Mănăstirea Strâmba Jiu, cu Biserica ce poartă hramul „Sfânta Treime" se află la 45 km SV de oraşul Târgu-Jiu pe drumul judeţean Rovinari-Turceni. Mănăstirea este aşezată în apropierea pârâului Strâmba, care izvorăşte de pe Dealul „Ologului", satul vechi fiind amintit în documentele vremii încă din sec. al XVI-lea. Din sat porneşte un drum spre V care duce la Mănăstirea Strâmba - Jiu, ascunsă între dealuri acope...rite cu păduri seculare de foioase. De la Mănăstirea Strâmba - Jiu se mai păstrează doar Biserica cu hramul „Sfânta Treime". Monumentul istoric a fost ridicat la începutul secolului al XVII-lea (1603) în locul vechiului schit, de Stoichiţă Râioşanu. Acesta în anul 1594 s-a stabilit în satul Strâmba -Jiu ca mare proprietar, fiind ridicat la rangul de logofăt al doilea, mare vistier şi mare postelnic începând cu domnia lui Mihai vodă Viteazul. Vechiul schit este menţionat în documentele vremii încă din anul 1525 ca metoh al Mânăstirii Govora. În anul 1793 Constantin Râioşanu strănepot al lui Stoichiţă vel armaş şi jupâniţa Păuna înfrumuseţează lăcaşul cu zugrăveli în exterior şi în interior. Pictura murală din exterior, care nu se mai păstrează astăzi înfăţişa filosofi şi sibile. La sfârşitul secolului al XVI-lea (1594) apare la Strâmba ca mare proprietar, aşa cum menţionam mai înainte, Stoichiţă Râioşanu mare logofăt şi mare vistier în divanul lui Radu vodă Şerban, (1602-1610), apoi ca mare vistier în divanurile lui Alexandru vodă Iliaş (1616-1618) şi Gavril Movilă vodă (1616) demnitate ce o poartă până la sfârşitul vieţii sale. La 13 decembrie 1594 Mihai vodă Viteazul confirmă lui Stoichiţă Râioşanu al doilea logofăt şi Dochiei, soţiei sale şi fiilor lor moşii în satele Groşi, Serbeşti, Stejar, Strâmba şi mai mulţi ţigani. Dintr-un alt document de la 17 august 1593 reiese că Stan şi cu soţia sa Voica din Groşerea, nepoata banului Dobromir vând lui Stoichiţă Râioşanu al doilea logofăt partea lor de moşie din Strâmba cu 1300 aspri: „Iată, deci (eu) Stan şi femeia mea Voica şi fiul ei Neagoe am scris această carte a noastră acestui boier jupan Stoica al doilea logofăt pentru ca să-i fie moşie în satul Strâmba partea Voicăi, femeia lui Stan şi a fiului ei Neagoe toate din câmp şi din pădure şi din apă şi cu vad de moară şi din siliştea satului şi de pretutindeni de pe toate hotarele pentru că am vândut noi această moşie lui Stoica logofăt cu 1300 aspri gata". Alt hrisov din 4 iulie 1596 dat la Bucureşti de Mihai vodă Viteazul confirmă lui Stoichiţă al doilea logofăt Râioşanul stăpânire peste mai multe cumpărături în Strâmba: „ …şi iar să-i fie boierului Domniei mele mai sus zis Stoica logofăt şi jupâniţei sale Dochia şi fiilor lor moşie în Strâmba partea lui Neagul fiul lui Pătru toată de pe toate hotarele din câmp şi din pădure şi din apă şi din vii pentru că a cumpărat-o boierul Domniei mele Stoichiţă logofăt de la Neagul cu 950 aspri gata". În pisania principală scrisă la 25 august 1793 se arată că Mânăstirea a fost fondată în anul 1518. Mănăstirea Strâmba-Jiu care exista la acea dată era din lemn şi a fost un schit. S-a mai menţionat în document că la 1525 Mănăstirea Strâmba era metoh al Mănăstirii Govora. Tot metoh al aceleaşi mănăstiri era şi în 1681 consemnat într-un alt hrisov din perioada respectivă. Documentele veacului al XVI-lea relevă că averea Mănăstirii Strâmba provenea din cumpărături sau danii, astfel un document din 7 decembrie 1601 atestă că egumenul Mănăstirii Strâmba ieromonahul Veniamin cumpăra partea de moşie a lui Radul din Strâmba şi o dăruieşte mănăstirii. La 12 octombrie 1609 Radu Şerban Domnul Ţării Româneşti confirmă Mănăstirii Strâmba stăpânire în izvoare peste 1/3 din partea lui Dragotă şi a fraţilor lui, cumpărată şi dăruită mănăstirii de Stoichiţă Râioşanu. Biserica cu hramul „Sfânta Treime" a Mănăstirii Strâmba - Jiu a fost zugrăvită prin contribuţia bănească a lui Constantin Râioşanu vel armaş şi jupâniţa Păuna, strănepot al stolnicului Stoichiţă Râioşanu. Pronaosul este dominat de tabloul votiv care ocupă pereţii de N, S şi V în care apare într-un grup de familie ctitorul Stoichiţă Râioşanu cu jupâneasa Dochia (soţia lui Stoichiţă) ţinând macheta bisericii în mâini cu strănepotul său Constantin, cu jupâneasa Păuna şi cei doi copii Bratu şi Ion. Pictura de pe peretele de N cuprinde familia ctitorului, continuă cu ceilalţi strănepoţi: Dumitraşcu cu jupâneasa Hârşova, Stamate, Barbu cu jupâneasa Ilinca, Radu cu jupâneasa Aspra. Peretele de S îl reprezintă pictat pe nepotul ctitorului jupan Miloş cu jupâneasa Bălaşa. Tot pe acest perete, la dimensiuni reduse se află pictat preotul Ion Bâlteanu (preotul care slujea biserica la acea vreme) şi pe Ştefan din Cornea care după atitudinea sa cu înfăţişarea umilă cu mâinile încrucişate având o vestimentaţie simplă care era pictorul bisericii. La intrarea în pronaos se află pisania cu următorul text: „Cu vrerea tatălui cu ajutorul fiiului cu sevărşirea duhului sfântu amin s-au zidit acetu sf(an)tu locaş d (um)nezeiesc la leatu 7027 (1518) de dum(nea) lui Stochiţă Râioşanu velu vistiernic jup(â)neas(a) dum. Dochia şi cu nepotul dum. Dochia şi cu nepotul dum(nea)lor Miloş vel logofăt i jup(â)neasa dum(nea)lui Bălaşa şi dinu î(n)tâmplarea vremilor au rămas ne(în)podobit şi neînfrum(u)seţat în zugrăveli până la leat 7301 (1793) iar acum cu ajutorul Sf. Troiţe dumnealui jupan Constandin Râioşanu vel armaş şi cu jupâniţa ego Păuna făcându salinţe au î(n)frum(u)seţat acestu sfânt locaş cu zugrăvel(i) lăuntru şi pe afară precum se vede, isprăvându-se zugrăv(itu) în Augustu 25 î(n) zilel(e) prea luminatului domn Ion Alexandru Constandinu Moruş v(oe)v(o)d, fi(i)ndu episcop R(â)mnicului chriochir Nictarie „. Biserica cu hramul „Sfânta Treime" de la Strâmba-Jiu construită în anul 1603 de stolnicul Stoichiţă Râioşanu o regăsim şi astăzi în centrul mănăstirii, intrarea făcându-se ca şi în trecut prin partea de N a incintei. Construită din cărămidă pe locul vechiului schit Strâmba, monumentul prezintă un plan triconic cu abside pentagonale în exterior şi cu o singură turlă octogonală pe o bază pătrată, aşezată pe centrul navei. Exteriorul bisericii se compune dintr-un brâu care împarte faţada în două registre. Fiecare registru este decorat cu panouri dreptunghiulare care se succed ritmic până la pridvor. În registrul de jos, ca şi la turlă întâlnim ferestre înalte şi strâmte. Deasupra celor două registre găsim acelaşi brâu, care se apropie de cornişele acoperişului. Cornişa de la baza turlei se aseamănă cu aceea de la Mănăstirea Dealu. Lucrările de consolidare şi restaurare a bisericii cu hramul „Sfânta Treime" a Mănăstirii Strâmba Jiu, oraş Turceni, jud. Gorj au impus în toamna anului 2008 efectuarea de săpături arheologice preventive în vederea eliberării monumentului de sarcină arheologică. Cercetările arheologice s-au efectuat atât în interiorul bisericii, cât şi în exteriorul fundaţiei şi sub aceasta, deoarece s-au executat lucrări de consolidare, prin subzidire cu beton şi fier. Cercetările arheologice preventive au fost impuse şi de constructor în exteriorul bisericii prin efectuarea de casete cu dimensiunile de L: 2,50 m, l: 1,50 m, h: 1,60 m în jurul lăcaşului de cult. Fundaţia bisericii avea atât în partea de N cât şi cea de S o adâncime de 1,40 m, iar sub aceasta pe toate laturile s-au efectuat subzidiri cu beton şi fier. În zona exterioară a altarului de-a lungul temeliei au fost trasate trei casete cu dimensiunile: CI (2,50 x 1,50 x 1,60 m), CII (2,50 x 1,50 x 1,60 m), CIII (2,50 x 1,50 x 1,60 m), numai în ultima casetă s-a găsit la -0,85 m adâncime fragmente de la membrele inferioare şi superioare ale unui înhumat. Pe latura de N a fundaţiei bisericii de la E a naosului a fost deschisă o casetă cu dimensiunile CIV (3 x 1,50 x 1,60 m) unde au fost descoperite la adâncimea de 1,15 m şi - 1,20 m fragmente de oase de la un defunct (fragmente de coloană vertebrală, fragmente de la membrele inferioare şi superioare). Pe aceeaşi latură de N a fost practicată caseta CV ( 3 x 1,50 x 1,60 m) unde în zona centrală la -0,95 m s-au găsit oseminte fragmentare de la membrele inferioare şi superioare ale unui alt defunct. În continuarea casetei CV cu martor de 0,20 m a fost trasată caseta CVI (3 x 1,50 x 1,60 m) unde în partea de V a casetei la -0,90 m adâncime au fost descoperite câteva oase de la un defunct (fragmente de craniu şi fragmente de la membrele inferioare). În acelaşi context arheologic s-au găsit câteva fragmente de lemn care a aparţinut unui sicriu în care au fost descoperite câteva fragmente de oase de la membrele superioare şi craniu. Stratigrafia în casetele CIV, CV, CVI, se prezintă identic: 0 -0,12/0,15 m pământ negru; -0,12/0,15 -0,25/0,35 m umplutură cu fragmente de cărămizi şi mortar; -0,25/0,35 -1,20/1,25 m pământ gălbui cu fragmente de oase umane şi cărămizi; -1,20/1,25 -1,60 m strat galben. La fundaţia exterioară a pridvorului a fost efectuată o secţiune SI (L: 7,50 x l:1,20 x h:1,50 m) în c. 3 al secţiunii la -1,40 m adâncime au fost descoperite oase fragmentare de craniu şi de la membrele superioare şi inferioare ale unui defunct. În acelaşi carou la -0,95 m adâncime au fost găsite două cărămizi din perioada în care a fost construită biserica (la început de secol XVII). S I are următoarea stratigrafie: 0 -0,08/0,10 m trotuar din piatră de râu; -0,08/0,10 -1,30/1,35 m umplutură din mortar şi cărămizi în amestec cu pământ roşiatic; -1,30/1,35 -1,50 m pământ brun - gălbui cu fragmente de oase umane; -1,50 -1,60 m strat de pământ galben. Pe latura exterioară de S a fundaţiei au fost efectuate mai multe casete CVII (3 x 1,50 x 1,60 m), CVIII (3 x 1,50 x 160 m), CIX (3 x 1,50 x 1,60 m), CX ( 3 x 1,50 x 1,60 m). În C VII (3 x 1,50 x 1,60 m) care a fost deschisă în partea de SV a bisericii au fost descoperite la - 0,85 m în zona vestică oase de la membrele inferioare şi superioare ale unui defunct. Caseta C VIII a fost trasată de-a lungul fundaţiei, în continuarea lui C VII iar în zona centrală au fost descoperite la - 0,90 m adâncime fragmente de la membrele superioare şi de la un craniu de la un înhumat şi câteva cărămizi fragmentare de la temelie. În casetele C IX şi C X nu au fost descoperite materiale arheologice. Stratigrafia casetelor pe latura de S - C VII, C VIII, C IX, C X, este următoarea: 0 -0,12/0,15 m strat negru; -0,12/0,15 -0,30 m strat de umplutură cu mortar şi cărămizi sparte; -0,25/0,30 -1,20/1,25 m strat de pământ gălbui cu fragmente de oase umane şi de cărămizi; -1,20/1,25 -1,60 m strat galben lutos. În interiorul bisericii au fost efectuate mai multe secţiuni şi casete impuse de constructor în vederea realizării lucrărilor de consolidare pe care le-a efectuat. În naos în cele patru extremităţi ale acestuia au fost trasate patru casete cu dimensiunile de L:2,50 m x l:1,50 m x h:1,60 m. În caseta din partea de SV a naosului CXI (2,50 x 1,50 x1,60 m) au fost descoperite fragmente de oase (de la membrele superioare şi craniu, un fragment ceramic iar deasupra de acestea mai multe cărămizi dispuse sub formă de boltă unde au fost găsite oseminte care au aparţinut unui înhumat. În celelalte casete CXII, CXIII, CXIV, din interiorul naosului care au aceleaşi dimensiuni nu au fost depistate vestigii arheologice. La intrarea în pronaos pe axul N - S a fost efectuată secţiunea SII (L:4,80 m x l:0,60 m x h:1,40 m), negăsindu-se materiale arheologice. La intrarea în naos s-a făcut o altă secţiune SIII (5,80 m x 0,60 m x 1,20 m) unde în zona de N au fost descoperite în c. 4 la - 0,65 m adâncime fragmente de la membrele superioare şi inferioare şi o parte de craniul unui defunct. SIII are orientarea N - S şi prezintă următoarea stratigrafie : - 0 -0,05 m pământ negru; - 0,05 -0,12/0,20 m pământ cărămiziu sfărâmicios; - 0,12/0,20 -1,10 m pământ negru brun cu fragmente de oase umane; -1,10 -1,20 m strat galben. În faţa altarului a fost trasată secţiunea SIV (4,70 x 0,60 x 1,20 m) de unde nu s-au recuperat materiale arheologice. SV (4,30 x 0,60 m, 1,20 m) a fost trasată în interiorul altarului, iar în c. 3 la - 0,80 m adâncime au fost descoperite oase de la membrele superioare şi inferioare ale unui inhumat. S V are următoarea stratigrafie: 0 -0,15 m pământ negru; -0,15 -0, 25/0,28 m pământ galben roşiatic; -0,25/0,28 -1,08/1,15 m pământ negru brun, cu oase umane; -1,08/1,15 -1,20 m strat galben lutos; În interiorul bisericii s-a săpat pe toată suprafaţa până la -0,25 - 0,30 m adâncime pentru a se pune pietriş peste care se vor adăuga dulapi de stejari în vederea amplasării pardoselii. Nu au fost sesizate vestigii arheologice. Investigaţiile arheologice preventive efectuate cu prilejul lucrărilor de consolidare şi restaurare a Bisericii cu hramul „Sfânta Treime" a Mănăstirii Strâmba Jiu ne obligă să concluzionăm următoarele: au fost descoperite oase umane de la inhumaţi atât în exteriorul cât şi în interiorul monumentului, care au aparţinut unor membri ai comunităţii monahale. Alături de aceste oseminte au fost descoperite şi câteva fragmente ceramice mai recente şi cărămizi, din sec. al XVII-lea. Biserica cu hramul „Sfânta Treime" a Mănăstirii Strâmba - Jiu, oraş Turceni, judeţul Gorj pe baza descoperirilor arheologice şi coroborate cu documentele vremii, cât şi pisania de pe monument reiese că a fost construită de Stoichiţă Râioşanu, logofăt, vistier şi mare postelnic, la începutul secolului al XVII-lea (1603). În concluzie pe baza cercetărilor arheologice preventive desfăşurate în toamna anului 2008 şi la începutul anului 2009 la Biserica cu hramul „Sfânta Treime" Mănăstirea Strâmba - Turceni , jud. Gorj considerăm că s-a realizat eliberarea terenului de sarcină arheologică.