Cercetarea preventivă efectuată în perioada septembrie-octombrie 2009a avut drept scop descărcarea de sarcină arheologică a unui sector din viitoarea centură ocolitoare a municipiului Constanţa. Este vorba de sectorul cuprins aproximativ între Km 4+500 şi 4+750, în teritoriul administrativ al oraşului Ovidiu şi în apropiere de satul Poiana (aproximativ 2,5 km NV de marginea acestuia). Situl a fost reperat în ti...mpul lucrărilor de supraveghere arheologică pe traseul şoselei. Concentrarea de material arheologic pe acest tronson a impus transformarea din supraveghere în cercetare arheologică preventivă. Metodologia de cercetare a constat iniţial în efectuarea de secţiuni stratigrafice manuale, cu pornire de la nivelul de călcare lăsat de decaparea stratului vegetal superficial efectuată în timpul supravegherii. În timpul săpăturii manuale constructorul a distrus abuziv secţiunile efectuate şi a nivelat terenul până la o cotă de aproximativ -0,70 m faţă de nivelul actual. Pentru salvarea complexelor arheologice s-a practicat ulterior o cercetare în suprafaţă care a încercat să evidenţieze cât mai clar dispunerea în teren a complexelor. Situl supus intervenţiei noastre se află la cca. 10 km N de incinta anticului Tomis, probabil în apropierea drumului antic ce ducea la Histria, drum aflat la 2 km V de ţărmul actualului lac Siutghiol. Zona este, din punct de vedere geomorfologic, cu aspect de stepă, fără alte elemente de diferenţiere (văi sau terase), excepţie fiind intervenţiile antropice precum tumulii funerari antici care jalonau drumul dintre Tomis şi Histria. În suprafaţa cercetată, de cca. 200 x 40 m, am executat 9 secţiuni de control rezultând următoarea succesiune stratigrafică: 1. strat vegetal actual, de culoare negru-brun, cu o grosime de 0,30 - 0,40 m, ce conţine rare fragmente ceramice, aduse la suprafaţă de arături; 2. nivelul vegetal antic, de culoare brună, cu o grosime de cca. 0,50 m, ce conţine la partea superioară la fel de puţine fragmente ceramice, însă de la baza acestuia pornesc în loess complexele elenistice; 3. loess, surprins la cca. 0,90 - 1 m faţă de nivelul actual de călcare, în care au fost săpate complexele elenistice. În perimetrul menţionat am identificat un număr de 113 complexe, din care 101 gropi, celelalte 12 fiind cuptoare pentru preparatul hranei, gropi de împrumut de mari dimensiuni, două şanţuri de delimitare paralele situate în partea de N a ariei cercetate, orientate NE-SV, şi un al treilea şanţ care traversează sectorul cercetat pe direcţia NV-SE (aproape perpendicular pe primele două). Primele două şanţuri, identificate pe o porţiune de cca. 40 m între Km 4,500 şi 4,600, au o lăţime de cca. 0,40 - 0,60 m şi o adâncime medie de 0,40 m. În profil acestea au formă de „V", albiate sau cu trepte. Cel de-al treilea şanţ este lat de cca. 0,80 - 1 m, adânc de aproape 0,30 m şi are profilul albiat. Celelalte complexe menţionate mai sus se concentrează mai mult în porţiunea cuprinsă între Km 4,600 şi 4,750 ai şoselei proiectate. Denumite de noi „gropi de împrumut", complexele C1, C2 şi C9 au dimensiuni şi forme variabile. C1, situat în marginea de NE a zonei cercetate, are o formă aproximativ patrulateră, dimensiunile fiind de cca. 9 x 10 m, şi o adâncime maximă de cca. 3,00 m. este săpat în loess şi prezintă o serie de scobituri neregulate în pereţi. Materialul arheologic recuperat din umplutură este abundent (fragmente ceramice elenistice şi getice, pietre şi oase de animale). C2 este un complex de formă ovală, cu dimensiunile aproximative de 7,50 x 5,50 m. Are trepte săpate în loess ce permite accesul spre partea inferioară a gropii dinspre V spre E. Prezintă numeroase alveolări şi scobituri în pereţii frontali şi laterali. Materialul arheologic recuperat constă din fragmente de amfore (unele ştampilate), fragmente ceramice getice, greutăţi de lut piramidale, cu perforaţie la partea superioară, oase de animale, cenuşă şi pietre. Înspre NV, în apropierea treptelor, a fost descoperit şi un cuptor pentru prepararea hranei, săpat în loess, cu o substrucţie din pietre şi fragmente de amfore elenistice. C9 are o formă aproximativ ovală, dimensiunile de 8,50 x 9,00 m cu mai multe gropi şi alveole săpate în interior şi un cuptor de acelaşi tip cu cel menţionat mai sus, situat în partea de NV. Se remarcă şi aici abundenţa materialului arheologic din umplutură, de aici provenind şi un fragment de statuetă elenistică de lut ars. În legătură cu utilitatea acestor complexe, apreciem că prin lipsa unor gropi de pari, a podelelor şi a altor elemente constitutive ale unor bordeie, funcţionalitatea lor trebuie legată, în principal, de extragerea lutului, fără a elimina total posibilitatea folosirii lor mai apoi ca adăposturi rudimentare, în cazul complexelor ce au cuptoare în apropiere. Cuptoarele - C3, C4, C5, C6, C7, C8 şi C10 - sunt de acelaşi tip cu precedentele, însă apar individualizate în cadrul general al săpăturii. În cazul cuptorului C7 în substrucţia vetrei au apărut şi mânere de amforă ştampilate. O caracteristică a acestor complexe sunt anexele de formă patrulateră sau ovală situate în dreptul gurii cuptorului. Cu dimensiuni de cca. 2-3 m, o lăţime de aproximativ 2 m şi o adâncime de 0,50 - 0,60 m acestea prezintă alveole în laterale şi la partea inferioară şi au în umplutura lor materiale arheologice. Cele mai numeroase complexe descoperite în aria cercetată sunt gropile. După profilul lor am identificat două tipuri: în formă „clopot" (cu pereţii mai mult sau mai puţin boltiţi şi dimensiuni variabile) sau cu pereţii drepţi. În general, au în umplutură numeroase materiale arheologice, constând din fragmente ceramice elenistice şi getice, fragmente osteologice, pietre de diferite dimensiuni, cenuşă. Spre exemplificare vom menţiona câteva din cele mai sugestive complexe, care prin conţinutul lor permit unele interpretări. Groapa 22 (G22) a fost conturată la -1,00 m adâncime faţă de nivelul actual de călcare. Are gura rotundă şi este clopotită. Dimensiunile sunt următoarele: diametrul gurii =1,60 m, diametrul bazei =1,75 m şi adâncimea -2,20 m. În umplutură au fost descoperiţi bolovani de calcar, o amforă spartă cu ştampile pe ambele mânere, coarne de ovicaprine, alte fragmente ceramice getice şi elenistice, oase de animale şi o monedă de argint bătută la Histria. G25 s-a conturat tot la - 1,00 m faţă de nivelul actual de călcare, are o formă cilindrică, cu pereţii drepţi, diametrul=2,10, adâncimea = -1,75 m. Pe fundul gropii au fost descoperiţi bolovani de calcar, iar în umplutură fragmente ceramice elenistice şi getice, oase de animale şi o monedă de bronz, emisă la Tomis. G54 are gura rotundă şi o formă clopotită; diametrul gurii=2,30 m, diametrul bazei=3,30m şi adâncimea=-2,00 m. La bază a fost descoperit un craniu de animal şi un fragment mare de amforă. În umplutură au mai apărut fragmente ceramice elenistice, getice şi oase de animale. G68 are gura rotundă şi este de tip „clopot"; diametrul gurii=2,00, diametrul bazei=3,10 m, adâncimea= - 3,30 m. Pe fundul gropii, lipite de perete, au fost depuse cinci gâturi de amforă (unele cu ştampile) şi bolovani de calcar. În umplutură au fost descoperite fragmente de kantharoi şi mânere de amforă ştampilate, oase de animale şi de peşte, scoici şi un corn de bovideu. Prezenţa monedelor, a depunerilor de cranii, coarne de animale, fragmente de amforă sau chiar fragmente umane (G73) ne determină să apreciem posibilitatea unei funcţionalităţi cultice a gropilor şi a întregului perimetru cercetat de noi. La acestea adăugăm şi şanţurile de delimitare aflate în partea de N a perimetrului cercetat. Precizăm, că această arie reprezintă numai o parte din cele 4 ha identificate de noi în teren, suprafaţa cercetată fiind delimitată strict de şenalul şoselei de centură. Aşezarea se întinde mai mult către V. Există posibilitatea ca săpătura noastră să se fi desfăşurat într-o arie sacră a acestei aşezări, dată fiind lipsa unor locuinţe, a unor niveluri de călcare, cu tot ce implică aceste lucruri. În lipsa acestora, pare plauzibilă această interpretare. În perspectivă, analiza materialului osteologic ar putea oferi răspunsuri în acest sens. Săpăturile arheologice întreprinse pe centura ocolitoare a Constanţei au dus la identificarea unei aşezări deschise autohtone în aria de influenţă a Tomisului elenistic. Ceramica, majoritar grecească, dar şi cele două monede descoperite permit o datare a acestui sit în sec. III-II a.Chr. Totodată, prezenţa masivă a ceramicii elenistice în complexele tradiţionale de tip getic demonstrează influenţa puternică exercitată de oraş în teritoriul aflat în imediata sa apropiere.