podiumului sunt perfect verticale şi drepte, cel mai bine fiind păstrate laturile de N şi de Est. Zona „H” este cuprinsă între podium şi ZY3, ZY7 şi ZY9. Ea cuprinde intrarea, treptele şi probabil pronaosul. În acest areal au fost golite doar parţial gropile moderne. În spate, templul („J”) era delimitat de prelungirea zidului Z6, care este şi limita vestică a Capitoliului şi a crypoportic-ului nordic al Forum Novum. Acelaşi Z6 este un interstitium N-S în cadrul unor insulae. Clădirile care se sprijină pe el privesc înspre E, iar cele din spatele lor privesc spre cardo-ul din sectorul „Insula 3”. În proximitatea estică a podiumului au fost identificate numeroase bucăţi de paviment hexagonal cu diametrul de 10 cm. În porticul „F” au fost identificată o cantitate apreciabilă de pişcoturi ceramice cu dimensiunile de 5,5 cm x 3,5 cm, provenind cu siguranţă din pavimentul porticului respectiv, deşi nu au fost identificate in situ. Într-o groapă modernă, lipită de ZY7, a fost găsit un fragment de marmură dintr-o fântână publică: o placă 63 cm x 43 cm x 12,5-16 cm. Pe muchie are următoarea inscripţie: VS . AVG . I . IR (?), în partea inferioară fiind plasat un cap de leu. Placa are o bordură, care servea probabil fixării unei statui, fiind spartă în zona orificiului, loc prin care curgea apa prin gura leului. Din aceeaşi groapă a fost recuperat un fragment de capitel toscan, cu abacul decorat cu două ove, o săgeată şi un cap (h = 12 cm), cu ochii închişi, reprezentând un inamic barbar decapitat. În partea opusă a lui ZY7 (la Vest) au fost identificate două fragmente de inscripţie de pe care se pot citi literele SPERE, respectiv COL. Arealul este plin de monumente, inclusiv epigrafice. Fragmentul de coloană din proximitatea lui ZY2 este identic cu fusul întreg descoperit într-un canal post-roman, identificat lângă zidul vestic al forum vetus. Este evident faptul că aceste coloane provin din partea vestică a cardo, cel mai probabil din porticul „F”. În proximitatea nordică a podiumului J a fost identificată o cameră delimitată de zidurile Z10, Z11 şi Z12, fiind suprapusă de zidul ZY9 (orientat E – V şi se intersectează în unghi drept cu ZY7 la 16 metri N de ZY3 şi la 4 m S de ZY8. Se petrece probabil cu ZY7 – este lat de 95 cm şi este construit din piatră de râu şi mortar alb). În „camera L” zidul ZY9 măsoară 5,10 m (E - V), fiind lat de 0,80 m, înălţimea maximă păstrată este de 1,30 m (împreună cu dărâmătura de peste podea – care constituie fundaţia sa). Zona cea mai bine păstrată este porţiunea superioară, pe o înălţime de 1,10 m. Zidul este construit din piatră de râu lagată cu mortar alb. De la înălţimea de 90-95 cm (faţă de podea) se păstrează o porţiune de tencuială (lungă de 2,50 m şi lată 0,30 m) realizată dintr-un mortar alb cu urme de praf de cărămidă, având un aspect grăunţuros. Tencuiala are o grosime totală de 3,5 cm, fiind dispusă pe două straturi. ZY9 este unul dintre elementele care pun capăt existenţei „camerei L” , alături de podiumul “J” Un lucru interesant, nelămurit însă, îl constituie o spartură în platforma „J”. Această spartură neregulată a putut fi sesizată până la o adâncime de 120 cm faţă de limita nordică a podiumului. Interiorul este neregulat, având aspectul de dărâmătură. În partea superioară, zonă care ar corespunde unui mic plafon, au fost identificate două tegule fixate cu mortar şi un strat de tencuială fină fixată de o structură de lemne subţiri. Este posibil ca o parte a camerei „L” să fi fost suprapuse de podiumul „J”. Singura porţiune păstrată cu siguranţă din camera „L” este ZY10. În zona centrală camera este divizată pe direcţia E-V de ZY13: într-un compartiment sudic, care includea podeaua „5” şi aşa-numitele trepte realizate de aceasta, şi într-un compartiment nordic, care cuprindea podeaua „11”. Din compartimentul nordic se trecea în cel sudic peste pragul ZY15, într-un spaţiu pe care încă nu-l cunoaştem. Elemente de datare. În cursul cercetărilor a fost descoperită o moneta (sesterţ) emis în timpul lui Antoninus Pius a fost descoperit în dărâmătura tencuielii din zona vestică a spaţiului nordic, provenind probabil din tencuiala de perete a lui ZY12 peste presupusele trepte. Faptul că moneta este nerulată constituie un indiciu pentru data la care a fost construită „camera L”. „Camera L” nu a fost subterană, abia mai târziu când nivelul cardo-ului se va ridica, diferenţa de nivel poate da impresia respectivă. Aceasta pare să fi fost suprapusă parţial de podiumul templului! Dacă divinitatea căreia i-a fost închinat acest templu a fost Yarhibol atunci construirea acestui templu a putut fi realizată doar cu mare greutate înainte de dinastia Severilor! În campania viitoare intenţionăm extiderea cercetării arheologice în arealul acestui templu şi în proximitatea sudică a acestuia (clădirea „X”) în vederea lămuririi funcţionalităţii şi a cronologiei clădirilor din acest spaţiu. Se are în vedere prelevarea tencuielii pictate din camera „L” , cu ajutorul unui restaurator de frescă, precum şi demararea unor lucrări de conservare primară a structurilor deteriorate. De asemenea, va continua studiul de arhitectură al monumentelor din acest areal, care se va concretiza şi într-un studiu de prefezabilitate necesar restaurării. Insula 3 Dorin Alicu, Gică Băeştean, Marius Barbu În luna mai am început lucrările pregătitoare în vederea demarării săpăturilor arheologice, desfăşurate pe proprietatea pe care am numit-o Insula 3. În acest scop s-au realizat lucrări de defrişare a arbuştilor şi pomilor care împiedicau extinderea secţiunilor sau îndreptarea profilelor. Am început demolarea martorilor dintre secţiunile S1 + S2, S5 şi S6 în vederea deschiderii unei suprafeţe, întrucât stratigrafia lipseşte aproape cu desăvârşire fiind distrusă de canalele târzii. Am trecut la scoaterea canalelor construite la alte epoci decât cea romană, cu scopul de a pune în valoare contextul roman. Cu acest prilej am descoperit în pereţii canalelor piese arhitectonice din calcar şi marmură, a căror provenienţă ar putea fi unele fântâni publice romane. În luna iunie am continuat lucrările de defrişare a arbuştilor şi pomilor care împiedicau extinderea secţiunilor sau îndreptarea profilelor. Am continuat demolarea martorului dintre secţiunile S1 + S2. Materialul arheologic descoperit în acest maror este destul de bogat, din păcate se găseşte în poziţie secundară. A fost scos la iveală material militar (proiectile, vîrfuri de suliţă, etc), fragmente de fier, bronz, sticlă şi multă ceramică comună, dar şi fragmente de terra sigillata. Am trecut la scoaterea canalelor construite la alte epoci decât cea antică, cu scopul de a pune în valoare contextul roman. Cu acest prilej am descoperit în pereţii canalelor piese arhitectonice din calcar şi marmură, a căror provenienţă ar putea fi unele fântâni publice romane. Întrebarea care se pune este, dacă avem de a face cu instalaţii dezafectate chiar din această zonă, or, dacă piesele nu sunt aduse din alte părţi, poate chiar din zona forului. Însă existenţa unor canale construite cel puţin în două faze diferite (cele acoperite de nivelul de demolare al clădirilor romane, şi cele care taie acest nivel), şi amplasate uneori la o distanţă de nici 1 m unul faţă de altul, ne arată că probabil în zonă apa se tot strîngea, tinzînd să transforme zona într-o mlaştină. Acest lucru trebuie să se fi întîmplat, probabil, din cauza faptului că instalaţiile romane au continuat să transporte apa, dar nu mai exista administraţia care să se ocupe de reparaţii şi de toate celelalte lucrări necesare. O descoperire interesantă provine din canalul C1, pe fundul unui vas ceramic cenuşiu apare o ştampilă ce pare a fi medievală. Deasemenea, într-o groapă de la baza zidului Z2, am descoperit fragmente ceramice lucrate cu mîna cu decor vălurit, care ar putea data din sec. XI-XIII. Aceste două descoperiri s-ar putea dovedi extrem de importante, întrucât până în acest moment, canalele tîrzii au fost semnalate atât în zona templelor, Domus Procuratoris cât şi a forului, dar până în acest moment nu au putut fi datate. De obicei materialul este cel roman. De această dată, pe lîngă fragmentele ceramice am putea adăuga şi un medalion de aramă, descoperit în urmă cu câţiva ani în cadrul aceloraşi săpături, care ne-ar putea oferi informaţii foarte importante despre cei care au continuat să locuiască pe teritoriul fostului oraş roman. În momentul în care s-a ajuns la stratul antic, am început curăţarea suprafaţei pentru a evidenţia gropile moderne care distrugeau nivelul roman şi eventualele structuri de lemn, anterioare fazelor de piatră. În luna iulie am încheiat lucrările de demolare a martorilor dintre secţiunile S1 + S2 şi îndreptarea profilelor. Am continuat lucrul la fazele de lemn care au început să apară după curăţarea nivelului roman. Pe lângă structurile cunoscute de anul trecut, respectiv pereţii P1, P4 şi gropile par G16, G17, G18, G19, G25, G27, au fost puşi în evidenţă pereţii P5 şi P6, gropile G29 şi G30, precum şi o posibilă rigolă – R1. Din păcate nu am reuşit să scoatem decât umplutura lui P1 şi a gropilor G25, G27, G29. De asemenea am continuat să lucrăm la structura din faza de lemn dintre zidurile Z1, Z2, Z3, pe care am numit-o Complex 1, întrucât nu am reuşit să ajungem, încă, la o concluzie în ceea ce priveşte utilitatea acestuia. Necropola Estică Gică Băeştean, Felix Marcu, Ovidiu Ţentea În campania anterioară a fost identificat zidul care mărginea incinta funerară “A”, atât prin prospecţii geofizice realizate de o echipă de la Eastern Atlas – Geophysical Prospections din Berlin cât şi prin confirmarea acestor rezultate prin cercetări arheologice (Gica Băeştean, Felix Marcu, Ovidiu Ţentea, Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Necropola Estică, CCA 2008, p. 270). Obiectivul campaniei 2008 a fost acela de a finaliza cercetarea arheologică a incintei amintite. Arealul vestic al acesteia este amplasat pe o proprietate privată, sitaţie care a îngreunat de-a lungul timpului finalizarea acesteia. Astfel a fost cercetată suprafaţa S 14 (13 m N-S x 12 m E-V), care a dus la decopertarea parţială a secţiunilor S 8 şi S 9, cercetate din anul 20042. Scopul decopertării parţiale a cercetărilor realizate în urmă cu 4 ani a fost acela de a realize măsurarea detaliilor constructive ale incintei funerare şi de a marca cu exactitate pe plan a platformei 3. Au fost identificate următoarele elemente: Zidurile Z 1 (limita sudică), Z 3 (limita nordică) şi Z 7 (limita vestică). Observam în campania anterioară că Z 7 este adosat zidului Z 3. Mai mult decât atât Z 7 suprapunea un mormânt de incineraţie (M 2 / 2008). M 1: L = 2 m; lp = 0,45 m. Orientare N-S. Inhumaţie M 2: Lp = 0,60 m; l = 50 m. Orientare E-V. M 3: L = 1,80 m; l = 0,80 m. Orientare SV-NE. M 4: L = 1,50 m; l = 0,80 m. Orientare E-V. M 5: L = 1,50 m; l = 0,60 m. Orientare NE-SV M 6: Lp = 1,50 m; lp = 0,65 m. Orientare E-V. M 7: Lp = 1 m; l = 0,80 m. Orientare ESE-VNV. M 8: L = 1,75 m; l = 1 m. Orientare NE-SV. M 9: L = 1,30 m; l = 0,55 m. Orientare E-V. M 10: L = 2,55 m; l = 1,50 m. Orientare VSV-ENE. M 11: L = 0,80 m; l = 0,40 m. Orientare N-S. M 12: L = 0,80; l = 0,40 m. Orientare SV-NE. M 13: L = 2 m; l = 0,75 m. Orientare N-S. Inhumaţie M 14: L = 1,40 m; l = 0,70 m. Orientare E-V. M 15: L = 1; l m= 0,50 m. Orientare N-S. M 16: L = 1,25 m; l = 1,20 m. Orientare N-S. M 17; L = 1,75 m; l = 0,60 m. Orientare E-V. M 18; L = 1,60 m; l = 0,75 m. Orientare E-V M 19; L = 2,25 m; l = 1 m. Orientare N-S. Inhumaţie M 20; L = 1,50; l = 1,25. Orientare N-S. Au fost identificate aşadar 3 morminte de inhumaţie (M 1, M 13 şi M19) şi 17 de incineraţie. Mormintele M1, M2 şi M 7 sunt suprapuse de Z 7, fapt care infirmă ipoteza noastră că toate complexele funerare de incineraţie aparţin incintei “A”. Mormintele sunt într-o stare precară de conservare, fapt constatat şi în campaniile anterioare. Complexele identificate în interiorul incintei A în cursul campaniilor 2001-2008 vor fi publicate monografic într-un timp cât mai scurt posibil.