Cercetarea arheologică din sectorul B de la Tropaeum Traiani în 2009 a avut ca principal obiectiv demontarea martorilor păstraţi în campaniile precedente (2005-2008) în vederea realizării conservării primare a edificiului B1. Având în vedere faptul că tehnica de cercetare a fost reprezentată de trasarea de casete şi secţiuni de dimensiuni variabile, în funcţie şi de natura sitului ori de descoperirile din tere...n, dimensiunile martorilor sunt variabile, păstrându-se în principiu lăţimea de 1 m între secţiuni. Doi dintre martorii de pământ şi anume M.S1-S2 şi M.S6-S7 au fost păstraţi, pentru eventuale cercetări ulterioare şi corelarea stratigrafică cu situaţia iniţială a cercetării. Demontarea celorlalţi martori de pământ a început de la V spre E, prin decaparea acestora exclusiv cu mijloace manuale. Au fost demontaţi următorii martori de pământ: - M.C8-C9 orientat E - V cu dimensiunile de 4 x1 m; - M.C9-C10 orientat E - V cu dimensiunile 4 x 2 m; - M.C7-C1 orientat N - S cu dimensiunile de 4 x 1 m; - M.C2-C8 orientat N - S cu dimensiunile de 4 x 1 m; - M.C8-C6 orientat N - S cu dimensiunile de 4 x1 m; - M.C9-C5 orientat N - S cu dimensiunile de 4 x 1 m; - M.C4-C10 orientat N - S cu dimensiunile de 4 x 1 m; - M.C3-C10 orientat N - S cu dimensiunile de 4 x 1 m; - M.S4-C1, C2, C6, C5, C4, cu dimensiunile de 17,5 x 1 m; - M.S4-S3 cu dimensiunile de 2 x 1 m; - M.C3-S3 cu dimensiunile de 3 x 1 m; - M.S4-S6 cu dimensiunile de 17,5 x 1 m. Ca urmare a demontării acestor martori, toată partea de V a Edificiului B1 a fost decopertată complet, reprezentând aproape 50% din suprafaţa totală a edificiului şi deschizându-se astfel posibilitatea conservării primare a zidurilor deja cercetate în campaniile precedente, aflate în stare precară de conservare. Având în vedere faptul că cercetările arheologice precedente s-au oprit la primul context arheologic descoperit (ultimul nivel de locuire databil în sec. VI p.Chr.) la adâncimea variabilă de cca. ±1 m, martorii de pământ prezintă aceeaşi înălţime, şi sunt formaţi din următoarele elemente stratigrafice: sol vegetal variabil (răscolit de cercetări sec. XIX), strat de dărâmătură şi nivelul de locuire din interiorul edificiului B1. Ca urmare a demontării martorilor, a devenit evident faptul că interiorul edificiului B1 (au fost afectate suprafeţe din încăperile A, B şi C) era pavat cu dale rectangulare din piatră de mari dimensiuni. Acest pavaj a fost dezafectat într-o epocă foarte veche, posibil încă din antichitate şi doar câteva dintre aceste dale de piatră au rămas pe loc; câteva dintre aceste pietre de pavaj au fost deranjate de la locul lor, în vederea mutării, dar din motive necunoscute au fost abandonate în poziţii nefireşti (acest aspect a fost constatat în S4, C3 şi C9). Un alt aspect important este faptul că dalele de piatră din pavaj (acum dispărute) erau fixate pe un pat de aşteptare din lut galben. Pe acest nivel din lut au fost descoperite urme destul de puternice de incendiere (M.C5-C9 sau M.C4-C10) confirmând observaţiile din campania 2008 când, în caseta C18, au fost descoperite urme substanţiale de cenuşă şi cărbune. Această observaţie denotă faptul că suprastructura din lemn a Edificiului B1 a fost incendiată şi a ars pe podea, la o dată ulterioară demontării pavajului din dale de calcar. Urmele unui incendiu sunt verificate şi prin descoperirea de fragmente de chirpic ars secundar în suprafeţele cercetate şi în martori şi dovedeşte faptul că structura din lemn a acoperişului a ars accidental sau nu, întărind pe alocuri elevaţia din chirpic crud a edificiului. Ca urmare a demontării martorilor au fost degajate două intrări, astfel: un prag din piatră cu trei trepte în încăperea C a edificiului, pe latura de S către exterior, precum şi un alt prag cu două trepte ce făcea legătura între încăperea A şi încăperea C. Acest prag este evident refolosit prin practicarea unei scobituri în partea superioară a acestuia, în vederea transformării intrării cu două uşi batante într-o intrare cu o singură uşă. Îngustarea acestei intrări indică faptul că pragul a fost refolosit, adus din alt edificiu sau cel puţin folosit pentru o altă fază constructivă a edificiului B1. Îngustarea pragului denotă, dealtfel, şi modificarea stilului de construcţie în sec. VI p.Chr. pentru unele edificii de la Tropaeum Traiani, prin ridicarea unei elevaţii din chirpic întărit la soare peste o fundaţie din piatră legată cu pământ; acest stil înlocuieşte pe cel anterior definit prin ridicarea unor elevaţii integral din piatră legată cu mortar. Două fragmente ce fac parte dintr-un alt prag au fost descoperite în campaniile precedente în zona încăperii C din Edificiul B1; în această campanie ele au fost măsurate, fotografiate şi aşezate la S de edificiul B1, considerând că ele nu fac parte din structura acestui edificiu; este posibil ca aceste fragmente de prag de intrare să fi fost depozitate în această zonă în timpul cercetărilor din sec. XIX de la Tropaeum Traiani. Dintre obiectele descoperite în timpul cercetării, remarcăm câteva baze de coloană aduse probabil din alte edificii ale cetăţii şi refolosite ca material de construcţie fiind încastrate în ziduri; astfel, unele din feţele acestor baze de coloană sunt aplatizate prin cioplire, pentru a forma o faţă de zid. Bazele de coloană descoperite în campania 2009 în Edificiul B1 (au fost descoperite trei baze de coloană prin demontarea martorilor) se alătură celorlalte fragmente arhitecturale descoperite în anii precedenţi (piese de antablament (?), baze de coloană şi două capiteluri aparţinând unor stiluri diferite) se pot clasifica cel puţin în trei tipuri. Unul dintre tipuri este o bază de coloană relativ complexă, având următoarele caracteristici: plinta patrulateră, torul de jos este circular cu diametrul exterior înscris la nivelul plintei, semicircular în secţiune, bagheta de jos semicirculară în secţiune, scotia este convexă echilibrată, bagheta superioară este identică cu cea inferioară iar tamburul superior este identic baghetei superioare. Celelalte două tipuri de baze de coloane sunt mult mai simple, corespunzând posibil unor perioade constructive târzii. Alte descoperiri din timpul cercetărilor arheologice sunt ilustrate de fragmente ceramice diverse (amfore orientale Carthage/Berenice Late Roman 1 şi 2, fragmente de amfore pontice târzii, fragmente de oale de bucătărie provinciale vest-pontice, fragmente de căni şi căniţe precum şi fragmente de ulcioare romano-bizantine). Descoperirea unor fusaiole din lut (doar în zona vestică a Edificiului B1 până acum) sunt indiciul unor activităţi casnice: cu toate acestea apreciem că edificiul B1 nu avea o funcţionalitate de locuinţă, forma şi caracteristicile sale indicând mai curând o funcţionalitate publică sau economică (posibil un depozit de produse perisabile sau mai puţin probabil un atelier). Ca ipoteză, fusaiolele din lut, folosite pentru torsul lânii puteau ajunge în acest context odată cu materialul textil din lână prelucrat cu ajutorul acestora. Dintre obiectele de metal se remarcă piroanele pătrate în secţiune cu floarea conică fabricate prin forjare, o fibulă târzie din bronz şi două monede (ilizibile, ce urmează a fi restaurate). Au fost descoperite şi numeroase fragmente de oase de animale, împrăştiate atât la nivelul străzii ABV4 cât şi în dărâmătura din Edificiul B1.