A. Bufet. Cercetările începute în zona centrală a satului Nufăru în 1992, prin trasarea unei suprafeţe S 1 (Bufet), cu dimensiunile de 13 x 6,60 m, orientată est-vest, au continuat în vederea studierii vieţuirii din interiorul aşezării fortificate de epocă bizantină. S-a lucrat în nivelul corespunzător sec. XI, reprezentat de un pământ cenuşiu gălbui, conţinând pigmenţi de chirpic, cărbune, mortar, cărămizi, ...pietre, fragmente ceramice, afectat uneori de intervenţii contemporane (gropi pentru conducte, stâlpi, fundaţii sau cu destinaţie menajeră). Complexele arheologice aparţinând acestui nivel sunt reprezentate de 4 locuinţe (nr. 5-8), care se adaugă celor 4 descoperite în 1992, databile în sec. XII-XIII, şi 7 gropi menajere (nr. 17-23, numerotate în continuarea celor depistate în 1992). Locuinţele, cercetate parţial, sunt reprezentate de podele de pământ galben, cu pigmenţi de chirpic şi de cărbune, cu formă rectangulară, prevăzute (cpl. 5 şi 8) cu instalaţii de foc reprezentate de vetre înconjurate cu pietre. Inventarul lor constă mai ales din material ceramic, aparţinând categoriei comune nisipoase, dar şi din amfore, în special din cele piriforme şi mici fragmente de vase smălţuite. Acestora li se adaugă piese din fier, brăţări de sticlă fragmentare, fusaiole ş.a. Gropile, cu destinaţie menajeră, conţin în general pietre, oase de animale, resturi de chirpic, pigmenţi de cărbune şi cenuşă, cărămizi, solzi de peşte, ceramică fragmentară, comună şi smălţuită, fragmente de brăţări de sticlă, piese metalice. Materialul arheologic descoperit în această campanie este reprezentat în special de ceramică, aparţinând categoriei comune, specia nisipoasă cu decor incizat, orizontal, vertical sau în val, cât şi celei de factură superioară - amfore, ulcioare şi căni cu dungi lustruite, vase acoperite cu angobă aurie sau smălţuite, olive sau divers colorate. În afara ceramicii, au mai fost descoperite şi o serie de obiecte mărunte din lut, os, corn, piatră, fier, bronz, sticlă, reprezentate de fusaiole (inclusiv de Ovruci) şi greutăţi pentru război şi plasa de pescuit, capete de tindechi, lame de cuţit, cârlige de undiţă, vârfuri de săgeţi şi de suliţă, bile de praştie, brăţări din sticlă şi bronz, mărgele din sticlă şi os, inele de sticlă şi bronz, unelte şi piese de port din os şi corn, obiecte fragmentare din sticlă, bronz şi fier, precum şi zgură de sticlă şi de fier, un sigiliu de plumb şi monede bizantine de bronz. B. Curtea lui Vasile Dumitrescu. Oana Damian, I.A.B.; Gheorghe Mănucu Adameşteanu, M.I.A.M.B.; Corneliu Andonie, M.M.N. Cercetările au continuat prin trasarea a două noi secţiuni (S 4, 10,50 x 3,50 m, orientată E-V şi S 5, 6,50 x 2 m, orientată N-S), săpătura oprindu-se la nivelul primei jumătăţi a sec. XI. Din punct de vedere stratigrafic, consemnăm o depunere masivă din sec. XVIII-XIX (ceramică şi 3 monede) care a afectat locuirea din sec. XII-XIII. Complexele arheologice constau din patru locuinţe şi mai multe gropi menajere, dintre care 6 au fost epuizate. Locuinţele. În S 5, carourile 1-3, - 1,50 m, a fost descoperită o locuinţă de suprafaţă (L1), construită pe tălpi de lemn, de formă rectangulară, dimensiunile surprinse în secţiune fiind de 6,50 x 2,00 m, cu o vatră centrală de formă ovală (diametrul = 1,25/1,00 m), cu o făţuială groasă de 0,35 m, realizată din straturi succesive de pământ galben, depusă pe un pat de cărămizi romane refolosite aşezate la rândul lor pe o platformă de pământ galben şi chirpic; în umplutură s-au descoperit câteva fragmente ceramice smălţuite din categoria pictată cu pete informe întrepătrunse brune şi verzi, ce datează complexul spre mijlocul sec. XII. Această locuinţă a fost perforată de o groapă (alfa), aproximativ ovală, cu diametrul de 1,30/1,10 m, conţinând fragmente ceramice smălţuite, decorate în maniera "sgraffito pronunţat" şi câteva stamena devalorizate din prima jumătate a sec. XIII (Constantinopol - imitaţii "latine" cu modul mic de tip A). Locuinţa 2 este reprezentată de o porţiune de lutuială, descoperită în S 4, caroul 4, ce aparţine primei jumătăţi a sec. XIII. Locuinţa 3 a fost surprinsă parţial în S 4, caroul 1, -1,70 m, fiind distrusă de vieţuirea din sec. XVIII-XIX, din ea păstrându-se o latură compusă din 4 asize de piatră, doar pe lungimea de 1,70 m, şi un rest de podea de pământ galben cu multă arsură, pe care s-au găsit câteva fragmente smălţuite databile în prima jumătate a sec. XII. Locuinţa îngropată (L 4), descoperită în S 4, carourile 4-5, -2,95 m, avea formă rectangulară, cu colţurile rotunjite, cu dimensiunile surprinse de 2,20 x 1,40 m şi era susţinută de pari; pe latura sudică a fost dezvelit un cuptor de piatră, în formă de potcoavă, cu dimensiunile de 0,80 x 0,50 m, înalt de 0,30 m. Inventarul locuinţei se compune din fragmente din specia nisipoasă, provenind de la oale borcan din pastă roşie gălbuie, cu decor incizat, compus din striuri orizontale şi verticale suprapuse sau doar orizontale foarte dese combinate cu linii în val, fragmente de vase din pastă caolinoidă, acoperite cu un smalţ galben portocaliu strălucitor, precum şi o amforă piriformă, descoperită în situ, în groapa ei special amenajată în podeaua locuinţei. Datarea locuinţei este asigurată de un follis de la Roman III (1028-1034), descoperit în cuptor. Gropile (S 4, A-E) cu destinaţie menajeră conţineau pietre, material osteologic animal, ceramică fragmentară, atât comună, cât şi smălţuită, piese metalice; în gropile A şi E s-au găsit mai multe stamena de billon devalorizate din prima jumătate a sec. XIII.