Obiectivul campaniei 2008 a fost trasarea unei noi secţiuni SVII pe direcţia NV-SE în perimetrul gropilor de exploatare a lutului galben de către localnici, paralel cu SIII/2005. În campania 2008 s-au realizat: - săparea integrală a secţiunii SVII; - salvarea a două morminte din necropola „Noua” şi a inventarului acestora; - surprinderea laturii estice a gropii contemporane (G3) descoperită încă din 2005/S...III şi a noii gropi G9 de factură cucuteniană. Mormintele din necropola Noua Mormântul M17 a fost identificat la -0,50 m (m8-m9), în peretele vestic al ŞVII („martorul” dintre SVII şi SIII (2005). Pentru a-l decoperta a fost deschisă o casetă A pe direcţia de înmormântare a M17, respectiv SE-NV (L=2 m, l=0,60 m). Mormântul a fost surprins în Ş VII (m8) (craniul) iar restul scheletului în martorul dintre cele două secţiuni. - Starea de conservare a scheletului: bună spre mediocră. - Lungimea scheletului: 1,50 m. - Poziţia: a fost înmormântat cu faţa orientată spre în sus, capul spre răsărit şi picioarele spre apus. Datorită presiunii pământului şi chiar a formei gropii mormântului, unele părţi ale craniului au fost deplasate spre dreapta (maxilarul inferior rămânând în poziţia iniţială iar celelalte oase ale feţei deplasate spre N cu cca. 10 cm). S-a constatat de asemenea că în prima fază capul a căzut spre spate, apoi s-a răsucit spre dreapta, fiind descoperit cu faţa spre N (maxilarul superior şi oasele craniului). Dentiţia era incompletă şi chiar stranie pentru un om obişnuit. Avea 10 dinţi şi un locaş pentru o măsea în plan îndepărtat (doar jos) restul lipsindu-i cu desăvârşire. Aceeaşi situaţie era şi cu maxilarul superior. Oasele feţei au suportat o anumită deformare ca urmare a presiunii pământului sau altor factori exogeni. Craniul (l) = 19,5 cm; maxilar inferior = 25 cm; mandibula = 12,5 cm; lăţimea cutiei craniene = 10 cm; lăţimea maxima la nivelul oaselor mâinilor = 40 cm; lăţimea bazinului = 32 cm; lăţimea în dreptul genunchilor = 20 cm; l (umeri) = 35cm; l (încheietura picioarelor) = 20 cm; l (humerus) = 25 cm; L (radius) = 21 cm; metacarpienele + falangele = 6 cm; L (femur) = 39 cm; tibia = 36 cm; fibula = 35,5 cm; metatarsienele + falangele = 18 cm. În zona pieptul a fost descoperită o piesă de harnaşament (tip fibulă) confecţionată din două părţi: una din bronz şi cealaltă din fier (LVII/9 m, -0,50 m), iar în partea dreaptă a capului un fragment de la o ulcică de culoare neagră, foarte friabilă. Fibula face parte din piesele de harnaşament ale celui înhumat. Are două elemente principale: arcul cu resort prevăzut la un capăt cu portagrafă din bronz şi acul din fier care era prins de partea amintită prin 2 nituri în partea inferioară şi o răsucire uşoară a plăcii de prindere despre vârf. Acul metalic este puternic corodat (se văd urme de exfoliere în mai multe straturi). Coarda exterioară (arcul) este arcuit puternic formând aproape un semicerc fiind foarte groasă la mijloc (cca. 1 cm) subţiindu-se spre capete. Resortul este format dintr-o spiră (diam. =0,8 cm) care se prelungeşte cu o parte lată (subţiată la mijloc) sub formă de vioară (analogie cu idolii „en violon"). Aceasta din urma este prevăzută la parte inferioară cu o uşoară arcuire (răsucire) în sus care marchează locul de prindere a vârfului de ac. Atâta coarda exterioară cât şi acul au secţiunea rotundă. Îngroşarea maximă din zona centrală a corzii exterioare este de 6 mm şi grosimea minimă de 2,5 mm iar lungimea totala de la baza acului (nituri) (incluzând şi spira) este de 12,8 cm. Acul din fier are o lungime de 7,7 cm. Suportul de tip vioară are lăţimea maximă de 2 cm la bază şi cea maximă de 1,2 cm la mijloc. Pe aplica întoarsă (arcuită) se păstrează într-o stare de conservare mediocră un fragment din vârful acului care s-a ,,sudat" cu masa bronzului din suport. Ca ornament fibula de la Creţeşti prezintă la capătul corzii exterioare din apropierea spirei (resortului) un grup de patru lini incizate, dispuse paralel, iar pe aplică (suportul de tip ,,vioara") în zona centrală o îngroşare interioară prelungită pe toata lăţimea acestei, pe un plan vertical (L=2,5 cm; l=0,4-0,5 cm). La capătul interior al fibulei sunt două perforaţii făcute în coarda exterioară, iar pentru aceasta a fost necesară o lăţire a acestui sector prin ciocănirea în detrimentul grosimii. Niturile au fost aplicate cu scopul de a fixa acul fibulei şi de a-i da o anumită elasticitate şi flexibilitate acestuia. Mormântul nr.18 a fost surprins la m. 11 (-0,80 m) în zona picioarelor şi până la bazin (în ŞVII). Pentru a-l decoperta integral s-a săpat lateral o nouă casetă B (L = 3m; l = 1 m). Prin mărimea sa scheletul este gigant (1,90 m) în comparaţie cu cele descoperite până acum, care au o medie până la 1,60 m. În 2005 a mai fost descoperit un schelet de aceeaşi mărime în ŞVII/caseta C la -0,80 m, care avea 1,95 m. Poziţia de înhumare era asemănătoare: capul spre răsărit (SE) şi picioarele spre apus (NV). Inventarul era alcătuit dintr-o ulcică cu doua tortiţe (păstrată integral) şi o piatră arsă dreptunghiulară, uşor albiată (concavă) în zona centrală (râşnită de mână). Lăţimea maximă este întâlnită la nivelul coatelor: 42 cm; l (bazin) = 35 cm; l (genunchi) = 23 cm; l (încheietura picioarelor) = 20 cm. Dantura era integrală, conservată foarte bine cu molari mari cu diametrul peste 1 cm. Craniul: l (max) = 20 cm; L (calotei) = 27 cm; l (mandibulă) = 13 cm; grosimea cutiei craniene = 10 cm (deformată). Dimensiunile oaselor scheletului: L (humerus) = 30 cm; radius = 23 cm; carpiene + metacarpiene = 6 cm; L (femur) = 43 cm; L (tibia) = 39 cm; metatarsiene + falange = 20 cm. Osul zigomatic era puţin deplasat spre stânga. Conservare: bună. Oasele capului (osul frontal şi cel parietal) sunt deformate de presiunea pământului, fiind desprinse de la osatura craniană. Orientare: faţa a fost iniţial orientată spre sus, însă a fost descoperită uşor înclinată spre N, dar maxilarul inferior (mandibula) era situat în poziţia iniţială. Umerii erau uşor căzuţi. Mâna stângă (humerusul) întins iar radiusul şi ulma uşor oblic spre dreapta. Mâna dreaptă (humerusul) întins iar radiusul şi ulna într-un unghi strâns spre maxilar. Bazinul era păstrat mediocru. Femurul conservat foarte bine. Tibia şi fibula sunt conservate foarte bine. Oasele labelor picioarelor păstrate mediocru. Inventarul: ulcică şi râşniţă. Ulcica descoperită deasupra metatarsienelor piciorului stâng, iar râşniţa lângă cele ale piciorului drept. Ulcica este de culoare neagră, uşor friabilă. Este uşor tronconică spre fund (cu fundul rotunjit). Are două tortiţe rupte din vechime, supraînălţate, care pleacă de la 1/3 dinspre fund, depăşind buza vasului (prin supraînălţare). D. gură = 8,5 cm; d. fund = 7 cm. L (tortiţe) = 4,5 cm; l (tortiţe) = 1 cm. Râşniţa de mână reprezintă o depunere ritualică, ca simbol al regenerării şi al reînvierii sufletului celui înhumat. L = 23 cm; l = 16 cm; gr. = 3 cm. Este confecţionată dintr-o gresie silicoasă arsă şi este uşor albiată la mijloc. De-a lungul ŞVII/2008, au fost descoperite (m4 şi m7) fragmente ceramice cu incizii adânci, aparţinând culturii Precucuteni III (-0,70 m), ceramică cu scoică pisată în pastă, friabilă (Cucuteni C), ceramică cucuteniană, unele fragmente pictate policrom (roşu, alb, negru şi ciocolatiu), aparţinând fazei Cucuteni A-B şi ceramică neagră sfărâmicioasă de tip Noua. Alte descoperiri: - Fragment de statuetă antropomorfă de factură cucuteniană descoperită la m.6 (-0,60 m). Se păstrează din zona ombilicului, doar pe partea stângă, până la genunchi. Întreaga suprafaţă a statuetei este împresurată cu incizii fine, dese, pe un plan oblic si orizontal. În zona de sub ombilic prezintă o uşoară curbură, iar inciziile sunt modelate pe orizontală, coborând apoi uşor în formă de triunghi cu vârful în jos (simbol al yanului). În zona genunchiului prezintă o curbură nu prea pronunţată. Fesa stângă se păstrează integral. - Vârf de săgeată triunghiular realizat din silex de Prut, retuşat şi prelucrat în tehnica „în pojghiţă” pe ambele feţe, scăzând în grosime atât spre vârf cât şi spre zona de împănare. Partea activă (vârful) este bine conservat iar zona de inserţie (baza) uşor arcuită spre colţuri şi subţiată pentru a fi introdusă în tija de lemn. L = 3,8 cm; l = 2,2 cm; gr. = 0,6 cm. - Vârf de săgeată realizat dintr-o lamă carenată, retuşată lateral până la vârf (m5). Partea activă (vârful) este rupt din vechime (cca. 0,4 cm). Este confecţionat din silex de Prut, negru cu pigmentaţii albicioase. L = 4,5 cm; l (bază) = 1,3 cm. - Aşchie din silex de Prut calcinată, păstrată într-o stare bună, fiind de culoare albă (m4). Se disting amprentele undei de soc rezultate în procesul tehnologic de desprindere din nucleu prin percuţie. L = 3,1 cm; l (max) = 2 cm. - Gratoar pe aşchie din silex negru de Prut cu retuşe laterale şi cu partea activă uşor convexă (m9). L = 4 cm; l = 2,5 cm. - Nucleu „epuizat” fusiform din silex, cu urme de rulare şi de desprindere lamelare. Pe capete se vad urme de lovire, folosit probabil şi ca percutor. Spre capete nucleul a fost subţiat vizibil în urma desprinderilor lamelare repetate. L = 6 cm; l = 2,5 cm. - Picior de statuetă antropomorfă (m.8, -0,60 m) desprins în două din zona bazinului până la genunchi. Este confecţionată din lut ars de culoare cenuşie, subţiindu-se dinspre bazin spre genunchi. Are picioarele unite. L = 2,5 cm; l (bazin) = 1,5 cm; l (genunchi) = 0,7 cm. - Bucraniu miniatural din lut ars, cu coarne groase, dar nu prea lungi (7 mm), descoperit la m7 (-0,60 m) L = 3 cm; l = 1,4 cm; gr. = 1,8 cm. Este de calitate bună, de culoare cărămizie. - Groapa cucuteniană (G9) descoperită între m.11-m.14 (-0,80 m -1,25 m) de formă aproximativ ovală, restrângându-se aproximativ concentric spre fund (d fund = 0, 80 m). In umplutură s-au descoperit oase de cerb (corn), chirpic cu ardere secundară, fragmente ceramice, dinţi de bovine. - Groapa nr. 10 (G10) contemporană de la m.17 la m.20 şi continuă spre E şi N. Se adânceşte de la -0,20 m până la -1,05 m. Are în umplutură material contemporan de la fostul C.A.P. Creţeşti. - Intre m.19 şi m.20 a apărut chirpici de locuinţă (prelungirea sud-estică a L2 (2005), care iese din Ş VII spre N şi E. Chirpicul din partea de E a fost deranjat parţial de groapa contemporană (G9) pe o lăţime de 0,40 m în ŞVII. Căzături de chirpici se găsesc şi la m.16 – m.17 dar sporadic. Intre m.16-m.20, pe întreaga lăţime a ŞVII au fost descoperiţi la -0,80m, chirpici de la locuinţa nr. 2/2005, fiind străpunşi pe latura estică de groapa contemporană G10 care are în acest sector d= 0,60 m. Această zonă cu chirpici reprezintă latura estică a locuinţei descoperită în 2005. - La m.15 – m.16, latura estică şi în peretele estic a fost descoperit un complex ceramic alcătuit din mai multe vase reîntregibile, printre care şi unul de tip „crater” şi un bol pictat. Cam o treime din ceramică (aflată sub o căzătură de chirpici - latura nordică a L2/2005)) este pictată policrom cu motive în spirală, romburi, x-uri, triunghiuri, linii paralele şi forme lobate. Câteva fragmente sunt arse secundar, dar păstrează pictura, nu de aceiaşi calitate ca celelalte. - Printre resturile de chirpici s-au descoperit şi câteva fragmente cu scoică pisată în pasta de tip „Cucuteni C”, iar sub chirpici (la -1,20 m) s-au găsit fragmente ceramice precucuteniene (faza III). În concluzie în campania octombrie 2008 în ŞVII au fost descoperite, la nivelul superior două morminte (M17-M18) care ieşeau pe direcţia E–V din aceasta, motiv pentru care a fost nevoie de executarea a două casete (A şi B). În capătul nordic al secţiunii a fost intersectată la -0,80 –1,10 m, locuinţa L2 (latura estică) identificată încă din anul 2005 în ŞII. Materialele arheologice descoperite se găsesc în custodia MM Huşi.