În campania iulie-august 2009 am continuat cercetarea străzii ABV IV, axă de circulaţie ce traversează întreaga suprafaţă nordică a cetăţii târzii, precum şi a străzii AV2’, perpendiculară pe prima. Dezvelirea suprafeţei cercetate până acum a început în anul 2003, ca sondaj, urmărindu-se corelarea unor studii magnetometrice cu planimetria structurii urbane târzii din sectorul menţionat. În acest an cercetarea ...acestui sector a urmărit: dezvelirea unei noi porţiuni din vestul străzii ABV IV, deschiderea unei secţiuni în strada menţionată pentru lămurirea stratigrafiei acesteia (prin corelarea cu datele obţinute anul trecut din secţiunea S2’) şi a stratigrafiei străzii AV2’ (blocată la un moment dat), desfiinţarea martorilor dintre secţiunile trasate anul trecut pentru a surprinde cea mai mare parte din edificiul A9, conservarea primară a edificiilor cercetate anterior, precum şi un studiu magnetometric al întregului sector (aria săpată şi nesăpată) pentru a degreva cercetările viitoare. Campania a început prin deschiderea unei secţiuni, denumite S9, perpendiculară pe strada ABV IV (11 x 3 m). Imediat după îndepărtarea stratului vegetal au apărut în Nul şi sudul secţiunii două ziduri orientate E-V, late de 0,65 m (cel nordic) şi 0,70 m (cel sudic). Ele reprezintă prelungirea spre V a edificiilor ce flanchează la N şi la S strada, A9 şi A10. Zidurile sunt realizate din blocuri de piatră, relativ regulate, legate cu pământ şi se încadrează ca aspect în structura edificiilor de care aparţin. Pe măsură ce săpătura a avansat în adâncime au apărut şi două trotuare corespunzătoare celor două ziduri. Primul, corespunzător edificiului A9, a apărut la S de acesta, are lăţimea de 0,80 m şi corespunde planimetric cu cealaltă porţiune de trotuar dezvelită în anii anteriori. De remarcat însă lăţimea variabilă a acestui trotuar ce se îngustează progresiv de la V la E, de la 0,80 m la 0,45 m, corectând faţă de stradă abaterea de la axa E-V a zidului edificiului. La 0,70 m de limita vestică a secţiunii, a apărut un bloc paralelipipedic de piatră, lat de 0,35 m şi lung de 0,80 m, perpendicular pe trotuar, ce părea să marcheze limita vestică a unei intrări. Imediat la S, şi la acelaşi nivel cu trotuarul mai sus menţionat, se află un altul (?), ce se delimitează vizual de primul şi corespunde planimetric cu zidul ce refoloseşte fusul de coloană pentru îngustarea străzii AV2’ (situaţie clarificată de cercetările anterioare). În stradă, săpătura a continuat până la 0,75 m (ajungându-se pe ultimul nivel de călcare al acesteia) iar în Nul secţiunii (în interiorul edificiului A9), până la 1 m, adâncime la care a apărut marginea estică a unui chiup. Acesta avea diametrul de 1,30 m şi grosimea peretelui de 0,05 m. El s-a păstrat pe o înălţime de 1 m şi se află amplasat la 1,40 m de limita vestică a secţiunii S9. Această descoperire ridică la trei numărul chiupurilor amplasate în interiorul încăperii A9α. Al doilea trotuar, corespunzător edificiului A10, a apărut la N de acesta, la 1,50 m de limita vestică a secţiunii S9, pe o porţiune lungă de 0,85 m şi lată de 0,90 m. El reapare în profilul estic al acesteia şi este mai lat cu 0,30 m decât trotuarul găsit în anul 2006 în fosta secţiune S6. În interiorul edificiului A10 săpătura a continuat până la adâncimea de 1,20 m. Un alt obiectiv al campaniei a fost desfiinţarea martorilor ce delimitau la S secţiunile S7 şi S8, pentru a dezveli în suprafaţă cele două încăperi ce compun deocamdată edificiul A9 (A9α şi A9β) precum şi a martorului dintre secţiunea S9, nou săpată şi strada ABV IV. Eliminarea acestora a adus câteva elemente noi. Astfel, desfiinţarea ultimului a pus mai clar în evidenţă strada ABV IV, cele două edificii mai sus menţionate, precum şi o nouă intrare (lată de 1,10 m) în edificiul A9, dinspre stradă. În ceea ce priveşte desfiinţarea martorului dintre S8 şi restul străzii ABV IV putem să aducem alte elemente noi. El suprapunea intrarea în edificiul A9, dinspre strada AV 2’, un pavaj din dale de piatră aflat în interiorul anexei estice a edificiului, precum şi o porţiune din canalul pluvial aflat între zidul anexei şi zidul vestic al edificiului A8. Cercetarea desfăşurată pe strada AV 2’ a clarificat toate problemele controversate apărute în urma cercetărilor anterioare. Astfel, în urma adâncirii în spaţiul delimitat la E şi V de edificiile A8 şi A9 (deci în stradă), a apărut un zid, un prag de fapt, lat de 0,75 m, compus din blocuri rectangulare de piatră, ce pleacă din zidul sudic al edificiului A8 (la 0,15 m N de colţul clădirii) şi ajunge în trotuarul sudic al edificiului A9. Constructiv nu face parte din cele două edificii şi reprezintă probabil un prag, ce nu permitea apelor pluviale din strada ABV IV să ajungă în strada AV 2’. Acesta are în partea centrală o scurgere, lată de 0,30 m, ce permitea deversarea apelor pluviale de la N la S, în strada mare. La N de prag apare un pavaj, compus din lespezi mari de piatră, ce coboară în pantă uşoară spre intrarea în A9. De remarcat faptul că în compunerea pavajului se află un fost teasc, refolosit. Acesta are forma pătrată, cu dimensiunile de 1,05 x 1,05 m, foştii pereţi nivelaţi laţi de 0,10 m, precum şi o scurgere amplasată în colţul nord-vestic al acestuia. Pavajul suprapune o parte din spaţiul interior al anexei edificiului A9, de la zidul estic al acestuia până la zidul estic al anexei şi de la pragul străzii până aproape de limita nordică a intrării în A9. În restul spaţiului rămas rezervat anexei, pavajul reapare sporadic, fiind probabil scos ulterior. Săpătura a lămurit şi rolul coloanei („porticului"), ce corespunde planimetric cu zidul anexei. La nivelul la care ajunsese cercetarea din anii trecuţi, coloana părea înconjurată de un ring circular de piatră. Situaţia se prezintă de fapt astfel: aceasta făcea parte iniţial din pavajul găsit acum, în care este implantată. Nu ştim ce rol a avut la început, dar sigur a fost preluată ca element funcţional de către zidul anexei edificiului A9, atunci când este blocată strada AV2’. Aceasta a avut două faze de funcţionare: una când în spaţiul delimitat de edificiile A8 şi A9 se circula liber şi o a doua, când accesul pe stradă a fost închis de construirea anexei edificiului A9. Prima corespunde pavajului găsit şi coloanei implantate în el, iar a doua când zidul anexei suprapune pavajul şi închide strada. Şi anexa are la rândul ei două faze, una când funcţionează împreună cu pavajul şi alta mai târzie, situată la 0,30 m deasupra acestuia, când zidul anexei este refăcut rudimentar, iar coloana este nivelată spre V pentru a o încadra estetic în faţa zidului. Cel puţin această ultimă refacere este contemporană cu interpluvium-ul dintre zidul anexei şi zidul vestic al edificiului A8. Acest mic interval rămas între cele două clădiri, cu panta ascendentă spre N, permitea apelor pluviale să ajungă în strada principală. Extinderea cercetării la S de pragul ce delimitează strada AV2’ de strada ABV IV a dus la descoperirea, la suprafaţa solului, a unei abside (un bazin, de fapt), orientate spre S, compusă din fragmente de cărămidă. Astfel a fost deschisă o nouă secţiune în strada ABV IV. Ea are lăţimea de 1,80 m, lungimea de 5,10 m şi a fost denumită S4’, deoarece suprapune parţial fosta S4. În urma efectuării acesteia au fost emise următoarele concluzii: Absida este formată din asize regulate de cărămidă (zece asize la E ce descresc progresiv, ajungând trei la V) atent aranjate. Acestea suprapun două asize de blocuri de calcar neregulate, lutuite, ce stau la rândul lor pe un pat de lutuială arsă. Întreaga construcţie stă pe primul nivel de călcare al străzii (surprins pe o suprafaţă de 1,80 x 1,95 m), realizat dintr-o şapă de mortar, groasă de 0,10-0,15 m, cu fragmente de cărămidă. Ea este situată la adâncimea de 0,60 m faţă de nivelul pragului străzii AV2’ şi corespunde probabil nivelului N4, observat anul trecut în sondajul S2’ la adâncimea de 0,75 m. Aceasta înseamnă că panta antica corespunzătoare acestui nivel al străzii avea un traseu descendent, de la V la E. La adâncimea de 0,30 m faţă de ultimul nivel de călcare al străzii apare un alt nivel (surprins pe o suprafaţă de 1,80 x 2,20 m), ce corespunde probabil nivelului N2 (strat galben-brun cu cărămidă şi piatră), situat la adâncimea de 0,28 m în fostul sondaj S2’. Ultimul nivel de călcare al străzii ABV IV, compus din fragmente litice de 0,20 x 0,20 m, a fost surprins sporadic pe o suprafaţă de 1,80 x 1 m şi corespunde probabil nivelului N1, din sondajul A2’. Absida, cu baza amplasată pe nivelul N4, se păstrează pe o porţiune de 1,90 m şi este întreruptă pe o porţiune de 0,10 m, acolo unde ea ar fi trebuit să se unească cu edificiul A8 (porţiunea lipsă este completată într-o altă fază cu blochete de calcar). Spre V nu este întreruptă, ci este limitată de un fragment de calcar (probabil de sarcofag). În interiorul absidei se află un pat de mortar gros de 0,10-0,15 m, cu câteva urme de scoatere (perforaţii), situat la adâncimea de 0,60 m faţă de nivelul pragului străzii AV2’. Acest nivel este suprapus de un altul, cu 0,20 m mai sus (-0,40 m), pe care se aflau două tegulae, trei fragmente mari ale unei amfore romane târzii şi un fund de chiup. Luând în calcul modul de construcţie (cărămizile şi blochetele lutuite şi arse, ce stau pe un pat de lut ars împiedicând scurgerea apei) probabil absida, bazinul de fapt, avea rolul de colectare a apelor pluviale provenind din canalul care separa anexa edificiului A9 de zidul vestic al edificiului A8. Existenţa acestuia se justifică în condiţiile lipsei de apă din oraş (apeductele rămase probabil nu asigurau întregul necesar de apă), aceasta fiind depozitată oriunde era posibil. De asemenea, s-a realizat conservarea primară a întregului edificiu A10 (atât cât a fost dezvelit). Deoarece zidurile acestuia s-au păstrat foarte bine, ele au fost conservate doar cu mortar, pentru a păstra aspectul original al clădirii. Au mai fost α precum şi zidul nordic al anexei. Acest edificiu a fost înălţat în întregime cu două asize faţă de nivelul găsit în urma cercetării. Campania s-a încheiat cu o prospecţiune geomagnetică, efectuată pe toată suprafaţa dezvelită a sectorului, precum şi la S, N, V şi E de ea (studiu efectuat de Dan Ştefan). Au fost identificate astfel traseele nesăpate ale edificiilor, degrevând, în urma datelor obţinute, cercetările viitoare.